DIVERSE

 

EVENIMENT IN CARTIER

 

In cartierul unde stam, chiar langa blocul nostru, de ani buni se afla magazinul Profi, numit de noi “Profilica”. Daca imi aduc bine aminte, acest magazin este primul magazin deschis in Ploiesti, undeva la inceptul anilor 2000. De atunci nu s-a schimbat nimic la “Profilica”.

Desi foarte aproape de casa si deschis non-stop, nu prea il preferam. Cumparam de aici doar produse care imi trebuiau urgent sau la ore la care alte supermarketuri erau inchise.

Numai ca, la inceput de august, Profilica a intrat incet-incet in renovare. Initial, se tot faceau lucrari pe sus, dupa care o parte din magazin a fost eliberata iar, intr-o zi, ne-am trezit ca….mai putem cumpara de la Profilica doar incepand cu 17 septembrie.

Ei bine, in aceasta perioada de o luna si jumatate am inteles cat de bine este sa-l ai langa tine pe “Profilica” non-stop. Foarte greu a fost cand, ne trezeam ca ne trebuie cate ceva si trebuia sa mergem destul de mult pana la alte magazine. Uite asa ne-am data seama cat de adevarata este zicala “rau cu rau, dar mai rau fara rau”.

Initial am crezut ca este doar o usoara renovare (chiar se impunea acest lucru dupa 20 de ani) insa, vazand evolutia lucrarilor, ne-am data seama ca magazinasul nostru a renascut din cenusa.

Si iata ca a venit si marea deschidere, cu emotii pentru angajati, cu promotii si tombole pentru clienti. Cred ca nu este nimic nou daca va spun ca, desi magazinul s-a deschis la ora 8, lumea s-a asezat la rand, inca de la ora 5 dimineata. Ce mai conteaza coronavirusul sau distantarea sau orice alte motive, cand la Profilica este marea deschidere, ce se lasa cu castiguri de televizoare, biciclete si alte lucruri interesante castigate la tombola.

Dar, aglomeratia de dimineata a trecut, asa ca spre seara am mers si noi sa vedem ce si cum, la ce sa ne asteptam de la noul nostru magazin. Pot sa spun ca eforturile se vad, magazinul este refacut complet, oferta de produse este muuult mai mare si mai deversificata. Pot sa spun ca standardele s-au schimbat, nu mai este doar un biet magazin de cartier.

Acum, speram ca seful/sefa de magazin, sa aiba calitatile necesare pentru mentinerea magazinului la aceste standarde.

SA CITIM...

 

O MICA PAUZA DE INTERNET

Pe timpul verii, fiind foarte multa activitate, am decis ca, putinul timp liber sa il dedic cartilor. Asa cum am scris si in jurnale, am citit atat romane, cat si carti duhovnicesti.

 

sursa: internet

“Tess d’Urbeville” scrisa de Thomas Hardy este una dintre cartile citite in adolescenta si pe care mi-am dorit sa o recitesc. Imi aduc aminte ca, adolescenta fiind, finalul tragic al cartii nu mi-a placut si am “catalogat-o” ca o carte…..buna.

Recitind cartea, am suferit pentru drama traita de Tess atunci cand a plecat la asa-zisele rude bogate, am trait povestea de dragoste dintre Angel si Tess insa, la final, am avut acelasi sentiment de tristete, insa acum inteles-o altfel. Eroina principala a cartii este Tess, o tanara crescuta la tara, intr-o familie fara mari posibilitati financiare, insa cu educatie si bun-simt, calitati care erau foarte mult apreciate.

Desi parintii si-au dorit pentru ea o soarta mai buna, trimitand-o la asa-zisele rude bogate D’Urbeville, viata i-a jucat feste. De fapt, asa-zisa familie D’Urbeviile era o familie de curand imbogatita si nu vechea familie de cavaleri. Tanarul Alec D’urbeville, vazand inocenta si frumusetea fetei, s-a indragostit de ea. Si, pentru ca Tess nu i-a raspuns la avansuri, intr-o noapte cetoasa, a violat-o.

Reactia fetei a fost aceea de a pleca imediat acasa. Insa, cum vorba romaneasca ce spune ca “nici un necaz nu vine singur” este foarte adevarata, nici necazurile eroinei nu s-au terminat. In urma violului a constatat ca este insarcinata, astfel ca rusinea a fost si mai mare, iar ea a petrecut timpul mai mult in camera ei. Obisnuia sa iasa din casa doar noaptea tarziu, cand era convinsa ca toti dorm. Copilul nascut, din pacate, nu a trait decat o perioada foarte scurta.

Pentru ca nu mai putea locui in sat din cauza rusinii, si-a gasit o slujba de mulgatoare foarte departe de casa. Aici a fost imediat apreciata de proprietarul fermei pentru harnicia ei. Dar, nu numai proprietarul laptariei a remarcat-o, ci si tanarul Angel Clare, fiu de preot, a carui dorinta era aceea de a avea o ferma.

Cei doi se indragostesc si, intr-un final, se casatoresc. Numai ca Tess, o fiinta pentru care adevarul insemna foarte mult, decide sa ii spuna sotului ce s-a intamplat. Acesta insa, nu intelege drama ce s-a petrecut in tineretea ei, se suprara foarte tare si pleaca in Brazilia, interzicandui lui Tess sa il caute.

Numai ca lucrurile nu se termina asa. Fata se intoarce in satul natal, unde isi ingrijeste parintii. Dar, soarta il aduce iar in viata ei pe Alec D’Urbeville, care o obliga sa ii accepte ajutorul.

Dupa un timp, Angel se intoarce acasa si hotaraste sa o caute in satul natal. Insa fata locuieste sub numele de D’urbeville intr-o vila inchiriata. Cand, in sfarsit o gaseste, Tess il alunga spunandu-i sa nu ii mai tulbure viata. Atunci cand Alec afla ca Angel s-a intors si a venit la Tess, acesta a vorbit extrem de urat despre el, infuriind-o pe Tess atat de tare incat l-a omorat.

Dupa o noapte petrecuta impreuna, a doua zi politia ii gaseste, iar Tess este arestata.

INGERUL PAZITOR

 

CINSTIREA INGERULUI PAZITOR

 

(sursa: internet)

Va spuneam cu ceva timp in urma ca nu stiu cum as putea sa-l cinstesc pe ingerul pazitor.

Ei bine, cand am fost la manastirea Dintr-un lemn, i-am pus parintelui aceasta intrebare: ce putem face pentru cinstirea ingerului pazitor in afara de cele doua rugaciuni -  de dimineata si de seara.

Raspunsul parintelui a fost ca, spunand cele doua rugaciuni cu dragoste si evlavie, sunt suficiente, insa la acestea se pot adauga, dupa puterea, dorinta si dragostea fiecaruia si urmatoarele:

-       - Acatistul ingerului pazitor, care poate fi citit de cate ori doreste crestinul;

-       - Canonul de rugaciune al ingerului pazitor, citit la fel, dupa dorinta fiecarui crestin;

-      - De asemenea, lunea, cine doreste poate sa tina post, spunand ca lunea se tine post pentru cetele de ingeri si arhangheli, insa ne-a atras atentia ca ziua de luni nu este zi canonica de post, adica, cine nu tine post lunea nu pacatuieste. Nu este ca ziua de miercuri si vineri.

Cam acestea au fost sfaturile parintelui. Acum nu ramane decat sa incerc sa pun in practica aceste sfaturi.

JURNAL

 

JURNAL…….OCAZIONAL

Ma bucura tare mult ideea de jurnal. Asa cum spunea si Irina intr-un comentariu, e tare placut sa rasfoiesti aceste jurnale si sa iti aduci aminte de diverse lucruri. Desi, atunci cand am preluat acest jurnal pe blogul Corcodusei, am incercat sa scriu zilnic, nu am reusit si vazand ideea de jurnal saptamanal m-a incantat. Nici aceasta varianta nu am reusit sa o respect, asa ca am redenumit jurnalul ca un jurnal…….ocazional.

Am constatat ca de la ultima postare a trecut ceva vreme, chiar mai bine de o luna. Timpul a trecut precum acceleratul din poezia lui Toparceanu.

Caldura si umiditatea ne-au cam dat de furca anul acesta. Am suportat foarte greu aceste zile cu canicula, desi nu prea am umblat pe afara. Intregul program administrativ s-a desfasurat dimineata de la 5 pana pe la ora 9 si seara, de la 19 pana pe la 21. Cam de la mijlocul lunii august, am redus acest program doar la orele de dimineata.

Cu toate acestea, am reusit de am terminat, in mare parte conservele de fructe. Ar mai fi de pus la borcane merele rase pentru placinta, magiunul de prune si gemul de gutui. La conservele de legume am facut sucul de rosii, iar acum suntem la capitolul zacusti si sosuri, precum si legume pentru gatit puse la lada (ardei tocati, morcovi si albitura razuite, etc.). Vom incheia acest sezon cu conservele la saramura si otet. Din pacate, spre deosebire de alti ani, cand se faceau legumele la socrela in gradina, anul acesta nimic nu s-a facut, asa ca a trebuit sa cumparam tot. Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa cumparam legumele de la oamenii care chiar muncesc sa le produca.

La sfarsit de august am inceput sa mergem la Tintea (este vorba, de fapt, de statiunea Valea Stelii din Baicoi) pentru a face cateva bai in acea apa sarata. Incet-incet sper sa reusim sa facem minim 10 astfel de bai. Doua ore de balaceala seara, de la 17 la 19 sunt suficiente. Dupa o zi de caldura, balaceala aceasta este binevenita, mai ales atunci cand in bazin nu sunt decat cel mult 2-3 persoane.

De lucrat, lucram tot de acasa, Slava lui Dumnezeu. E tare bine sa lucrezi in liniste, fara sa te deranjeze nimeni, fara sa te intrerupa nimeni. La email, poti sa raspunzi si dupa ce iti termini ideea sau dupa ce ai terminat ceea ce aveai de facut.

Am reusit, asa cum ne-am propus, sa ajungem la manastirea Dintr-un lemn. Doamne, ce bine a fost. Cat de linistitor. Dupa intalnirea cu parintele drag noua, dupa intalnirea cu maica noastra, am plecat de acolo cu suflet linistit, cu bateriile incarcate si cu puterea de a merge mai departe. Chiar l-am intrebat pe parinte, cum putem sa-l cinstim pe ingerul pazitor. Ma tot macina aceasta intrebare, insa raspunsul parintelui in postarea viitoare.

Iata ca azi este prima zi de toamna, anotimpul care imi place mult. Sper sa mai scada temperaturile si chiar sa simtim ca afara este toamna.

Printre picaturi, am reusit sa citesc volumul 1 din cartea “Ne vorbeste parintele Cleopa”, iar acum incerc sa citesc “Moarte pe Nil” de Agatha Christie.