PLIMBARE

 

LA PLIMBARE

 

In aceasta duminica, pasii ne-au purtat pentru Sfanta Liturghie tot la biserica parohiei Faget-Fantanele. Si, fiind o zi atat de frumoasa, ne-am tot intrebat ce putem face? Sa venim si sa stam in casa?-Exlcus. Sa mergem la Sinaia la festivalul “Sinaia Forever”? Desi acest festival imi place foarte mult, de data aceasta am decis, impreuna cu sotul, sa renuntam.

Si totusi, ce puteam face? Atunci mi-am adus aminte de ceea ce facea mama pe vremea raposatului cand veneam mereu cu intrebarea”noi unde mai mergem, pentru ca ne-am plictisit in casa?” Draga de ea, pregatea imediat cele necesare pentru picnic si fuguta-fuguta la o poiana, cu conditia sa fie duminica in care circulau masinile cu numar de inmatriculare cu sot si sa fie si ceva benzina in rezervor. In functie de aceste doua elemente, tata stabilea destinatia.

Ei bine, asa am procedat si eu acum: am pregatit cosul de picnic si am pornit la drum, cu gandul ca dupa Liturghie sa mergem la Cheia si sa ne bucuram de o zi de toamna cu soare.

Am zis Cheia??? Buna gluma: am mai fost noi prin zona, insa nu eram in cautarea unei mici parcelute pe care sa punem masa. Ei bine, am constatat ca nu ai unde. La Cheia mergi doar daca vrei sa servesti ceva la un restaurant sau sa mananci pe capota masinii.

Dezamagiti si infometati, dupa un drum destul de aglomerat, am hotarat sa ne intoarcem. Drumul la intoarcere si mai aglomerat, foamea si mai mare, stare de spirit jalnica. Trebuia sa fac ceva ca sa atenuam situatia. Drumul nu aveam cum sa il eliberez, starea de spirit putea fi imbunatatita numai daca mancam, asa ca am cautat in sacosa cutiuta cu crema de branza si hrean si am facut imediat sandwichuri pe care le-am savurat din mers.

In localitatea Teisani, la un moment dat, sotul a vazut indicatorul prin care la dreapta se ajunge la Slanic. Imediat am luat-o pe acolo si, in cativa kilometri, aproape de iesirea din localitate am vazut o poiana langa un crang de padure. Aici mai erau si alte masini. 

Am oprit, am pus masa, dupa care ne-am odihnit. 

Desi am stat doar doua ore, am avut senzatia ca au trecut cel putin cinci-sase ore.

La plecare sotul a propus sa continuam calatoria spre Slanic si astfel sa evitam aglomeratia. Zis si facut si asa am avut ocazia sa fac cateva fotografii.