CUVANT DE FOLOS

 CUVINTE DE FOLOS PENTRU MIRENI (V)

-Cum putem birui si alunga de la noi slava desarta si cugetul mandriei?

-Urata si puturoasa patima. Toate celelalte patimi pescuiesc in balta aceasta. Sa nu auda Dumnezeu de omul mandru! Nu vrea sa-l vada. Ii ia darul intreg, ca sa se poticneasca, doar-doar s-o smeri, cum spune Scriptura. Il paraseste, este o mare uraciune. Ii ia gustul frumosului, il lasa ratacit si haotic, prin toare gunoaiele marginilor lumii.

Nu mai are chip, nu mai are asemanare si nici discernamantul constiintei, si, adevarat cum spun Sfintii Parinti, “unde caderea a apucat, acolo mai inainte mandria a lucrat”.

Nici o patima nu te apropie mai mult intr-o asemanare cu diavolul ca mandria. Toate patimile se mai pot (sa zicem) apara cu firea si cu grozavele imprejurari ale vietii, dar mandria nu se poate apara cu nimic.

Mandria are nesuferita cutezanta sa stea langa orice fel de virtute. Si chiar, la cine poate, se ascunde in smerenie, pe care o are ca un paravan. Lucru foarte des intalnit, si, intarind cuvantul, un Parinte spune ”e smerit mandruletul!”

Fiind atat de primejdioasa si atat de prezenta la toate varstele si rangurile, e bine ca toata lumea sa nu desconsidere pe nimeni, oricat ar fi de neinsemnat (ca si in el se ascunde Hristos), si chiar sa-l intrebe macar conventional pentru a-i cere o parere, si acesta ar fi un prim pas, adica un semn ca este pe drumul Evangheliei.

E bine sa intrebi, sa ceri pareri sau chiar sfaturi de la oricine, si oricine ar fi el. Caci harul lui Dumnezeu salasluieste – cine stie? – mai mult in cele simple si nebagate in seama.

Pleaca-te (macar pentru smerenie trupeaaca, cum se zice), ca tot este un sunet placut, ca atunci vei si vedea cata nevoie ai de semenii cu care a randuit Dumnezeu sa traiesti si sa te vezi, si te vei congine in drumul vietii ca intelepciunea sta sigur mai mult unde este smerenie, caci acolo este Dumnezeu. Iata, Lucifer a cazut iremediabil, cadere marcata numai prin doua cuvinte:” eu sunt….”, si, cazand, a ajuns impotrivitor pe veci si uraciunea pustirii.

Sa nu se amageasca cineva ca, fara o adevarata purificare in singura apa smereniei, va putea intra in Imparatia de unde au cazut diavolii si ca va fi ca ingerii!

Iata la repezeala gandurile si indemnurile mele ca sa poata cineva delibera ca Dumnezeu ne-a facut frumosi, singur numai pentru El.

(sursa: arhimandrit Arsenie Papacioc – Mici indemnuri spre mantuire)