POSTUL SI RUGACIUNEA

 

POSTUL DUHOVNICESC SI CEL TRUPESC

Postul este al doilea mijloc de mantuire. Primul este rugaciunea, fara doar si poate. Postul este de doua feluri: launtric si dinafara. Primul consta in a ne infrana vederea, auzul si toate simtamintele noastre de la ceea ce este spurcat si necurat, iar al doilea, in a ne infrana de la hrana. Cele doua posturi sunt legate strans unul de celalalt. Unii oameni tin doar postul cel dinafara, neintelegandu-l pe cel launtric. Un astfel de om merge la o intalnire si, in convorbirile de acolo incepe sa-l condamne pe aproapele sau. Astfel, el ii rapeste mult din cinste aproapelui sau. Vine vremea cinei. I se ofera o masa copioasa: chiftele, carne de porc, etc. Refuza insa.

-Ei, mancati, spune gazda. La urma urmei, nu ce intra spurca pe om, ci ceea ce iese din gura.

-Nu, nu, sunt stoic, marturiseste el, nedandu-si seama deloc ca prin osandirea aproapelui a incalcat postul.

De aceea, este necesar sa avem trezvie, sa ne pazim gandurile si, in general, toate simtamintele.

De indata ce incepe postul, incep si ispitele. Vrajmasul navaleste mai ales atunci cand a sosit vrema pocaintei, care este lucrul cel mai urat de el.

(sursa: Parintii din pustia Optina- despre rugaciune)