POSTARE DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 11 noiembrie

 

Pentru rugaciunile Sfintilor Mare Mucenic Mina, ale Sfintilor Mucenici Victor, Vichentie, Stefanida si ale Sfantului Cuvios Teodor Studitul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

 

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

 

 Condacul 1:

Folositor şi ajutător mare te-ai arătat lumii în primejdii, Mucenice, că pe mulţi ai izbăvit de pagube: pe furi urmărind, pierderile depărtându-le şi celor ce aleargă la tine cu credinţă împlinind cererea lor; pentru aceasta te rugăm, fii milostiv şi nouă care îţi cântăm: Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Icosul 1:

Întrupându-se cuvântul lui Dumnezeu s-a luminat făptura, şi printr-Însul a izvorat mulţimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători celor neputincioşi; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, stea neapusă;

Bucură-te, rază de nematerialnic foc;

Bucură-te, lumina celor păgubiţi;

Bucură-te, căderea celor răpitori;

Bucură-te, taina care destăinuieşti nelegiuirea;

Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirea;

Bucură-te, stâlp care împiedici necuviinţa;

Bucură-te, adânc care pierzi lacomia;

Bucură-te, suflare care întăreşti inimile celor suferinzi;

Bucură-te, mâna care descoperi prădăciunile;

Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele;

Bucură-te, negură care întuneci gândurile necurate;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 2-lea:

Biruitor grabnic te-ai făcut prigonitorilor celor care voiau a răpi munca săracului amărat de soartă şi a stinge fiinţa lui, fiind ameninţat de întâmplări; pentru aceasta strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 2-lea:

Să nu se învrednicească nelegiuiţii a ne supune sub picioarele lor, Sfinte, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin spumegând pe aripile vânturilor turbate; ci să cadă ca spicele ţarinii de faţa ta şi noi să te binecuvântăm, zicând:

Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;

Bucură-te, căderea nelegiuitilor vrăjmaşi;

Bucură-te, îngrădirea nesăţioaselor fiare;

Bucură-te, înfrânarea mândrilor răpitori;

Bucură-te, că se cutremură cei ce calcă poruncile tale;

Bucură-te, că se ticăloşesc cei ce nu cinstesc minunile tale;

Bucură-te, că se chinuiesc cei ce nu cheamă într-ajutor numele tău;

Bucură-te, că se tulbură cei ce te amărăsc;

Bucură-te, că se laudă cei ce îţi mulţumesc ţie;

Bucură-te, că de mila ta toată făptură se veseleşte;

Bucură-te, că de îngrozirea ta toţi cei ce au greşit se pocăiesc;

Bucură-te, izbăvitorul celor umiliţi;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 3-lea:

Dreptatea şi pacea având în cugetul tău, ai părăsit tabara Frigiei, nemaiputând suferi ca să vezi închinăciunea la idoli. Pentru aceasta, suindu-te la munte, cu post şi rugăciuni ţi-ai curăţit sufletul de păcate şi te-ai întărit în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, cantând: Aliluia!

 Icosul al 3-lea:

Păgânii, nemairăbdând urmările tale cele sfinte, prin care se defăima înţelăciunea lor cea idolească, căci propovăduind credinţa lui Hristos poporului şi dovedind că El este Dumnezeu, Care face minuni, iar nu pietrele şi arama, te-au supus la chinuri pe care le-ai primit cu dragoste. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ai fost frecat peste tot trupul cu târsâne;

Bucură-te, cel ce pe urmă ai fost ars cu foc;

Bucură-te, cel ce ai răbdat usturimea ciulinilor;

Bucură-te, că ai fost străpuns peste tot cu suliţe;

Bucură-te, că ai suferit pe tâmplele tale ciocane de fier;

Bucură-te, că şi alte munci ai suferit cu răbdare;

Bucură-te, că n-ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirea ta;

Bucură-te, mai ales, ca te-ai luptat cu bucurie împotriva trupului şi a sângelui;

Bucură-te, că Alexandria s-a îngrozit de credinţa ta cea tare;

Bucură-te, că tiranii erau mustraţi de cutezarea ta;

Bucură-te, ca, nemaiavând cu ce te mai spăimânta, au poruncit să fii tăiat cu sabia;

Bucură-te, că mulţi din privitori te binecuvântam zicând: Bucură-te, Mina, mult pătimitorule!

 Condacul al 4-lea:

Fericita credinţă a Răsăritului ridicând în sfârşit crucea între popoarele păgâne, după căderea tiranilor vrăjmaşi ai creştinătăţii, s-a zidit în Alexandria biserica ta, Sfinte, de către un iubitor de Hristos cetăţean, în vremea lui Constantin împăratul; şi acolo au fost aduse rămăşiţele moaştelor tale, cărora ne închinăm cântând: Aliluia!

 Icosul al 4-lea:

Glas ridicând către tine strigăm: Grăbeşte-te, Sfinte, a ne apăra; nu ne dezlipi nădejdile de mila ta cea mare; că unde vom năzui afară de tine să ne liniştim, după noianul păcatelor noastre, după Mântuitorul şi preacurata lui Maică, decât la tine cel ce ai pătimit cu dragoste pentru Hristos şi pentru a noastră mântuire; tinde-ţi mâna ta spre noi, Mucenice, ca să te binecuvântăm zicând:

Bucură-te, aflătorul lucrurilor pierdute;

Bucură-te, aducătorul lor în starea în care au fost;

Bucură-te, lauda cetăţenilor cinstiţi cu fapta;

Bucură-te, fericirea neguţătorilor cu bune măsuri;

Bucură-te, păzitorul nedormit al satelor şi al oraşelor care suferă de pagube;

Bucură-te, scăparea celor ameninţaţi de văpaie şi de vifor;

Bucură-te, uşurarea popoarelor ce se amărăsc de năvălirile grozave şi de asuprelile nedrepte;

Bucură-te, povăţuitorul drumeţilor ce te cer în ajutor;

Bucură-te, izbăvirea oamenilor de moartea năprasnică;

Bucură-te, scăparea corăbiilor cuprinse de vijelie şi de furtuni;

Bucură-te, mângâierea a tot sufletul asuprit şi amărât;

Bucură-te, şi al nostru apărător grabnic în suferinţe;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 5-lea:

Hrană de mântuire vieţii noastre trimite-ne nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să nu pierim de mulţimea patimilor ce se îndesesc în noi cu prisosinţă, că păcătoşi suntem; dar care păcat sau ce mulţime de greşeli poate covărşi vreodată nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, având rugători cetele mucenicilor? Cu acelea împreună cântăm: Aliluia!

 Icosul al 5-lea:

Înima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul şi Proorocul David. Pentru aceasta, smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Mina, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii ca să ne liniştească durerile, biruind pe vrăjmaşii care se luptă iîmpotriva legilor Lui. Apropie-te, dar, Sfinte, apropie-te de noi cei ce pătimim ca să slăvim minunile tale, cântând:

Bucură-te, mijlocitor fierbinte al celor suferinzi către Dumnezeu;

Bucură-te, stăruitor grabnic către Dânsul;

Bucură-te, ajutor puternic pentru cei ce păzesc poruncile Lui;

Bucură-te, nădejde neruşinată a creştinilor;

Bucură-te, tămâie bineprimită la cer în rugăciune;

Bucură-te, vas ales al Sfintei Treimi;

Bucură-te, cel ce nu voieşti răutăţile oamenilor;

Bucură-te, cel ce plângi pentru nepriceperea lor;

Bucură-te, cel ce pururea îi indemni la fapte bune;

Bucură-te, că îi povăţuieşti a vietui în unire şi dragoste;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la pocăinţă;

Bucură-te, că pentru toţi te rogi pururea;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 6-lea:

Evreul, care era asuprit de creştin, prin tăinuirea banilor ce îi lăsase spre păstrare la el până la întoarcerea sa, s-a botezat văzând minunea, când I-ai descoperit adevărul; iar creştinul, îngrozindu-se de fapta ce făcuse spre vătămarea sufletului pentru iubirea de argint, s-a pocăit, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 6-lea:

Pe călcătorul de jurământ creştin şi vicleanul prieten al iudeului, ieşind din biserica ta, unde mărturisise neadevărul, că nu are ştiinţă de acei bani, l-a răpit calul; şi, pierzând în cale inelul şi o cheiţă, tu te-ai arătat femeii lui acasă cu ele, ca să trimită bărbatului ei aurul iudeului, precum a şi urmat şi îndată s-a descoperit vicleşugul. De aceea cântăm tie:

Bucură-te, vădirea vicleşugului tăinuit;

Bucură-te, aflarea aurului răpit;

Bucură-te, ruşinarea faptelor rele;

Bucură-te, amărăciunea urmării lor;

Bucură-te, împlinirea datoriilor credinţei;

Bucură-te, creştinătorul iudeului rătăcit;

Bucură-te, pocăinţa creştinului pierdut;

Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului;

Bucură-te, întristarea neamului iudeilor;

Bucură-te, că prin a ta minune s-a arătat puterea darului;

Bucură-te, că prin a ei lucrare două suflete s-au izbăvit;

Bucură-te, vrednicule lăudător al lui Hristos;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 7-lea:

Lanţurile fermecătoare ale diavolului cu care înfăşură sufletele cele slabe spre a le trage la el, cum s-ar putea sfărâma, de nu am avea cugetul lucrător spre mântuire? Acesta dar, întărindu-se de către puterea Sfinţilor Mucenici aleşi de Dumnezeu, risipeşte negura înşelăciunii şi dezleagă legăturile vicleanului prin pocăinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 7-lea:

Slavă Ţie, Împărate Sfinte, Dumnezeule atotputernice, Care dintre noi oamenii şi pentru noi ai ales pe Sfinţii Tăi Mucenici şi Apostoli, ca să ne izbăvească de cursele vrăjmaşului şi să ne împărtăşească de bunătăţile Tale cele nemărginite; ca în acest chip să se preaslăvească numele Tau cel întru tot Sfânt, şi să cântăm:

Bucură-te, Mina cel de toţi iubit;

Bucură-te, Mucenic preafericit;

Bucură-te, luptător neostenit;

Bucură-te, viteaz neobosit;

Bucură-te, cuget neprihănit;

Bucură-te, privighetor neadormit;

Bucură-te, doctor iscusit;

Bucură-te, judecător nemituit;

Bucură-te, sprijinitor nepărtinitor;

Bucură-te, dar nesfârşit;

Bucură-te, de daruri dătătorule;

Bucură-te, de multe minuni făcătorule;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 8-lea:

Numele tau, mai mult decât oricare altul dintre sfinţi, s-a făcut creştinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnică şi îndestulătoare a orice păgubiri suferite de dânşii. Pentru care şi astăzi pătimind cei ce stau înaintea icoanei Tale cu credinţă se roagă a te milostivi spre ei, mângâindu-i şi îndeplinind cererea lor, ca să-ţi aducă laudă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 8-lea:

Obosiţi de valurile întâmplărilor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta şi nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăinţă nu avem, adâncindu-ne în gânduri şi fapte urâte; pentru aceasta cădem înaintea ta, să ne izbăveşti de ispitele ce ne apasă şi să ne întăreşti în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de vrăjmaşi şi să-ţi cântăm:

Bucură-te, turn de tărie;

Bucură-te, rază de bucurie;

Bucură-te, ancoră tare;

Bucură-te, zid de scăpare;

Bucură-te, gând întăritor;

Bucură-te, liman izbăvitor;

Bucură-te, lumină sfântă;

Bucură-te, armă nebiruită;

Bucură-te, înger ceresc;

Bucură-te, dar dumnezeiesc;

Bucură-te, apărătorul creştinilor;

Bucură-te, miluitorul săracilor;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 9-lea:

Patimile cu care tu ai pătimit să ne fie în ajutorul patimilor noastre şi rănile trupului tău acoperământ durerilor ce ne tulbură toată odihna. Dă-ne dar, în primejdii, răbdarea ta Sfinte, ca prîntr-însa să dobândim mântuirea sufletului şi întărirea neputinţelor noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul al 9-lea:

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, Preafericite, şi cu mulţimea minunilor schimbă cugetele celor ce ne prigonesc, spre a nu fi osândiţi cu nedreptate şi să nu întunece adevărul pricinilor, ce avem după a lor plăcere, că tu esti cel care descoperi toate nelegiuirile şi ţie se cuvine a cânta:

Bucură-te, mângâierea celor asupriţi în judecăţi;

Bucură-te, biruinţa ostaşilor ce se luptă pentru credinţă;

Bucură-te, pământ roditor de fapte bune;

Bucură-te, floare frumoasă din părţile Siriei;

Bucură-te, mărgăritar ales de Dumnezeu;

Bucură-te, trandafir mirositor între spinii idoleşti;

Bucură-te, piatră scumpă din comorile Egiptului;

Bucură-te, dar prin care s-a împlinit menirea magilor de la Răsărit;

Bucură-te, cedru crescut între cedrii Libanului;

Bucură-te, câmp adăpat de apele Iordanului;

Bucură-te, strajă neadormită a mănăstirilor din Muntele Sfânt;

Bucură-te, povăţuitor osârdnic al celor ce merg la mormântul Mântuitorului;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 10-lea:

Rămăşiţele călătorului omorât de gazda făcătoare de rău, spre a-i lua aurul cu care mergea la biserica ta, tăindu-l în bucăţi şi îngropându-l în grădina sa, tu le-ai dezgropat a doua zi, întrupându-l precum a fost şi dându-i viaţă. De aceasta minune îngrozindu-se ucigaşul, a căzut la picioarele tale cu lacrimi, rugându-se să nu-l pierzi. Iar călătorul trezit ca din vis după moarte. a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

 Icosul al 10-lea:

Zadarnică a fost sârguinţa vinovatului de a ascunde uciderea străinului pe care, înnoptând la dânsul, l-a găzduit; ca tu urmându-i nevăzut, pentru dragostea ce avea către tine, te-ai arătat a doua zi ca un ostaş împărătesc, cerând să-ţi dea pe călător; despre care, tăgăduind că ar avea ştiinţă, tu i-ai descoperit fapta şi l-ai mustrat cumplit. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, minune mai presus de toate minunile;

Bucură-te, cel care ai primit darul de a întrupa şi a da viaţă trupului tăiat în bucăţi;

Bucură-te, că vinovatul s-a îngrozit de puterea ta;

Bucură-te, că cel ucis, necunoscând de ce este mustrat acela, s-a spăimântat;

Bucură-te, că fapta aceasta n-ai voit să o descoperi îndată;

Bucură-te, că prin iconomia ta amândoi se găseau în uimire;

Bucură-te, cel prin care călătorul şi-a îndeplinit voinţă, închinându-se ţie;

Bucură-te, că şi făgăduinţei lui a urmat, aducând în biserica ta mari daruri;

Bucură-te, mângâietorule al tuturor celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, mărite izbăvitor al celor ce te cinstesc;

Bucură-te, înzestrătorule al fetelor sărace;

Bucură-te, uşurătorule al celor căzuţi în datorii grele;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 11-lea:

Taina aceasta a sfintei pronii, care prin tine s-a săvârşit, Mina, putându-se reface trupul cel tăiat în bucăţi al călătorului ucis şi a fi adus iarăşi la viaţă, este de nepătruns; pentru care, minunându-ne de darul ce ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, cu credinţă cântăm: Aliluia!

 Icosul al 11-lea:

Iubitorul de sine Eutropie, făgăduind un vas de argint pentru biserica ta, şi facând două deopotrivă, acel cu numele tau I s-a părut mai frumos decât acel pentru dânsul; drept care a hotărât să-l oprească pentru sine. Tu însă nesuferind înşelpciunea aceasta, ai luat vasul de la sluga lui când se spăla în corabie şi cu dânsul împreună l-ai ţinut în mare până când s-a mustrat Eutropie însuşi de lăcomia sa. Pentru aceasta cântăm tie:

Bucură-te, că îndată ai scos pe sluga cu vasul din mare;

Bucură-te, că sluga s-a înfăţişat stăpânului sau întreg şi nevătămat;

Bucură-te, că el, mulţumind lui Dumnezeu, a şi dus vasul la biserică;

Bucură-te, mustrătorul lui Eutropie pentru îndrăzneala ce făcuse;

Bucură-te, îndreptătorul purtării sale celei lacome;

Bucură-te, scăparea slugii de la moarte pentru nevinovăţia sa;

Bucură-te, că prin aceasta ai vrut sa arăţi puterea adevaratei credinţe;

Bucură-te, că pentru faptă, iar nu pentru lucru ai înfrânt voinţa cea rea;

Bucură-te, că lui Dumnezeu s-a adus prin aceasta laudă;

Bucură-te, că numele Lui s-a preaslăvit prin facerea minunilor tale;

Bucură-te, că pentru dânsul ai pătimit ca să şi biruieşti cu Dansul;

Bucură-te, Mucenice prea folositorule;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 12-lea:

Văzându-se Sofia, o femeie oarecare din părţile Fecozaliei, care venea la biserica ta să se închine, ameninţată a fi batjocorită pe cale de către un oştean, a cerut de la tine ajutor cu glas, şi îndată ai izbăvit-o de năvălirea aceluia, vădindu-l cu ruşine către mai mulţi; după care femeia a dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

 Icosul al 12-lea:

Şchiopul şi o femeie mută, care de mult timp stăteau lângă biserica ta cu alţi bolnavi, aşteptând vindecarea, te-au văzut la miezul nopţii, zicând: Şchiopule, scoală pe femeia aceea şi mergi de aici; la care cuvinte, mâhnindu-se şchiopul, pentru că s-a crezut depărtat de la tine, nu făcea nici o miscare; tu însă repetând porunca, el a trebuit să asculte şi îndată s-au văzut amândoi vindecaţi; pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, că şchiopul spăimântându-se a fugit;

Bucură-te, că muta, spăimântându-se, a vorbit;

Bucură-te, că şi alţi bolnavi ai tămăduit;

Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai smerit;

Bucură-te, că pe iubitorii de Hristos i-ai veselit;

Bucură-te, că pe străini i-ai adăpostit;

Bucură-te, că pe flămânzi i-ai hrănit;

Bucură-te, că pe văduve le-ai miluit;

Bucură-te, apărătorul celor din primejdii;

Bucură-te, îndestulătorul celor prădaţi;

Bucură-te, izbăvitorul Sofiei;

Bucură-te, mângâietorul celor asupriţi;

Bucură-te, Mina, mult-pătimitorule!

 Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugăciunea noastra ce-ţi aducem din toata inima, ca să ne izbavesti pe noi de boli şi de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta şi a marturisi minunile, pe care cu puterea Sfântului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia!

Apoi iarasi se zice Icosul 1 şi Condacul1.

 

Rugăciune foarte folositoare şi grabnic ajutătoare către Sfântul Mare Mucenic Mina:

 O, Preasfinte şi întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, şi de minuni făcătorule; primeşte această rugăciune de la mine nevrednicul robul tau, căci către tine, ca la un adevarat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat, scap eu ticălosul şi către Sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi ma rog ţie: Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu. De aceea mă rog ţie, Fericite şi Sfinte Mina, grăbeşte-te de mă ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi mă sprijineşte pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele şi nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul şi scârbitul, că ştiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai şi pătimit munci grele şi chinuri înfricoşătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinţe astăzi vieţuieşti luminat şi ai aflat dar de la Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în pagube fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile şi ajutorul tau m-au facut şi pe mine, ticălosul şi scârbitul, ca să alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutăţorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vadit pe ucigaşul său şi l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o!, minune, ca şi din mort şi tăiat în bucăţi, tu l-ai vindecat şi l-ai facut sănătos.

Asemenea şi lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ţinut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot aşa şi femeia Sofia, care venea spre închinăre în sfânt locaşul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostaşul acela ce o silea spre păcat, dar şi pe ostaş după cuviinţă l-ai certat. La fel şi şchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea şi femeii celei mute, i-ai deschis graiul şi vorbea curat. De asemenea atunci când iudeul dăduse prietenului sau creştin o pungă cu galbeni, pe care creştinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu, nu numai ca ai izbăvit pe creştin de jurământ, dar şi evreul, vazând minunea ta, a crezut întru tine şi a venit la credinţa creştină. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi minunat. De ceea încredinţat sunt ca tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi eu cred că tu acelaşi eşti, Sfinte, ca atunci şi astăzi, ca oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceasta şi eu acum, fiind scârbit şi în pagubă, alerg către tine cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, şi mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenice Mina, ca să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubaşul şi scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te ca să fiu şi eu ajutat şi miluit pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăvit, ca să laud şi bine să cuvântez şi sa slăvesc întru tot lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(sursa: doxologia)