FINAL DE IANUARIE

 

BUCURIILE LUNII IANUARIE

 Pe blogul ANDREEI am citit postarea “Bucuriile mici si mari ale lunii ianuarie”, idee pe care ea a preluat-o de la ANNA. Mi-a placut tare mult, insa mi-a placut si mai mult ceea ce Andreea a scris la un moment dat in comentarii: “după ce le-am scris pe toate și am recitit postarea am conștientizat ce luna frumoasă am avut. Zilele se scurg repede și uitarea se așterne ca un praf peste ele.”

Si cum lucrurile frumoase ma atrag, bineinteles ca am pus si eu pe hartie ce m-a bucurat in luna ianuarie, iar asta mi-a dat o stare de bine si un motiv de a fi recunoscatoare pentru fiecare zi.

1.     Problema de sanatate a sotului este pe cale de a se rezolva.

2.     Tratamentul cu cortizon natural de la Dacia Plant are efect, astfel ca nasul meu a fost mai putin infundat;

3.     Am mers cu sotul la Cluj in minivacanta si ne-am incarcat sufleteste vizitand manastiri;

4.     Am profitat de reducerile la incaltaminte care erau in magazinele de la Cluj si ne-am luat pantofi de piele (sotul) si botine de piele (eu), platind un pret modic;

5.     Ne-am intalnit cu prietenii din Cluj;

6.     Am participat la slujba de hram Sfantul Ioan Botezatorul la parohia Drajna de Sus;

7.     Am terminat fularul cu gluga.

8.     Am reusit sa citesc mai multe, carti, asa cum mi-am propus;

9.     Am reusit sa imi fac curaj si sa incerc o reteta cu faina fara gluten;

10. I-am bucurat pe socrii si pe parinti servind masa la ei in cate o zi;

11. Impreuna cu sotul am stat cu Matei o zi intreaga, Andreea si Mihai fiind plecati la film;

12. Impreuna cu copiii de la Centrul Educational am inceput sa confectionam martisoare;

13. Am invitat la noi la masa o vecina (si colega) draga sufletului nostru si am fost si noi invitati la ea la masa;

14. Ne-am reintalnit, dupa o lunga perioada de timp, cu o prietena tare draga (in perioada in care nu ne-am vazut, doar ne-am auzit la telefon);

15. Am inceput sa mergem mai mult pe jos.

16. Am facut parastas bunicii sotului meu din partea tatalui, precum si unchiului si matusii mele (sora mamei si sotul ei).

17. M-am bucurat de ninsoare.

 

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 IUBIREA-IV

Povesteste parintele Paisie:”Eu, odata, stateam pe cerdacul chiliei mele de la Cozancea. In fata noastra, se ridica un deal peste care trecea un drum de camp. Intr-o zi treceau pe drum mai multe care incarcate, intre care era si un om sarac, cu un car incarcat, cu doi boisori. La un damb nu puteau boisorii sa ridice, iar omul ii batea si ii indemna. Saracii boisori au cazut in genunchi, iar eu fiind pe cerdac m-am asezat in genunchi si cat puteam impingeam de cerdac si ziceam:”Hai, mai boisori, sculati-va! Hai cu “Doamne ajuta!”. Asa strigand, numai ce vad ca juncanii se scoala si pleaca, iar eu bucuros, am zis:”Slava, tie, Doamne!” Cam asa ar trebui sa ajutam la mantuirea altora, impingand la povara lor si rugandu-ne pentru ei.”

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

BUCURII DE IANUARIE

 BUCURII DE IANUARIE

 Am ajuns si la ultima saptamana a provocarii   Irinei-Bucurii de ianuarie. 

Coltisorul meu confortabil

Pentru ca am fost plecati, in saptamana ce tocmai a trecut coltisorul meu preferat a fost patul din camera scaldat de razele soarelui, unde am tricotat cu spor, sau masuta la care am lucrat.

 Un proiect recreativ

Am terminat fularul cu gluga.

Tratatia saptamanii:

A fost masa servita la Marhaba Libanese Restaurant

Plante/Flori

Zambila pe care am cumparat-o de la Lidl Cluj

Lumini si luminite.

La Cluj nu am avut luminite in mod special de care sa ma bucur, dar m-am bucurat de candeluta cand am venit acasa.

Grija de sine

Am profitat din plin de aceasta minivacanta si am dormit fara grija ca va trebui sa sune ceasul, lucru pe care nu l-am facut de foarte multi ani (asa este cand nu ai cazare cu mic dejunJ). Nu am facut planuri, nu mi-am propus nimic, am facut doar ceea ce mi-a adus bucurie in suflet.

Rugaciune/Recunostinta/Meditatiee/Jurnal

PSALMUL 80-PSALTIREA MAICII DOMNULUI

1.    Bucurati-va de Doamna si ajutatoarea noastra!

2.    Strigati ei cu strigat de bucurie in inimile voastre,

3.    Ca ea nu va ingadui ca rugaciunile voastre sa ramana zadarnice,

4.    Ci va implini toate cererile voastre cele bune, numai sa pasiti pe urmele smereniei, ascultarii si blandetelor ei.

5.   Caci ea iubeste inimile care au frica de Dumnezeu, Darul ei intotdeauna petrece cu aceste inimi!

6.    Alergati dar, catre ea, toti, cu fagaduinte sfinte si va veti impartasi de negraitele ei bunatati.

7.    Slava tie, Stapana, nerapita vistierie a sufletelor noastre!

POVESTIRE

 

PAINEA

O maicuta de la Schitul Manastirii Diveevo ne-a povestit urmatoarea intamplare:

Noi nu avem transportul nostru, iar iarna ajung la noi foarte putini oameni. Se intampla ca doua-trei luni/an sa ramanem izolate de ceilalti, deoarece zapada acopera toate drumurile catre noi. In una din aceste ierni, am mancat toata painea pe care o aveam, ramanand doar niste pesmeti. Atunci i-am spus parintelui (toate maicutele i se adreseaza Sfantului Serafim de Sarov in rugaciune cu “parinte” sau “parinte Serafim”):

-Parinte Serafim, trimite-ne si noua putina paine, caci deja si pesmetii ni se termina.

Au trecut vreo doua ore si maicuta a observat cum la schit a venit un camion. Ea a iesit sa vada cine este. Din cabina a iesit un barbat care le mai aducea uneori diferite produse. Vadit emotionat i se adresa:

-Primeste, maicuta, painea.

Apoi i-a relatat urmatoarele:

Eram in drum spre alt schit, destul de departe de voi, cand am auzit un glas:”Mergeti spre….” Si a numit schitul vostru.

Atunci am intrebat soferul:

-Ai auzit ceva?

El m-a privit si a spus ca nu a auzit nimic.

Peste cateva minute, acelasi glas a repetat din nou indemnul. Din nou m-am adresat soferului:

-Nu inteleg cum eu aud, dar tu nu?

Apoi a treia oara, am auzit indemnul. De data aceasta glasul Sfantului Serafim devenise foarte aspru. Atunci i-am zis soferului ca mergem la voi si iata ca v-am adus painea.

(Bateti si vi se va deschide-povestiri adevarate)

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ

 Asa cum v-am obisnuit, ultima postare din calatorii este despre locul de cazare si despre oras.

Am fost cazati la “Casa zorilor”Cazarea a fost la inaltime. Cladirea amplasata intr-o zona foarte linistita, unde nu am auzit cateodata cate un latrat de catel. Camera luminoasa, curata. Caldura a fost atat cat trebuie sa ne simtim bine. Gazda, o doamna minunata, foarte atenta, o doamna care mi-a mers la suflet. Cumparasem de la Lidl o zambila, de care sa ma bucur acolo, urmand sa o iau acasa. Insa, la plecare, am avut placerea sa o daruiesc doamnei.

 

Am tricotat mangaiata de razele soarelui

Am lucrat in liniste

Clujul, ca oras mi s-a parut aglomerat, dar foarte curat. De asemenea, oamenii sunt foarte educati. Cat timp am circulat prin Cluj nu am auzit sa fie nimeni claxonat, nimeni nu forteaza intrarea in intersectii, etc. Intalnesti oameni amabili la tot pasul. Mai multe despre Cluj la urmatoarea vizita.

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 

IUBIREA-II

Indemnuri pe care le dadea Parintele Paisie atunci cand era intrebat de catre cei ce doreau un sfat:

Ce sfat de folos dati ucenicilor de prin manastiri si sate, care va iubesc si se roaga pentru mantuirea sfintiei voastre?

Sa traiasca in dragoste desavarsita unii cu altii, sa se roage mereu, sa iubeasca biserica si citirea sfintelor carti, sa asculte de duhovnicii lor, sa faca multa milostenie, ca aceea poate mult la Dumnezeu si sa fie intru toate smeriti si blanzi. Cu un cuvant, sa facem cu totii fapte vrednice de rai si sa nu uitam de moarte niciodata. De vom face asa, sigur ne mantuim”.

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ – ULTIMA ZI

 In ultima zi la Cluj, adica miercuri, vremea a fost rece si cu vant, asa ca am renuntat sa vizitam centrul orasului si obiectivele turistice si ne-am indreptat spre manastiri. Nu inainte de a servi masa de pranz. Desi cu mancarica la noi, am optat sa servim masa la restaurantul Marhaba Lebanese, amplasat la doar 5 minunte de cazarea noastra. A fost o alegere minunata. Ne-am bucurat de o mancare delicioasa (supa de legume si sarmale cu orez), dar si de o ambianta placuta.

Cu burtica plina am pornit la drum, prima destinatie fiind manastirea Mihai-Voda de la Turda, o manastire relativ noua, construita in anul 2002, la indemnul vrednicului de pomenire Inaltpreasfintitului Bartolomeu Anania.

     

   

A doua oprire a fost la manastirea Dumbrava. Desi, initial am zis ca ne oprim cand pornim spre casa, ne-am razgandit, stiind ca drumul este lung. Minunata manastirea, cu cele doua biserici, cu parculetul din parcare, cu gradinile frumoase. Sa ne ajute Dumnezeu sa ajungem aici si la primavara. In aceasta manastire sunt ingrijiti peste 200 de persoane, copii, varstnici si mame singure.

Ultima manastire vizitata a fost manastirea Feleacul. Frig si noapte deja, ne-am invartit ceva pe langa poarta manastirii. La un moment dat, am coborat cateva scari sa vedem unde ajungem. Si asa am ajuns in curtea manastirii si la biserica.

CUVANT DE FOLOS

 

NU-TI FIE FRICA, O SA FIE BINE

Aceasta minune a fost povestita de un marinar din Galati cu care s-a petrecut minunea.

Lucra pe un petrolier. Descarcand odata petrolul pe care-l adusesera, a primit ordin de la capitan sa sudeze cateva fisuri pe care le suferise cazanul in care fusese petrolul. Atunci el a refuzat, spunand ca nu poate face acest lucru, atata timp cat cazanul nu este aerisit si mai are reziduuri de petrol, deoarece s-ar putea sa explodeze. Captianul, nebagandu-l inseama, a dat ordin altor doi muncitori sa sudeze.

Marinarul s-a apucat de alta treaba, undeva deasupra cazanului.

In momentul in care cei doi s-au apucat de sudat, s-a intamplat exact ceea ce prevazuse marinarul: cazanul a explodat, cei doi au fost ucisi, iar marinarul a fost aruncat in aer la o inaltime de 30 m. In clipa in care a strabatut aerul, si-a vazut toata viata sa, iar cand a ajuns la acea inaltime, a vazut-o pe Maica Domnului cu mainile ridicate, care i-a zis:”Nu-ti fie frica, o sa fie bine!”

Cazand inapoi tot pe corabie, s-a ales doar cu cateva coaste rupte, care i s-au vindecat in scrut timp.

Mare este mila Maicii Domnului!

(Monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti).

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ – A DOUA ZI

 Și marți ne-am bucurat de o zi de primavara, cu temperaturi placute. De data aceasta sotul a fost la clinica dimineata, asa ca, in jurul pranzului am pornit spre Manastirea Nicula aflata la o distanta de aproximativ 50 de km.

Cand am ajuns la manastire ne-au intampinat pacea si linistea. Totul in jur este frumos.

 

La intoarcere, ne-am tras putin sufletul, am mancat si ma mers in vizita la prietenii nostri din Cluj, unde am petrecut o seara minunata.

Pentru maine avem in program vizitarea altor manastiri, iar celelalte obiective turistice din Cluj le vom vizita la urmatoarea venire.

CUVANT DE FOLOS

 SE VA INTAMPLA CEVA

In toamna anului 2000, un grup de calugari romani s-au dus sa se inchine la Manastirea Sfantului Ierarh Nicolae din Andros. Staretul i-a primit cu multa caldura si dragoste, propunandu-le sa ramana acolo peste noapte.

Pe peretele bisericii este pictata o icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni. Cand au mers romanii sa se inchine, au vazut icoana Maicii Domnului plangand foarte tare; ii curgeau lacrimile Preasfintei Stapane de parca ar fi fost vie. Atunci, inspaimantati, l-au intrebat pe staret de ce plange Maica Domnului asa de tare. Vazand-o si el plangand asa, a zis ca se va intampla ceva rau, un necaz sau o catastrofa. Si, intr-adevar, a doua zi s-a anuntat ca in noaptea aceea s-a scufundat o corabie dimpreuna cu toti oamenii.

Vedeti, fratii mei, cum plange Maica Domnului pentru noi, iar noua nici nu ne pasa si nu ne oprim de la faptele cele rele?

(Monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti).

AM CITIT

 

REGINA MARIA A ROMANIEI-CAPITOLE TARZII DIN VIATA MEA

 

Cartea “Capitole tarzii din viata mea” reprezinta cel de-al patrulea volum al memoriilor Reginei Maria cunoscute sub denumirea de “Povestea vietiil mele”. Ca urmare a evenimentelor din perioada anilor 30, dar si a relatiei cu fiul ei, Carol al II-lea, aceste memorii tarzii nu au fost publicate. In Romania ele au vazut lumina tiparului in urma activitatii de cercetare a istoricului Diana Mandache.

In acest ultim volum, Regina Maria povesteste despre evenimentele ce au avut loc dupa Primul Razboi Mondial, precum si despre implicarea ei neoficiala in cadrul Conferintei de pace de la Paris, pentru apararea drepturilor poporului roman.

De asemenea, poveste si despre reintalnirea cu mama ei dupa cinci ani de separare in conditii istorice vitrege. Asa cum spune Regina: ”Fire rupte! Cum sa le reinnod, cum sa-mi gasesc cuvintele potrivite astfel incat sa nu o ranesc, cum sa refac vechea si draga noastra intimitate de familie?”

Un alt capitol regina l-a dedicat ceremoniei de incoronare a Regelui Ferdinand si a ei, la 15 octombrie 1922, ca suverani ai Romaniei Mari. Descrie in amanunt toate zilele acestei importante festivitati.

Regina Maria a fost o adevarata regina a romanilor.

Aceasta carte am ales-o pentru Clubul de carte, luna ianuarie - provocare lansata de Maya.

CUVANT DE FOLOS

 TE VEI FACE BINE

 Anul acesta de Buna Vestire, cu ajutorul Maicii Domnului, am fost la hramul unei manastiri din zona Halkidiki. Dupa slujba, staretul ne-a spus cateva cuvinte de folos, printre care si urmatoarea minune care s-a petrecut cu cateva luni inainte.

In Cipru se alfa un om care avea o paralizie de la mijloc in jos. Era purtat numai in carucior. A fost in Anglia la cel mai bun spital, unde se operase, dar peste tot acelasi rezultat; medicii nu i-au dat nici o sansa, spunand ca va ramane asa toata viata. Nemaiavand nici o speranta de nicaieri, a inceput sa se roage impreuna cu familia la Sfantul Apostol Andrei, iar noaptea, in vis, i s-a aratat Sfantul Apostol Varnava si i-a zis:” Maine sa mergi la moastele mele care se afla in manastirea din apropierea tarmului marii si sa-l rogi pe preotul de acolo sa-ti citeasca o rugaciune si te vei face bine”.

Sculandu-se a doua zi, a cerut sa fie dus acolo. Si, ajungand, s-a inchinat la moastele Sfantului Apostol, iar cand a inceput preotul rugaciunea, a simtit ca picioarele prind viata, si pana ce preotul a terminat rugaciunea s-a ridicat cu totul sanatos pe picioarele lui. Unii care nu credeau au dat telefon in Anglia la doctorul care l-a operat si l-au intrebat daca omul respectiv mai are vreo sansa de a se vindeca. Raspunsul doctorului a fost urmatorul: din pacate asa va ramane toata viata. Atunci i-au spus si lui despre minunea care s-a facut cu acel om.

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

CUVANT DE FOLOS

 JOCI TARE!

Intr-un an de Sarbatoarea Schimbarii la Fata a Mantuitorului, am urcat in varful Athosului pentru a participa la privegherea de toata noaptea. Am plecat in ajunul Praznicului si la amiaza am ajuns la Panaghia. Printre altii, am intalnit acolo si trei calugari de religie anglicana. Nu mai retin din ce tara erau. Prin intermediul unui student roman care stia engleza, am discutat mai mult timp cu ei. Unul dintre acestia, cu toate ca inainte fusese ortodox, devenise un fanatic, avand o viclenie care i se citea pe fata. Dupa mai multe discutii, i-am intrebat: ”Voi credeti cu adevarat ca acest munte este Gradina Maicii Domnului si este sub ocrotirea ei?” “Credem au zis ei in cor, caci si de aceea am venit sa il vizitam”. “Bine, am zis eu, dar atunci nu v-ati intrebat de ce nu este nici un anglican in acest Sfant Munte sau vreunul de alta credinta si de ce sunt doar ortodocsi?”

Doi dintre ei m-au privit fara sa mai scoata nici un cuvant, iar cel apostat a zis: ”Joci tare, aici m-ai biruit si nu stiu ce sa-ti raspund”.

Dupa cateva clipe au inceput alte discutii, cum fac si sectarii. Atunci le-am zis:”Uite, peste putin vom urca pe varful Athosului la priveghere. Hai sa ne rugam cu totii la Maica Domnului sa faca un semn sau sa arate vreo minune, ca sa cunoastem care este credinta adevarata. Avem toata noaptea la dispozitie si eu cred ca Maica Domnului ne va asculta rugaciunile”. Auzind acestea, i-am vazut ca s-au schimbat la fata si au inceput sa bata in retragere si sa motiveze diferite lucruri. Intrase un fel de frica in ei. Abia i-am convins sa accepte.

Dupa ce am ajuns sus, pe varf, nu i-am mai vazut si cineva mi-a zis ca s-au dus si s-au culcat dupa niste stanci, iar a doua zi dimineata au plecat inainte de a se termina slujba si nu am mai dat cu ochii de ei. Atunci mi-am dat seama in cata nesiguranta si inselare traiesc ei, incat le era frica ca nu cumva sa se faca vreun semn si sa li se vadeasca ratacirea.

Bunul Dumnezeu sa-i miluiasca!

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ- PRIMA ZI

Saptamana trecuta a fost o saptamana cu multe lucruri de rezolvat, asa ca voi sari peste provocarea saptamanii a treia-Bucurii de ianuarie si voi trece direct la minivacanta pe care o petrecem la Cluj.

De data aceasta, pentru cazare am optat pentru o garsoniera, pentru ca asa am avut posibilitatea sa mancam de acasa, intrucat sotul este la regim. Vizita la Cluj este propgramata pentru controlul pe care sotul trebuie sa il faca. Deci plimbare si sanatate.

Am plecat spre Cluj duminica dimineata, pe frig si ploaie, care ne-au insotit aproape tot drumul. 

Avem o regula clara atunci cand pornim la drum in zi de sarbatoare: la ora 9.30-10 ne oprim la o biserica sau manastire si ramanem la Sfanta Liturghie, De data aceasta, ne-am oprit la biserica de la Predeal (cea care este in centrul orasului).

Dupa Liturghie, o alta oprire a fost cu aproximativ 180 km inainte de Cluj, pentru a servi pranzul. Simteam amandoi nevoia sa servim o ciorbita. Nu am retinut numele restaurantului (promit ca voi mai atenta la intoarcere si va voi spune), insa erau multe masini. O regula pe care o avem atunci cand servim masa pe drum este urmatoarea: ne oprim la restaurantele la care parcarea este plina sau sunt multe camioane. Sigur acolo se mananca bine. Nici de data asta nu ne-am inselat, mancarea a fost delicioasa, servirea prompta si rapida. Jumatate de ora cat am comandat-mancat-platit, a fost un adevarat flux de clienti.

Am ajuns la Cluj in jur de ora 16, ne-am cazat si ne-am odihnit. Oboseala si timpul de afara ne-au tinut in casa.

In aceasta dimineata insa, soarele a fost cel care ne-a intampinat. Pentru ca la ora 12 sotul trebuia sa fie la consult si terapie, iar eu am avut ceva de lucru, am impartit ziua in trei: dimineata, vizita la doua manastiri:

Manastirea Sfanta Elisabeta

 

Si Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului de la Floresti.

 

La intoarcere, eu m-am asezat in coltul cel mai insorit din camera (am uitat sa fac o poza, spre sa mai fie si maine soare) si mi-am inceput lucrul. Ce m-a insotit in cele 3 ore cat sotul a fost plecat a fost soarele si linistea “tulburata” din cand in cand doar de latratul unui catel.

A treia parte a zilei a fost o frumoasa plimbare prin centrul Clujului.

Acum ma retrag sa citesc cartea pe care am ales-o pentru Clubul de carte. Maine voi posta recenzia ei.

CUVANT DE FOLOS

 

NA, MAI BATE-O DACA POTI!

 Intamplarea aceasta mi-a povestit-o un tanar.

Acesta avea un verisor care se casatorise cu o fata minunata si foarte inteleapta. Se intelegeau foarte bine si nimic nu umbrea fericirea lor. Nu-i mai retin numele, dar sa zicem ca-l cheama Nicolae.

Intr-una din zile, pe cand se afla la serviciu, colegii lui au inceput sa se laude cu faptele lor. Unul zicea:”Eu, cand merg acasa, nevasta sta dreapta inaintea mea”. Altul spunea:”Eu, cand intru in casa si ma asez pe pat, copiii imi scot incaltarile, iar nevasta imi aduce mancare, fara a indrazni sa zica o vorba, stiind ce o asteapta”. Fiecare se lauda cu asa-zisele fapte bune.

Auzind, Nicolae a zis:”Mai fratilor, eu nu va inteleg! In casa mea exista atata pace si liniste, si de aceea eu nu ma cert niciodata cu nevasta si nu e nevoie sa o ating macar cu un deget.”. “S-o crezi tu, i-au raspuns ei razand. Ia sa te duci un pic ametit si sa faci scandal, sa vezi cum iti pune castronul in cap!”.

Continuand discutia pe tema asta, l-au convins sa o incerce. Au hotarat sa se stropeasca cu un pic de bautura, ca sa miroasa doar, iar apoi s-o faca pe suparatul. Zis si facut.

Ajungand acasa, intra si tranteste usa, clatinandu-se. Fara sa zica nimic, se asaza, fortandu-se sa para nervos. Mancarea era calda, ca de obicei, si pusa pe masa. El gusta si impinge farfuria la o parte, lasand sa-i cada mana cu zgomot pe masa. Sotia il priveste mirata si, apropiindu-se de el, ii zice cu blandete: ”Nicule, te rog sa-mi spui cine te-a suparat sau, daca nu-ti place mancarea, iti fac imediat alta. Hai, linisteste-te si spune-mi cu ce pot sa te ajut! i-a zis ea mangaindu-l pe cap”.

Atunci, el nu a mai rezistat si a exclamat:”Na, mai bate-o daca poti!” si, imbratisand-o, i-a spus toata istoria provocata de colegi.

(Monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti).

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 IUBIREA

”…. Parintele Paisie Olaru spunea “Si dragostea ajuta mult, draga tatii. “Dragostea si cu fratia/Mult intrece bogatia”. Sa aveti dragoste una fata de alta. Ca din dragoste izvoraste mila. “Dragostea indelung rabda, nu se mandreste, nu se trufeste, nu se manie, nu gandeste rau, nu se bucura de nedreptate. Dragostea indelung rabda, se milostiveste, nu cauta ale sale, dragostea niciodata nu cade”. Aceasta dac-am avea-o noi, dragostea cea adevarata, dragostea duhovniceasca! Fiindca daca avem dragoste, pe toate le avem. Dragostea te face sa rabzi boala si chiar sa-ti fie draga, pentru ca te curata de toate murdariile. Si daca ai dragoste pentru Hristos, rabzi totul: si ocari, si batjocura…. Din dragoste vine si rabdarea. Si atunci nu te mai scarbesti nici de cel bolnav; ti se pare ca miroase a parfum. Ca cea mai mare fapta de dragoste este sa ingrijesti un bolnav. Si daca-l ingrijesti cu dragoste si cu rabdare, el se mantuieste prin tine si tu te mantuiesti printr-insul. Nu-i lucru curat cand te manii. Mania nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu si nici nu rodeste roadele dragostei. Cand te manii, nu-i duhul lui Dumnezeu acolo, si nu-i duhul dragostei – acolo e duhul mandriei, duh de slava desarata”.

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 

SFANTA LITURGHIE

”…. Parintele Paisie Olaru iubea mult Sfanta Liturghie. Aflam aceste lucruri tocmai din cele spuse de el parintelui Ioanichie Balan atunci cand acesta i-a luat interviu. Spunea parintele ca: “am avut destule bucurii cat am stat la liniste in casuta mea din poienita, mai ales cand ma rugam noaptea si foloseam sufleteste pe altii. Dar, cele mai sfinte bucurii duhovnicesti le-am simtit la biserica, in timpul Sfintei Liturghii”.

 

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 TAINUIREA II

”…. Parintele Cleopa, desi era unul dintre cei foarte apropiati ai parintelui, marturiseste ca nu-i cunostea in totalitate nevointa. El, intr-o carte aparuta dupa invesnicirea parintelui Paisie, spunea:” Asa era parintele Paisie: smerit, tacut, bland, intelept la cuvant, foarte milostiv si iubitor de aproapele. Intotdeauna cauta pacea sa cu toti si iubea linistea. Nu-i placea sa traiasca intre multi si isi ascundea viata si nevointa. Nimeni nu stia cum se roaga in chilie, ce lucrare are mintea si inima lui, cat sta la masa si cat se odihneste. Pe langa liniste, iubea mult si fiii sai duhovnicesti pe care ii primea la spovedanie la orice ora din zi si din noapte si purta mare grija de mantuirea lor. El nu era prea aspru la canoane, ca tinea cont de asezarea sufleteasca a fiecaruia, si era bland cu toti, precum spune Sfantul Efrem Sirul ca “chipul aducerii la pocainta este numai al blandetii”. Cu iertarea, cu rabdarea si blandetea lui, a castigat multe mii de suflete, jertfindu-se pe sine pentru altii. Uneori batranul dadea si acest sfat, cum ne invata insusi Domnul nostru Iisus Hristos:”Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”. Or, Parintele Paisie a rabdat toate ispitele si necazurile vietii pamantesti pana la sfarsit, mai ales in ultimii cinci ani de orbire, de surzire si suferinta la pat pana cand si-a dat sufletul in mainile lui Hristos”.

 

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).