Mantuirea sufletului nostru
-Parinte, unii sunt siguri ca se
mantuiesc, iar altii se indoiesc. Care este pozitia cea mai corecta?
-Scopul este ca omul sa tina poruncile
lui Dumnezeu. Omul duhovnicesc trebuie sa ajunga la o astfel de stare, incat sa
nu se mahneasca daca Dumnezeu nu-i va da Raiul. Trebuie sa constientizam bine
ca astazi traim, iar maine se poate sa plecam si ca trebuie sa ne ingrijim sa
mergem langa Hristos. Cei care au izbutit, cu harul lui Dumnezeu, sa cunoasca
desertaciunea acestei vieti, au primit harisma cea mai mare si nu este nevoie
sa dobandeasca harisma inainte-vederii, ca sa prevada cele viitoare, deoarece
este destul ca cineva sa prevada si sa se ingrijeasca de mantuirea sufletului
sau si sa ia masurile duhovnicesti cele mai bune, ca sa se mantuiasca. Vezi ce
a spus Hristos: Cat
valoreaza un suflet, nu valoareaza lumea intreaga. Cata valoare are un
suflet! De aceea mantuirea sufletului este mare lucru!
-Parinte,
adica nu trebuie sa aiba cineva nadejdea mantuirii si frica de iad?
-Daca
are nadejdea mantuirii, nu va avea frica de iad. Iar pentru ca omul sa aiba
nadejdea mantuirii inseamna sa fie oarecum aranjat. Dumnezeu nu va lasa pe omul
care se nevoieste cu marime de suflet cat poate si nu are intentie de a face
pacate, dar nevoindu-se, este biruit si biruieste mereu. Daca are putina grija
sa nu-L mahneasca pe Dumnezeu, va merge in Rai “cu pantofi”. Dumnezeu, Care
este bun din fire, il va imbranci in Rai in chip minunat. Va iconomisi sa-l ia
in vremea in care se afla in pocainta. Se poate ca toata viata lui sa se lupte,
dar Dumnezeu nu-l va lasa, ci il va lua in ceasul cel mai bun.
Dumnezeu
este bun, El vrea ca toti sa ne mantuim. Daca ar fi fost sa se mantuiasca numai
putini, atunci de ce S-ar mai fi rastignit Hristos? Poarta Raiului nu este
stramta. Ii incape pe toti oamenii care se pleaca cu smerenie si nu sunt umflati
de mandrie. Numai sa se pocaiasca, adica sa-I dea lui Hristos povara pacatelor
lor, dupa care vor putea trece usor prin poarta. Dupa aceea avem si indreptatirea
ca suntem facuti din pamant, nu suntem numai duh, ca ingerii. Dar suntem fara
de raspuns atunci cand nu ne pocaim si nu ne apropiem cu smerenie de
Mantuitorul nostru. Talharul de pe Cruce numai iarta-ma a spus si s-a
mantuit. Mantuirea omului depinde de secunda, nu de minut. Omul se mantuieste
chiar si cu un singur gand smerit, in timp ce, daca aduce un gand de mandrie,
le pierde pe toate.
Trebuie
sa ne mantuim numai din marinimie. Nu exista durere mai mare pentru Dumnezeu
decat aceea de a-l vedea pe om in iad. Cred ca de vom avea recunostinta fata de
multele binecuvantari ale lui Dumnezeu si un comportament smerit si cu dragoste
fata de chipurile Lui, care sunt semenii nostri, impreuna cu putina nevointa
facuta cu marime de suflet, este indeajuns ca sa avem sufletul odihnit atat in
viata aceasta, cat si in cealalta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu