JUDECAREA
APROAPELUI
“Un
frate l-a intrebat pe avva Pimen: “Gheronda, daca imi dau seama de caderea
fratelui, este bine ca sa o acopar?” Batranul i-a raspuns:”Ori de cate ori
acoperim caderea fratelui nostru, si Dumnezeu ne acopera pacatele noastre; de
asemenea, ori de cate ori le dezvaluim, ne dezvaluie si Dumnezeu pacatele
noastre.”
“Sfantul
Atanasie Sinaitul mentioneaza: Stiu destul de bine, cum ca limba multor oameni,
atunci cand ii judeca pe altii, este mai taioasa decat un cutit cu doua
taisuri. Acesti oameni, chiar daca vad ca un om face fapte bune la nesfarsit,
numai ce au observat un cusur cat de mic al caracterului lor – deoarece nimeni
nu este fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu – uita pe data si nu mai
considera toate celelalte reusite bune ale aceluia si continuu prezinta
denigrator acel lucru printre oameni. Pe capetele acelor oameni calomniatori va
cadea pedeapsa divina, nu din cauza pacatelor lor personale, ci deoarece prin
judecarea si prin calomnia lor i-au ranit pe multi si s-au distrus duhovniceste”.
(sursa:
Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti-arhim. Vasilios
Papadari
Ah Doamne, îndreptează limba noastră!!
RăspundețiȘtergereAmin!
RăspundețiȘtergere