DE CE SI CUM SA NE IUBIM VRAJMASII
Noi suntem fiinte daruite de
Dumnezeu, dar nu stim sa traim cum se cuvine – si facem iad si in noi, si in
jurul nostru. Vladica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu sa fie mutat
in alt loc. Vladica a raspuns astfel cererii sale: “Parinte, cu draga inima
te-as muta unde doresti, dar oriunde vei merge te vei purta pe tine insuti.” Si
a adaugat:”Nici macar diavolul nu poate face atata rau omului, cat isi face el
singur.”
Dumnezeu ne-a daruit totul –
este de datoria noastra sa fim buni. Daca purtam grija insusirilor rele ale
oamenilor care ne vorbesc, nu putem avea pace si pocainta. De ce porunceste
Domnul sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. atata
vreme cat tinem in noi gandul la ocara pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii,
prietenii, rudele, apropiatii nostri, nu avem pace si liniste – traim intr-o
stare de iad. Trebuie sa ne slobozim de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar
fi nimic, sa iertam totul.
(Staretul Tadei de la
Vitovnita – Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu