PACATUL
Pacatul este mai
inainte de toate nelegiuirea (cf. I Ioan 3,4), dupa
Sciptura, adica dupa invatatura legii lui Dujmnezeu data omului si mai inainte
de toate – legea iubirii de Dumnezeu si de aproapele. Pacatele sunt: rascularea
impotriva lui Dumnezeu, a maretiei, sfinteniei si dreptatii Sale; nesupunerea
fata de El si alierea si alipirea de diavol, incepatorul si tatal oricarui
pacat; rascularea omului pacatos impotriva lui insusi, impotriva sufletului si
a trupului sau, impotriva constiintei sale, acestui strajer al sufletului si al
trupului; atentarea la sfintenia si neintinarea lor; este alterare, pervertire,
intinare in noi a chipului lui Dumnezeu, dupa cum am fost creati la inceput.
Pacat este necuastie marsava a
sufletului, care indeparteaza sufletul de Dumnezeu, Izvorul vietii; inselarea
vrajmasului, robia rusinoasa si legaturi benevole ale sufletului, necaz si
stramtorare; este intunericul iadului, haos moral, dezordine, slabanogirea
puterilor sufletesti si trupesti, tulburare demonica, furtuna sufleteasca, care
arunca bietul suflet al pacatosului incoace si incolo, pierderea limanului
sufletesc care este Dumnezeu; este boala benevola si durere sufleteasca si daca
pacatosul nu se va pocai – este impietrirea inimii si moarte, vremelnica si
vesnica. Acesta este in linii mari prapadul pacatului.
(Sfantul Ioan de Kronstadt –
Paziti porunca iubirii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu