Acatistul
zilei – 14 martie
Condacul 1
Pe luminătorul cel mare al
Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba
Nursiei, veniţi toţi cei bine credincioşi să-l lăudăm şi cu evlavie din inimă
să-i strigăm:
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Îngerească viaţă din
copilărie ai petrecut şi cu pustnicească viaţă te-ai împodobit; lumea şi slava
veacului de acum le-ai urât şi liniştea cu toată inima ai iubit; pentru care,
noi nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care
de copil viaţa cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă
vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile
poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinereţe
trufia vieţii ai urât;
Bucură-te, că pe acestea
prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui
Antonie cu vieţuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu
viaţa ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăţiei vas
prea cinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor
nepreţuit;
Bucură-te, că viaţa ta cu
mari virtuţi o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârşirii
râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioşilor
Părinţi următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Părăsit-ai, Prea Cuvioase
Părinte, pe fericita ta maică şi departe în munţi te-ai sălăşluit, urmând
Părinţilor celor de demult şi în singurătate petrecând, din mijlocul pietrelor
ai dat glas, strigând către Dumnezeu: Aliluia!
Aflatu-te-a în peştera cea
din pustie monahul Roman care cu dragoste îţi slujea ţie. Iar tu, prea
fericite, într-o peşteră strâmtă închizându-te, în rugăciune şi gânduri de
Dumnezeu petrecând, te rugai lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi cu evlavie te
cinstim aşa:
Bucură-te, că în peşteră
pentru Hristos te-ai închis;
Bucură-te, că acolo cu dorul
de Dumnezeu te-ai aprins;
Bucură-te, că în lacrimi şi
suspine acolo petreceai;
Bucură-te, căci cu nădejdea
mântuirii acolo te mângâiai;
Bucură-te, că acolo monahul
Roman te-a ajutat;
Bucură-te, că deasupra
peşterii o funie a legat;
Bucură-te, căci cu acea
funie vasul cu hrană îl slobozea;
Bucură-te, căci clopoţelul
legat de funie ţie îţi vestea;
Bucură-te, că în acest fel
hrana la tine venea;
Bucură-te, că Domnul de tine
se îngrijea;
Bucură-te, al pustiei
luminătorule;
Bucură-te, al sihaştrilor
următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Voind diavolul să împiedice
fapta cea bună a lui Roman, o piatră a aruncat deasupra clopotului şi l-a
spart; iar tu, părinte, cu rugăciunea viclenia acestuia o ai biruit şi cu
mulţumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Şi altă dată, Dumnezeu,
printr-un preot hrană la ziua Învierii Domnului ţi-a trimis, pe care preot cu
cuvinte duhovniceşti l-ai hrănit; iar noi văzând pronia cea mare a lui Dumnezeu
asupra ta cu evlavie te lăudăm aşa:
Bucură-te, cel ce grija
trupului o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că privirea celor
duhovniceşti ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că Împărăţia
cerurilor ai căpătat;
Bucură-te, că dreptatea Lui
ai aflat;
Bucură-te, că tu spre
Dumnezeu ai nădăjduit;
Bucură-te, că mila Lui nu
te-a părăsit;
Bucură-te, că pe diavol în
chip de mierlă l-ai cunoscut;
Bucură-te, că măiestria lui
o ai priceput;
Bucură-te, că războiul
desfrânării l-ai biruit;
Bucură-te, că în luptă
Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucură-te, al curăţiei
râvnitorule;
Bucură-te, al dezmierdării
trupului biruitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Auzind de petrecerea ta cea
pustnicească, monahii al căror egumen murise, au venit cu multe rugăminţi să le
fii lor povăţuitor; iar tu biruindu-te de ale lor rugăciuni ai primit şi
această grea sarcină spre folosul lor şi lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Zis-ai, fericite, către
monahii cei ce stăruiau a te avea păstor: “Fraţilor, obiceiurile mele nu se
potrivesc cu ale voastre”, căci ai cunoscut din vreme neorânduiala lor; dar cu
gândul de a-i îndrepta ai primit a-i povăţui pe ei. Pentru aceasta noi cu
acestea te lăudăm:
Bucură-te, căci cu mâhnire
liniştea pustiei ai lăsat;
Bucură-te, că de singurătate
cu durere de inimă te-ai depărtat;
Bucură-te, că pentru fapta
bună limanul liniştii ai părăsit;
Bucură-te, că de folosul
altora te-ai îngrijit;
Bucură-te, că petrecerea ta
cea pustnicească nu o ai schimbat;
Bucură-te, că nevoinţe peste
nevoinţe ai adăugat;
Bucură-te, căci monahii cei
răzvrătiţi pentru fapta cea bună au început a te urî;
Bucură-te, că viaţa ta cea
pustnicească nu au putut-o suferi;
Bucură-te, că unii din ei
răutăţi asupra ta au uneltit;
Bucură-te, că şi otravă
asupra ta au pregătit;
Bucură-te, că şi de la
această primejdie te-a scos Mântuitorul;
Bucură-te, căci cu ajutorul
Lui ai biruit pe răufăcătorul;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Văzând răutatea celor ce au
voit să-ţi ia viaţa, nu te-ai supărat prea fericite Părinte, ci sculându-te de
la masă, cu faţă şi gând bun, ai dat slavă lui Dumnezeu Care te-a izbăvit de
moarte năprasnică şi din inimă ai cântat Lui: Aliluia!
Sfărâmat-ai paharul cel cu
otravă prin semnul Crucii lui Hristos, Benedicte, iar către cei ce puseseră la
cale moartea ta ai zis: “Mult Milostivul Dumnezeu să vă ierte pe voi fiii mei,
pentru ceea ce aţi voit a-mi face mie!”. Iar noi minunându-ne de atâta
nerăutate, cu smerenie te cinstim aşa:
Bucură-te, că prin aceasta
Domnului te-ai asemănat;
Bucură-te, că pilda Domnului
ai urmat;
Bucură-te, că asemenea Lui
pentru vrăjmaşi te-ai rugat;
Bucură-te, că prin aceasta
dragoste ai arătat;
Bucură-te, că obiceiurile
lor cu ale tale nu s-au asemănat;
Bucură-te, că iarăşi la
pustie ai alergat;
Bucură-te, că iarăşi limanul
liniştii ai îmbrăţişat;
Bucură-te, că peştera
pustiei o ai sărutat;
Bucură-te, că iarăşi lângă
tine mulţi monahi s-au adunat;
Bucură-te, al pustiei
iubitorule;
Bucură-te, al singurătăţii
luminătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Strălucit-ai ca un soare în
viaţa ta cea singuratică prin care ai tras la lumină mulţime de monahi care se
sileau a urma petrecerea ta cea sfântă şi lui Dumnezeu a cânta: Aliluia!
Întemeiat-ai cu puterea lui
Hristos, douăsprezece mănăstiri, Prea Cuvioase Părinte, şi mulţi din Roma au
alergat ca să fie ucenicii tăi spre a-i conduce pe ei la calea mântuirii;
pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, că Domnul de sub
obrocul pustiei te-a scos;
Bucură-te, că multora ai
fost de folos;
Bucură-te, căci ca o lumină
în sfeşnic ai luminat;
Bucură-te, căci calea cea
către Lumină multora o ai arătat;
Bucură-te, că pe monahul cel
leneş l-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe diavolul
ce-l scotea din biserică în vremea pravilei multora l-ai arătat;
Bucură-te, căci cu
rugăciunea apă din piatră ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta
monahilor ai fost de mult folos;
Bucură-te, că şi unealta cea
de fier cu rugăciunea din râu o ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta,
asemenea cu Elisei Proorocul vestit ai fost;
Bucură-te, al minunilor
prooroceşti arătătorule;
Bucură-te, al petrecerilor
lor următorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Arătat-ai, prea fericite
părinte, viclenia şi răutatea lui Florentie, care voia să te piardă prin
otrăvire; căci rugându-te lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui, te-ai ferit din
calea primejdiei. Pentru aceasta ai mulţumit lui Dumnezeu şi din inimă ai
cântat: Aliluia!
Ajuns-a mânia cea dreaptă a
lui Dumnezeu pe vicleanul şi zavistnicul Florentie, căci căzând din foişorul
casei sale, rău a pierit; iar tu, omule al lui Dumnezeu, auzind de pierzania
lui, ai plâns şi te-ai mâhnit; iar noi nevrednicii, minunându-ne de atâta
nerăutate, zicem aşa:
Bucură-te, că pentru moartea
vrăjmaşului te-ai întristat;
Bucură-te, că Marcu monahul
de moartea lui Florentie s-a bucurat;
Bucură-te, că pentru acesta
foarte l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Marcu
foarte l-ai sfătuit;
Bucură-te, că pe el l-ai
canonisit;
Bucură-te, că Marcu după
sfătuire a cerut iertare;
Bucură-te, că prin sfat şi
canonisire a primit vindecare;
Bucură-te, că în inima ta
dragoste de vrăjmaşi ai purtat;
Bucură-te, că de moartea
vrăjmaşului tău nu te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin aceasta
învăţăturii Domnului ai urmat;
Bucură-te, al iubirii de
vrăjmaşi arătătorule;
Bucură-te, al învăţăturii
Evangheliei plinitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Mutatu-te-ai, fericite
Benedicte, în ţara Campaniei în hotarele cetăţii Caşina şi acolo ai distrus
capiştea lui Apolon, ridicând Biserica Sfântului Martin şi a Sfântului Ioan
Botezătorul, unde monahii şi creştinii adunându-se, slăveau pe Dumnezeu
cântând: Aliluia!
Vicleanul vrăjmaş al
mântuirii oamenilor, văzând că i-ai stricat cuibul din acele părţi, cu mare
furie se pornea asupra ta; dar tu, părinte, cu postul şi cu rugăciunea stricai
toate uneltirile lui. Pentru care noi cu dragoste te cinstim aşa:
Bucură-te, că piatra cea
îngreuiată de diavol o ai uşurat;
Bucură-te, că pe diavolul de
sub piatră l-ai ruşinat;
Bucură-te, căci cu
rugăciunea ta nălucirea drăcească a pierit;
Bucură-te, că viclenia
diavolului o ai batjocorit;
Bucură-te, că pe tânărul
monah cel strivit de zid l-ai vindecat;
Bucură-te, că răutatea
diavolului o ai defăimat;
Bucură-te, că ai arătat
monahilor cele ce făcuseră în călătorie;
Bucură-te, că s-au ruşinat
de a lor făţărnicie;
Bucură-te, că le-ai arătat
unde le-a dat de mâncare;
Bucură-te, că le-ai
descoperit şi cele trei pahare;
Bucură-te, al minciunii
mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Arătat-ai, Prea Cuvioase
Părinte, monahilor care te-au minţit, unde au stat la masă şi câte pahare de
vin au băut; iar ei văzându-se descoperiţi, au cerut iertare şi înaintea lui
Dumnezeu căindu-se, din inimă I-au cântat: Aliluia!
Având darul vederii mai
înainte, ai descoperit arătat şi credinciosului celui viclean care venea la
tine că şi-a călcat legea cea pusă de el; iar acela văzându-se descoperit a
cerut cu lacrimi iertare pentru a lui greşeală, iar noi te rugăm să primeşti
aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că ostenelile
tale Domnul le-a încununat;
Bucură-te, că darul
descoperirii ţie ţi-a dat;
Bucură-te, că şi darul
proorociei de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că pe Totile
craiul l-ai ruşinat;
Bucură-te, că pe Rigon
pentru viclenie l-ai mustrat;
Bucură-te, că şi acela
văzându-se descoperit foarte s-a ruşinat;
Bucură-te, că pe Totile
foarte l-ai înfricoşat;
Bucură-te, că şi Totile,
craiul goţilor, de la tine iertare a cerut;
Bucură-te, că moartea
stăpânirii lui i-ai descoperit;
Bucură-te, căci cu faţa la
pământ înaintea ta a căzut;
Bucură-te, că lui Totile
i-ai proorocit;
Bucură-te, al darului
proorociei moştenitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Proorocit-ai lui Totile,
craiul goţilor, că va intra în Roma şi după nouă ani de stăpânire, întru al
zecelea se va săvârşi; care proorocie întocmai s-a împlinit, pentru care a dat
slavă lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Descoperit-ai episcopului
Bisericii Canusiei că Roma de mari cutremure va fi distrusă, care lucru îndată
s-a adeverit. Iar noi, de împlinirea acestei proorocii minunându-ne, cu laudă
pe tine te cântăm aşa:
Bucură-te, izvorule al
adevăratelor proorociri;
Bucură-te, că prin darul lui
Dumnezeu toate mai înainte le ştii;
Bucură-te, că şi darul
vindecărilor de la Hristos ai luat;
Bucură-te, că pe clericul
cel îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, că acelui cleric,
canon i-ai rânduit;
Bucură-te, că şi lui i-ai
proorocit;
Bucură-te, că i-ai zis
canonul să şi-l păzească;
Bucură-te, că de la carne şi
de la băutură i-ai zis să se înfrâneze;
Bucură-te, că şi de preoţie
i-ai zis să se oprească;
Bucură-te, al sfinţeniei
preoţiei păzitorule;
Bucură-te, al darului
preoţiei apărătorule;
Bucură-te, al nedreptăţii
mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Mustrat-ai cu blândeţe,
părinte, pe monahul cel mândru care ţinea sfeşnicul în vremea mesei tale,
descoperindu-i gândurile. De această descoperire mirându-se fraţii, au dat lui
Dumnezeu laudă cântând: Aliluia!
Arătat-ai prin vis,
fraţilor, unde se cade a zidi mănăstirea lor şi fiind întrebat a doua zi de ei
unde s-o zidească, le-ai zis: ” Acolo unde v-am arătat astă noapte!”. De care lucru
ei mirându-se, pe tine te lăudau zicând:
Bucură-te, Benedicte, că
darul descoperirii de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că de acest lucru
cu toţii s-au mirat;
Bucură-te, că prin vis locul
zidirii ai arătat;
Bucură-te, că cele arătate
în vis a doua zi le-ai descoperit;
Bucură-te, că acolo ei
mănăstire au zidit;
Bucură-te, că pe fecioarele
cele nemulţumitoare le-ai certat;
Bucură-te, că a-şi îndrepta
viaţa le-ai învăţat;
Bucură-te, că pe acele
fecioare de la împărtăşire le-ai oprit;
Bucură-te, că la scumpătatea
Sfintelor Taine ai râvnit;
Bucură-te, că Darul
Sfintelor Taine l-ai preţuit;
Bucură-te, al nedreptăţii
pedepsitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
Arătatu-s-a minune
înfricoşată asupra fecioarelor neîmpărtăşite, căci în vremea Liturghiei din
mormântul cel din biserică afară ieşeau, de care lucru toţi credincioşii foarte
se mirau şi cu frică pe Dumnezeu lăudau cântând: Aliluia!
Luat-ai, de la Dumnezeu,
diferite daruri, Benedicte, spre folosul turmei tale şi al multor credincioşi,
pentru care noi lăudăm pe Bunul Dumnezeu Care te-a împodobit cu ele şi către
tine zicem aşa:
Bucură-te, că pe monahul cel
leneş, prin vederea balaurului l-ai înţelepţit;
Bucură-te, că pe ipodiaconul
Agapit pentru neascultare l-ai pedepsit;
Bucură-te, că untdelemnul cu
rugăciunea ta l-ai înmulţit;
Bucură-te, că pe Tala
păgânul, numai prin privire l-ai speriat;
Bucură-te, că pe copilul cel
mort cu rugăciunea l-ai înviat;
Bucură-te, căci sufletul
surorii tale în chip de porumb ţi s-a arătat;
Bucură-te, că zburând
sufletul ei în rai a intrat;
Bucură-te, că slăbind cu
trupul cu Sfintele Taine te-ai împărtăşit;
Bucură-te, că îndată a sosit
şi al tău sfârşit;
Bucură-te, Benedicte mult
ostenitorule;
Bucură-te, al Sfinţilor Părinţi
următorule;
Bucură-te, al raiului
moştenitorule;
Bucură-te, Benedicte Prea
Cuvioase, al monahilor povăţuitorule!
O, Prea Cuvioase şi mult
nevoitorule al lui Hristos Benedicte, al monahilor şi al creştinilor
luminătorule, tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi pentru dragostea Lui
pururea te-ai ostenit. Auzi-ne şi pe noi smeriţii care te cerem în ajutor şi
lui Dumnezeu Care te-a împodobit pe tine cu aceste daruri Îi cântăm: Aliluia!
(de 3 ori)
RUGACIUNE
O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viaţa ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovniceşti decât a le arăta. Ai urât slava lumii şi ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi şi la vreme a te pune în sfeşnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor şi al tuturor creştinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit şi ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârşit în lucrarea tuturor faptelor bune şi prin pilda vieţii, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povăţuit. Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi, crucea ostenelilor şi a răbdării o ai dus până la sfârşit. Aceasta înţelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viaţă şi crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului şi prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă şi iertare în toată viaţa noastră, în vremea sfârşitului şi în ziua judecăţii de apoi. Amin.
(sursa:
doxologia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu