Acatistul zilei –20 februarie
Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios
Timotei si ale Sfantului Ierarh Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei, Doamne
Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.
Nota: Pentru ca azi nu este acatist, am ales sa postez ultimul din cele trei acatiste din data de 18 decembrie.
Acatistul Sfantului Modest -
Sfant Mucenic si Ierarh ! (18 decembrie)
Condacul 1:
Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti
credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari,
ca fiind plin de dragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin
de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin
aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor
ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam: Bucura-te, Sfinte
Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!
Din parinti bine credinciosi fiind nascut daruit lor de Dumnezeu
la batranete prin rugaciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat
care ne indemna pe noi credinciosii a lauda pe Dumnezeul minunilor, iar catre
tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:
Numai cateva luni aveai, cand tatal tau, Eusebie, a fost parat, ca
este crestin, lui Maximiam imparatul roman si pagan de atunci, care a poruncit
indata sa fie legat si aruncat in temnita. Si asa parintele tau a inceput la
batranete a patimi pentru Hristos, caruia ii cantam: Aliluia!
Umplandu-se de ravna iubitoare de Hristos, si mama ta, Teodula,
n-a vrut sa ramana despartita de nevointa tatalui tau. De aceea te-a luat in
brate si a mers la dansul in inchisoare, unde a fost oprita si ea. Si acolo
impreuna rugandu-se si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, iar tu, Sfinte
Modeste, ai fost gasit de paznicii inchisorii, viu, langa trupurile reci ale
parintilor mucenici, gangurind, prunc nevinovat, orfan si lipsit de ajutorul
parintesc de la 5 luni. Gandind la o priveliste trista ca aceasta, nu ne
pricepem ce vom zice decat unele ca acestea:
Auzind imparatul de moartea parintilor tai, a poruncit pazitorilor
inchisorii sa te aduca la el si, vazandu-te prunc frumos, te-a dat spre
crestere unui sfetnic imparatesc, cu gandul sa te faca slujitor zeului cel
mincinos la care se inchina el; insa tu ajungand la varsta de 12 ani si afland
ca parintii tai au murit in inchisoare, pentru ca erau crestini, ai voit sa
stii ce este crestinatatea si ai aflat taina aceasta tot de la un crestin. Asa
ai urat paganatatea si ai iubit crestinatatea cantand Dumnezeului cel Adevarat:
Aliluia!
Afland cat de mare si mai presus de toate este credinta crestina,
ai inceput a te gandi cum sa iesi dintre pagani si afland prilej bun, ai fugit
la mormantul parintilor tai, rugandu-te lor cu lacrimi, sa te scoata cu
rugaciunile lor, cele catre Dumnezeu, din adunarea necredinciosilor
invrednicindu-te luminarii cu Sfantul Botez. Fericim buna intelegere si ravna
ta cea din tanara varsta si laudam pe Dumnezeu, Cel ce ti le-a daruit, iar tie
iti graim unele ca acestea:
Cand ai iesit din curtea imparateasca nu te-ai intors inapoi, caci
din purtarea de grija a lui Dumnezeu, te-ai intalnit cu un crestin argintar,
care afland dorinta ta, te-a adus si te-a dat Arhiereului crestinesc din Atena,
ca sa te invete credinta crestina si sa te lumineze cu Sfantul Botez pe care si
primindu-l, cu mare bucurie ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Cand ai primit Sfantul Botez, Modeste, un stalp de foc din cer s-a
vazut peste capul tau, umplandu-te de darul facerii de minuni; caci indata
numai cu atingerea mainii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boala
foarte cumplita, asemenea si pe un om indracit. Pentru aceasta ne minunam de
vrednicia ta, primitorule de daruri mari de la Dumnezeu si graim catre tine
asa:
Pentru credinciosia ta, argintarul acela, te-a facut mostenitor
averii sale, la fel cu fii sai, prin testament; insa aceia s-au umplut de
zavistie si te-au vandut ca pe un rob, unui necredincios de la care, timp de
sapte ani, multe necazuri ai patimit. Insa tu, prin rabdare si rugaciune neincetata
catre Dumnezeu, l-ai adus la credinta scapandu-l de foametea cea sufleteasca,
ca si oarecand Iosif pe fratii sai de foametea cea trupeasca, caci s-a botezat,
cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, prin neincetata rugaciune,
ai adus la mantuire sufletul necredinciosului, caci darul Duhului sfant era cu
tine. Roaga-te, Sfinte Modeste, si pentru noi, cei ce suntem necajiti de
ispitele si de vrajmasia duhurilor rautatii; fa rugaciune cu dinadinsul pentru
usurarea noastra din nevoi, ca sa strigam din adancul inimii catre tine:
Dupa trecerea din viata aceasta a stapanului tau, devenit, prin
truda si darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca sa te
inchini Sfintelor locuri si apoi te-ai retras in Muntele Sinaiului, unde ai
facut multe minuni, mai ales tamaduind dobitoacele; ca ai primit de la Dumnezeu
mai mult acest dar, pentru ca in tinerete pastor de dobitoace fiind, catre ele
milostiv te-ai aratat intelegand durerile lor. Deci, petrecand in preajma
necuvantatoarelor fapturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui,
cantand: Aliluia
Urmand Domnului in bunatate, ai dorit a veni in ajutor oamenilor;
de aceea ai cerut de la Dumnezeu darul vindecarii de boli la animalele de care
ei se folosesc in viata cea de toate zilele, mai ales a acelora care cu credinta
te cheama in ajutor. Deci, ajuta-ne si noua, Sfinte Modeste, dand sanatate
vitelor noastre, caci nu vom tacea vestind tuturor minunile tale si catre tine
vom grai asa:
Nu ai stat mult in linistea muntelui, Sfinte, caci trecand din
viata aceasta in cea vesnica Patriarhul Ierusalimului, Platon, ai fost ales tu
- cu minune - in scaunul vaduvit; pentru ca inaintea ta s-au deschis usile
bisericii cand te-ai rugat, iar credinciosii au dat slava lui Dumnezeu,
cantand: Aliluia!
Povatuiti fiind de Dumnezeiescul dar, ai mers in biserica, in
timpul cand cetatenii Ierusalimului isi cautau pastor duhovnicesc. Si cand au
vazut ca tu, Sfinte, ai deschis usile bisericii cu rugaciunea, indata te-au
ales pastor al lor, ca pe un vrednic de slujire arhiereasca, si bucurandu-se de
buna aflare, cu un glas lauda pe Dumnezeu, iar catre tine, Sfinte, graiau unele
ca acestea:
Locuitorii Ierusalimului cei binecredinciosi, vazand minunile ce
le faceai si ajutorul cel grabnic ce dobandeau prin mijlocirea ta, se minunau
si laudau pe Dumnezeu, cantand: Aliluia
Intre cetatenii Ierusalimului erau si necredinciosi care cereau
dovezi, voind a sti cu a cui putere faci minuni, si unii indrazneau a zice ca
nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu, Sfinte, le-ai implinit dorinta caci
in fata lor si a mult popor - chemand numele Domnului - ai omorat un balaur
mare. Atunci ei au crezut ca esti mare placut al lui Dumnezeu si cu puterile
Lui faci minunile si impreuna cu cei credinciosi te laudau zicand:
Ajungand vestea minunilor tale, pe care le faceai, tamaduind
dobitoacele si mai ales omorarea balaurului, pana la imparatul, acela mai intai
s-a mirat, dar mai pe urma socotind caci prin farmece faci acestea, pentru ca
era necredincios, a trimis sa te aduca inaintea lui la intrebare. Si inca pe
drum mergand, in fata ostasilor ai tamaduit boii unui preot, care pentru tine a
preamarit pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Imparatul cel necredincios pentru ca nu se pricepea cu ce putere
faci mereu intrebandu-te, zicea ca inseli oamenii; insa credinciosii stiind ca
le faci cu puterea lui Hristos, iti ziceau in taina unele ca acestea:
Stand inaintea necredinciosului imparat si raspunzandu-i, l-ai
mustrat pentru orbirea lui sufleteasca in care se afla; iar el, maniindu-se, a
poruncit ostasilor sa te lege de niste asine salbatice, care fugind, sa te
tarasca si sa te omoare; insa tu, Sfinte, numai atingandu-te de ele, te-ai
dezlegat si ai cantat cu mare glas lui Dumnezeu: Aliluia!
A doua oara legandu-te slujitorii de asine, le sileau sa mearga;
si intalnind un om ai inceput a te ruga sa-i dai inmultirea vitelor sale. Deci
milostivindu-te spre el, Sfinte, ai oprit asinele si ai binecuvantat turma lui
sa aiba rod indoit, iar el castigandu-si cele cerute, s-a dus bucurandu-se. Si
cei ce au vazut cele facute de tine, iti graiau:
Vazand imparatul muncitor, ca nimic n-a sporit asupra ta, cu
asinele, pentru ca ele fiind dezlegate de tine, cu puterea lui Dumnezeu, s-au
intors de unde au plecat, a poruncit sa fii muncit cu alte munci cumplite, de
catre slujitori, care ti-au batut piroane si te-au silit sa mergi pe tepusi de
fier puse pe pamant, te-au batut cu pietre, apoi te-au pus intr-un vas de arama
cu plumb fierbinte; insa tu, sfinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, din toate
acestea ai iesit nevatamat, cantand: Aliluia!
Neputand tiranul sa te biruiasca, nici cu muncile acelea, a
poruncit sa ti se taie capul; iar tu, Sfinte, auzind de acea hotarare, te-ai
bucurat mult si cu veselie mare ai mers la locul randuit de taiere, unde iarasi
te-ai rugat Domnului, ca sa-ti daruiasca darul cel dat mai inainte, al
tamaduirii dobitoacelor, tuturor acelora care vor cinsti mucenicia ta cea
pentru Hristos; iar noi dupa puterea priceperii noastre, ne straduim a-ti aduce
laude ca acestea:
Am auzit, Sfinte, in ce fel ti-ai petrecut viata pe pamant, de
minunile si de ajutorul cel dat credinciosilor; ba unii din noi am si primit
ajutorul tau de multe ori, cand te-am chemat. De aceea, acum cu credinta si cu
smerenie te rugam sa fim izbaviti de orice necaz, primejdie, sau boala ce ar
veni asupra dobitoacelor noastre, pentru pacatele noastre, sau din rautatea
diavolului, ca fiind paziti de orice rau, cu rugaciunile tale, sa preamarim pe
Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Minunandu-ne de minunile multe pe care le-ai facut si pe care si
acum le faci cu cei care te roaga cu credinta, preamarim pe Dumnezeu cel ce
ti-a dat asemenea dar, Sfintite Modeste; ajuta-ne noua acum, ca sa-ti strigam
tie:
O, Preasfintite Modeste, primeste acum de la noi, smeritele
noastre rugaciuni si laude, pe care ti le aducem astazi in cinstea sfarsitului
mucenicesc, pe care l-ai primit pentru marturisirea credintei in Hristos, si
cere pentru noi, de la Dumnezeu, iertare de greseli si izbavirea de toata primejdia,
de boli si de tot raul ce vine asupra noastra, pentru pacatele noastre, ca
fiind izbaviti cu rugaciunile tale, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia
ALTA
RUGACIUNE A SFANTULUI MODEST
Ce se zice la toata boala luptatoare de moarte si vatamare a
boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor si
a celorlalte dobitoace.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel milostiv si preabun.
Cei ce ai facut intru intelepciune toata faptura cea inteleasa si simtita. Cel
ce versi indurarile tale peste toate cele facute de Tine. Cel ce cu pronia Ta
cea preabuna, toate mai inainte ie randuiesti si porti grija tuturor fapturilor
Tale, celor materialnice si nematerialnice, cuvantatoare, si necuvantatoare,
insufletite si neinsufletite, de la cele mai intai pana la cele mai de pe urma.
Caci nimic nu este neprevazut, nici fara purtarea de grija cea de la Tine,
Facatorul si Purtatorul de grija a toate. Ca tu esti Cel ce deschizi mana Ta si
umpli pe tot cel viu de bunavointa. Tu esti Cel ce rasari iarba dobitoacelor si
pasune dandu-le spre slujba oamenilor. Tu esti Cel ce de demult ai pazit
turmele dobitoacelor lui Israel, mai presus de rana cea purtatoare de moarte a
dobitoacelor intai-nascute ai egiptenilor. Tu esti Care, prin iconomia
intruparii Tale ai surpat pe ce! ce avea stapanirea mortii, adica pe diavolul,
si prin moartea Ta ai omorat moartea. Tu esti Care, si prin mine nevrednicul
robul Tau, ai omorat pe sarpele, cel ce cu veninul sau a stricat izvorul apei.
Iar pe dobitoacele cele ce bause dintr-insul si murise, le-ai inviat cu puterea
Ta cea facatoare de viata. Si pe diavolul cel ce impreuna a lucrat cu acesta,
l-ai silit a se face aratat, jurandu-se ca nici o data nu va indrazni a se
inapoia, unde se va chema smeritul meu nume. Tie ma rog, Stapane prea-bunule si
Facatorule a toate, si pe Tine Te chem, Cel ce esti pricina a toata viata,
asculta aceasta rugaciune a mea si goneste toata boala cea purtatoare de moarte
si vatamatoare, de la boii, caii, asinii, mularii, oile, caprele, albinele si
toate celelalte dobitoace ce sunt spre trebuinta vietii robilor Tai (numele) a
celor ce Te chema pe Tine, Datatorul tuturor bunatatilor, in numele meu. Si da,
Doamne, tuturor celor ce savarsesc pomenirea mea si cu credinta alearga la
moastele mele, pace statornica, inmultire dobitoacelor, imbelsugare de grau,
vin si untdelemn. Si peste toate, lasarea pacatelor, sanatatea trupurilor si
sufletelor vesnica mantuire. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, cu obisnuita Ta
milostivire plecandu-te, indura-Te asupra dobitoacelor acestora ce patimesc,
secerandu-se de secera mortii. Si care neavand cuvant, numai prin mugete si
prin tanguitoare glasuri fara de graiuri, cu jale isi arata patimirea si
durerea lor, incat si pe cei cuvantatori ii pleaca spre impreuna-patimirea cu
ele. Daca "dreptul se indura spre sufletul dobitoacelor sale", dupa
cum este scris, cum nu Te vei indura Tu asupra lor, Cel ce esti Facatorul si
purtatorul lor de grija. Caci Tu, preamilostive, Care si de dobitoacele cele
din corabie Ti-ai adus aminte, bizuindu-ne pe bunatatea si indurarea Ta,
milostiveste-Te ca prin buna-petrecerea si inmultirea boilor si a celorlalte
dobitoace, cate au patru picioare, sa se lucreze pamantul, iar rodurile sa creasca.
Si robii Tai, cei ce cheama numele Tau, cu imbelsugare sa stranga rodurile
tarinilor sale, ca din aceasta, toata buna indestulare avand, sa prisoseasca
spre tot lucrul bun. Si sa Te slaveasca pe Tine, datatorul a tot binele,
cinstindu-ma si pe mine, robul Tau, si fierbintele rugator al Imparatiei Tale
celei atottiitoare.
Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte, si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
(sursa: crestin ortodox)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu