DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 SMERENIA - III

”Parintele, intr-o anume perioada, timp de vreo doua luni a mers la Schitul Rarau, acolo unde se afla parintele “Rugului Aprins”, Daniil Tudor (Sandu Tudor). Si una din intalnirile dintre cei doi a fost asa cum ne-o povesteste parintele Paisie: Tot acolo in Schitul Rarau am avut buna ocazie sa ma intalnesc si cu parintele Daniil. Acest parinte venise in schit ca egumen. Am stat cu el cam doua luni. In timpul acesta multe am vazut si mai multe trebuia sa invat de la acest parinte. Era foarte invatat parintele Daniil, stia mai multe limbi, dar era si credincios si pravilist. Mai mult se ocupa cu rugaciunea mintii:”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”.

De multe ori ne explica si ne invata pe toti sa zicem rugaciunea. Mult s-a minunat el de mine, auzind ca in etate fiind, nu am rugaciunea mintii. Odata mi-a si spus:”Parinte, sfintia ta esti un vas mic si gol”. Si asa eram si sunt, dar cand mi-a zis aceste cuvinte, eu m-am suparat.

Mult m-am folosit de acest parinte, ca asa, cu atata carte, a lasat toate catedrele si s-a facut calugar, inca profesor de rugaciune. Slujea Sfanta Liturghie cu Noul Testament langa el. Era mult respectuos (fata) de canoanele Sfintilor Parinti. Mi-a parut rau ca m-am despartit de un bun profesor al rugaciunii, ca daca mai stateam cu el, poate prindeam rugaciunea cum trebuie. Mult s-a ostenit el sa ma invete rugaciunea: imi predica, imi citea din carti, imi explica de doua-trei ori pe zi, se ostenea cu mine. Dupa o vreme a vrut sa ma puna la incercare, sa vada daca am prins ceva si mi-a zis:”Sa stai in chilie cu perdele pe geam si sa nu iesi afara, si mereu sa zici ”Doamne Iisuse”. Mananci o data in zi o bucata de paine cu ceai”. De mii de ori ziceam si orice fel de exercitiu cu capul plecat spre stanga, cu mana dreapta deasupra inimii si prin rasulfare, si in tot felul. Asa ca, dupa cateva zile m-a examinat si a vazut ca nu am prins. Atunci s-a suparat si a batut din picior la mine si a strigat: ”Unde iti este mintea? De ce nu esti atent?”. M-am speriat ca ma bate si am zis sa ma ierte ca o sa invat. Cand m-a cercetat din nou si m-a intrebat, atunci eu de frica am spus ca am prins-o. Si gata, asa bucuros era ca mi-a dat blagoslovenie sa tin pana la moarte.”

  

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).