POSTARE DE DIMINEATA

 

Acatistul zilei – 14 septembrie

Crucii Tale ne inchinam Stapane si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim.

 

Acatistul Sfintei Cruci – 14 septembrie

 

(sursa; crestin ortodox)

După obişnuitul început se zic:

 

Condacul 1:

O, de trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare. Ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Icosul 1:

Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi vistieria minunilor;

Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;

Bucură-te, că eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutura;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 2-lea:

Văzându-se Elena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele; căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cânta: Aliluia!”.

 Icosul al 2-lea:

Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărateasa, cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „din sânurile pământului siliţi în graba va afla şi Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând aşa:

Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;

Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;

Bucură-te, cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;

Bucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte oarecând arătată;

Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;

Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;

Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;

Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;

Bucură-te, cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiţilor;

Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 3-lea:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor, şi pe cea fără de glas şi moartă, spre viaţă, o, a sculat; înfricoşătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă aşa: Aliluia!

 Icosul al 3-lea:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cinstită Cruce, vasul luminii;

Bucură-te, cinstită Cruce, vistierul vieţii;

Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;

Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;

Bucură-te, masă care ţii ca pe o Jertfă pe Hristos;

Bucură-te, viţă care porţi Strugurele cel copt care da vinul cel tainic:

Bucură-te, că păzeşti sceptrurile împăraţilor;

Bucură-te, că zdrobeşti capetele balaurilor;

Bucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei;

Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;

Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;

Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;

Bucura te, cinstită Cruce, pazitoare a creştinilor!

 Condacul al 4-lea:

Dumnezeiasca râvna întru sineşi luând Elena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ era ascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

 Icosul al 4-lea:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe care lăudând-o au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;

Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeşertat;

Bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei;

Bucura te, omorârea stăpânitorilor iadului;

Bucură-te, că înălţându-te împreună acum, pe noi ne înalţi;

Bucură-te, că închinându-te pe suflete le sfinţeşti;

Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;

Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;

Bucură-te, cinstită Cruce, mustrarea evreilor;

Bucură-te, lauda credincioşilor;

Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;

Bucură-te, prin care a răsărit Darul;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 5-lea:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit, privindu-l toţi, la acoperământul lui acum să alergăm şi ca pe o arma ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmaşilor şi, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

 Icosul al 5-lea:

Văzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruind mulţimea vrăjmaşilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;

Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;

Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmaşilor;

Bucura te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;

Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti;

Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oşti;

Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;

Bucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor;

Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi;

Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi;

Bucură-te, prin care sălta purtătorii de Hristos;

Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 6-lea:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toţi suindu-i de la pământ către înălţimea cerului, ca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt şi ştiind ei a cânta: Aliluia!

 Icosul al 6-lea:

Lumina, Mântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos; iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca nişte morţi au căzut, şi cei ce s-au izbăvit de dânşii, acum, văzând Crucea, cântau aşa:

Bucură-te, învierea celor omorâţi;

Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;

Bucură-te, deşertarea vistieriilor iadului;

Bucură-te, câştigarea desfătării raiului;

Bucură-te, toiag care pe oastea egipteană, o, ai afundat;

Bucură-te, că iarăşi pe poporul israelitean l-ai adăpat;

Bucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire;

Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire;

Bucură-te, hrană celor ce flămânzesc întru Duhul;

Bucură-te, pecetea pe care oamenii, o, au luat;

Bucură-te, cinstită Cruce, uşa tainelor;

Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeieşti;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 7-lea:

Moise, vrând prea mult truditul neam a-l mântui din stricăciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spăimântat, cinstită Cruce, de tăria ta, cântând: Aliluia!

 Icosul al 7-lea:

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbaţii cei fără de lege şi blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, că puterea Crucii văzând-o toţi acum să cânte:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti;

Bucură-te, înnoirea învierii lui Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;

Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii;

Bucură-te, Lemn de prooroci grăit a fi pe pământ sădit;

Bucură-te, ajutorul împărăţiei împotriva vrăjmaşilor;

Bucură-te, apărare tare a cetăţii;

Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;

Bucură-te, a greşiţilor osândire;

Bucură-te, cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;

Bucură-te, cinstită Cruce, îmbogăţirea săracilor;

Bucură-te, cinstită Cruce, pazitoare a creştinilor;

 Condacul al 8-lea:

Străină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o; că pentru aceasta Hristos pe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i trage la Sine pe cei ce cântau Lui: Aliluia!

 Icosul al 8-lea:

Tot a venit din înălţime, avându-şi Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri şi, născându-Se din Fecioara Maica şi lumii arătându-Se om smerit şi Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:

Bucură-te, cinstită Cruce, arma păcii;

Bucura te, semnul călătorilor;

Bucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce dosădesc;

Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător;

Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;

Bucură-te, că împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus;

Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;

Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;

Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;

Bucură-te, bogăţia bunătăţilor celor înmiite;

Bucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 9-lea:

A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeţi întrărmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzând ei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi ca de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

 Icosul al 9-lea:

Râurile cugetelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase, căci, cu adevărat, nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat, iar noi, învierea slăvind-o, cântăm:

Bucură-te, înălţimea înţelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;

Bucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori;

Bucura te, pierderea nebunilor de stele vrăjitori;

Bucura te, ca arăţi învierea lui Hristos;

Bucură-te, că patimirile Lui le înnoieşti;

Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi, o, ai dezlegat;

Bucură-te, ceea ce intrările raiului le-ai deschis;

Bucură-te, cinstită Cruce, cea de toţi cei dreptcredincioşi cinstită;

Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;

Bucură-te, cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;

Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 10-lea:

Lumea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit şi, întrupat fiind, Crucea a suferit, şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte; pentru aceea şi izbăvindu-ne pe noi, de la toţi aude: Aliluia!

 Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţelegem, o, purtătoare de viaţă Cruce, că Făcătorul cerului şi al pământului pe tine gătindu-te, îşi întinde mâinile - străina auzire - şi pe toţi învaţă a cânta:

Bucură-te, temeiul dreptei credinţe;

Bucură-te, biruinţa creştinilor;

Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;

Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai inchipuit;

Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;

Bucură-te, că tu glasurile cele de prooroci grăite le-ai împlinit;

Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;

Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;

Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;

Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;

Bucură-te, că cinstindu-te, Tie ne închinăm;

Bucură-te, că strigând, Tie glăsuim;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 11-lea:

Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce tie, o, preacinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

 Icosul al 11-lea:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viaţă dătătoare, că lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre dumnezeiască cunoştinţă pe toţi povăţuieşte şi, înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:

Bucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric;

Bucură-te, stea, care străluceşti lumea;

Bucură-te, fulger, care orbeşti pe ucigaşii lui Hristos;

Bucură-te, trăsnet, care slăbănogeşti pe cei necredincioşi;

Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;

Bucură-te, că ai risipit capistele idolilor;

Bucură-te, al căreia chip din cer s-a arătat;

Bucură-te, al căreia dar pe vicleşuguri le-a gonit;

Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;

Bucura te, ceea ce omori pornirea patimilor;

Bucură-te, pe care Hristos S-a răstignit;

Bucură-te, prin care toata lumea s-a mântuit;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 12-lea:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn îşi întinde şi neamurile toate împreună le cheamă şi împăraţia cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântare: Aliluia!

 Icosul al 12-lea:

Cântând cântarea Ta, Te lăudăm cu dor pe tine lemnul Domnului ca pe un însufleţit; că pe Tine pironindu-se cu trupul Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus, ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăţat a zice acestea:

Bucură-te, cinstită Cruce, arma cea înţelegătoare;

Bucură-te, sfântă privire a sfinţilor;

Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor;

Bucură-te, purtătoare de lumină, meşteşugire a lui Hristos;

Bucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori;

Bucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi;

Bucură-te, podoaba cea prealaudată a adevărului;

Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;

Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;

Bucură-te, izgonirea agarenilor;

Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;

Bucură-te, veselia sufletului meu;

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Condacul al 13-lea:

O, întru tot cântat Lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toţi sfinţii, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

 Apoi se zic iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1.

 

Rugăciune:

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădelegile mele cele rele. De aceea mă rog bunătăţii Tale celei nemărginite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni şi morţii Tale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin darul Tău, să câştig şi eu asemenea Ţie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulţumitorii evrei.

De aceea întăreşte-mă, Doamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă, întristarea morţii Tale să o simt, precum au simţit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi şi mironosiţele femei. Şi-mi înviază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răstignirea Ta; cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi, rugându-Ti-se, l-ai primit în rai.

Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, darul Tău, precum ai dat atunci aceluia, şi iartă păcatele mele pentru sfintele Tale Patimi, şi mă primeşte prin pocăinţă împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi ziditor ce-mi eşti. Asemenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roagă Ţie în toate zilele Sfânta Biserică şi le lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de împărăţia Ta şi să vadă lumina Ta şi să mărească slava Ta. Mă închin Crucii Tale, Hristoase şi zic către dânsa: „Slava ei pentru dragostea Ta”;

Bucură-te preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus ţintuit;

Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului;

Bucură-te toiagul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului;

Bucură-te cheia împăratească ce ai deschis uşa raiului.

Mă bucur şi eu, pentru că văd pe vrăjmaşii Tăi surpaţi, iar pe prietenii Tăi ca împărăţesc în ceruri, pe vrăjmaşii Tăi biruiţi de puterea Ta, iar pe creştinii, ce Ţi se închină, înarmaţi cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea cum pot eu să fug de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile văzând pe Stăpânul meu ca le iubeşte şi le cere şi le socoteşte Lui de mare cinste? Ruşine-mi este, cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul şi gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să mă apropie mai mult de El pentru ca să-L slăvesc şi să mă pedepsesc în această viaţă pentru binele meu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăţia Lui cea veşnică.

Şi de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeşti împreună şi să-mi prisoseşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla. Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orbi de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi dumnezeiasca Ta putere şi cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ma închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

 

 (sursa: doxologia)