CUVANT DE FOLOS

 ASA NU MAI VREAU SA TRAIESC!

 Intr-o zi, asteptam trenul in gara. Dupa cateva minute vad ca se apropie de mine o femeie si, dupa ce a luat binecuvantare, m-a intrebat de la ce manastire sunt. Apoi, dupa ce am vorbit putin, mi-a povestit cum s-a intors ea la Dumnezeu. In timp ce lacrimile au inceput sa ii curga, mi-a zis:

“Parinte, eu am fost atee si membra de partid. Lucram la un birou si nu voiam sa aud de Dumnezeu. Imi placea sa-mi traiesc viata. Dupa o perioada de timp, m-am imbolnavit si am ajuns intr-o stare critica. Aveam un fel de paralizie psihica si nu mai puteam face nimic. Trebuia sa fiu ingrijita ca un copil. Aceasta stare m-a dus la deznadejde. Intr-una din zile n-am mai rezistat si m-am hotarat sa ma sinucid. Mi-am ridicat ochii mintii spre cer si am zis:”Doamne, daca intr-adevar existi, Tu poti sa ma scapi, altfel imi voi curma viata, asezandu-ma pe linia ferata si asteptand primul tren. Asa nu mai vreau sa traiesc!”. S-a intamplat ca acest tren sa fie acceleratul de Iasi-Timisoara.

Zicand aceste cuvinte, m-am dus la o distanta oarecare de gara, ca sa nu fiu vazuta de nimeni si m-am asezat pe linia ferata, intinsa pe sine, cu fata in sus. Dupa cateva clipe, a venit acceleratul cu toata viteza, si cand s-a apropiat de mine, l-am vazut ca s-a ridicat la jumatate de metru deasupra mea si a trecut tot trenul prin aer. Dupa ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine si m-am cutremurat. Am ramas vie si nevatamata. Am inceput sa plang in hohote, si, sculandu-ma, m-am dus acasa. De atunci, m-am facut sanatoasa si m-am apropiat de Dumnezeu.

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)