LA IASI

 

MINIVACANTA LA IASI – IV

 Sambata, ultima zi de vacanta, dimineata am petrecut-o la manastirea Vladiceni, unde am ascultat cuvintele de invatatura ale parintelui Calistrat. Cand ne-a venit randul, am spus si noi problemele noastre si am primit sfat si mangaiere. Am mers pe urma la biserica sa ne inchinam, apoi direct la masina, pentru ca trebuia sa ne indreptam spre manastirea Miclauseni, acolo unde urma sa o intalnesc si sa o cunosc pe Corina.

Cand am ajuns la poarta manastirii ne-a oprit o doamna in varsta sa ne intrebe daca mergem la Iasi, pentru ca fiica a trebuit sa plece la Barnova si nu avea cu ce sa ajunga pana la intrarea in oras. Bineinteles ca nu am refuzat-o si, pe drum, ne-a spus ca il cunoaste pe parintele Calistrat de cand era ucenicul parintelui Cleopa. De atunci este fiica duhovniceasca a dansului. Ne-a povestit cum a ajutat-o parintele de multe ori. Fata bunicutei radia de bucurie si, pe masura ce povestea, ne-am dat seama ca nu a avut o viata usoara, insa s-a lasat cu totul in mana lui Dumnezeu. Cand am ajuns la Iasi, ne-am luat la revedere de la bunicuta si ne-am dorit sa ajungem si noi sa privim toate problemele cu asa detasare.

Intalnirea cu Corina a fost una minunata, pentru ca, atat ea, cat si sotul sunt oameni deschisi si veseli. Se completeaza minunat unul cu celalalt. Am avut senzatia ca ne cunoastem de foarte mult timp, am ras si am vorbit vrute si nevrute, despre o multime de subiecte. Corina este exact asa cum am simtit-o atunci cand am citit cartea: o fire puternica, luptatoare, optimista si vesela. Veselie si optimism care sunt "contagioase". Nu stiu sa va spun cat am stat, la povesti pe banca din parcul manastirii, dar, cand, in sfarsit ne-am hotarat sa ne despartim, am mai stat si langa masini ceva vreme. Desi ni s-a parut ca am stat impreuna cateva minute, in masina am constatat ca trecusera mai bine de doua ore de la intalnirea noastra. Abia astept sa ne revedem, fie in Moldova, fie in Muntenia. Aceasta intalnire a facut ca excursia de la Iasi sa umple sufletele noastre de bucurie, pe langa linistea dobandita prin pelerinajul la manastiri. Singurul regret pe care il am este acela ca nu am facut si noi o fotografie impreuna. 

Am pornit spre casa duminica dimineata, cu gandul ca, in jur de ora 10, ne vom opri la o biserica sau manastire la Sfanta Liturghie. Ei bine, ne-am oprit la…..manastire la Miclauseni. Dupa ce slujba s-a terminat, drum intins spre Ploiesti. Am facut doar o singura oprire, ca sa servim pranzul.