ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – ZIUA A TREIA

Sa continuam plimbarea prin Hunedoara.

O noua zi de concediu, noi locuri minunate vizitate. Am pornit de dimineata spre muzeul aurului de la Brad. Pot sa spun, cu mana pe inima ca este cel mai frumos muzeu din tara, de fapt este un muzeu unic in Europa si ocupa locul IV in lume, asa cum am aflat de la doamna muzeograf. Aici pot fi admirate exponate cu aur nativ, originare din Muntii Metaliferi. A fost o adevarata placere, sa vad aurul in stare nativa, aparand sub diverse forme: fin dispersat, liber sau impreuna cu alte minerale.

La intrarea in muzeu, primele exponate cu care vizitatorul se intalneste sunt uneltele si obiectele vechi folosite la extragerea si prelucrarea minereului aurifer, folosite cu secole in urma.

Iar la final forme diferite de aur ce poarta denumiri specifice: balerina, feriga, pana lui Eminescu

Pe langa exponatele care contin aur, in cadrul muzeului se pot vizita si expozitii cu alte tipuri de minerale, nu numai de la noi din tara.

Am ramas uimiti cand doamna muzeograf ne-a spus ca Romania este una dintre putinele tari din lume care are toate elementele din tabelul Mendeleev. Si atunci mi-am adus aminte de versurile lui Octavian Goga:

“Muntii nostri aur poarta,

Noi cersim din poarta-n poarta….”

De la muzeul aurului, am pornit spre Complexul de monumente de la Tebea, cunoscut sub denumirea de Panteonul de la Tebea. Desi toate aceste monumente se afla in cimitirul satului, pentru a le putea vizita am achitat o taxa modica de intrare. Dar, desi am fost singurii turisti, dna muzeograf, in fata mormantului lui Avram Iancu, ne-a tinut o adevarata lectie de istorie. Am ramas uimiti cand ne-am dat seama ca am ascultat-o timp de doua ore si cred ca am fi ascultat-o pana la apusul soarelui fara sa ne plictisim.

A inceput prin a ne povesti ca Gornului lui Horea, este gorunul sub care acesta a stat in anul 1784, indemnandu-i la lupta pe motii rasculati Ultima creanga a gorunului, vechi de aproape 4900 de ani, a fost rupta de o vijelie in anul 2005. Din aceasta creanga a fost facuta o troita aflata in apropierea gorunului.

A continuat prin a ne povesti despre Avram Iancu, despre aspiratiile lui, dorinta lui de lupta pentru libertate. A povestit viata acestui mare patriot cu multa dragoste si mult respect, asa cum (ulterior ne-am dat seama) o fac toti cei din Tara Zarandului.

Avram Iancu a murit in casa brutarului Ioan Stupina, bolnav si trist, fiind inmormantat, conform dorintei lui, langa gorunul lui Horea, pentru ca spunea el:”cata lume am umblat, tara mai buna, mai bogata si oameni mai primitori ca în Tara Zarandului n-am vazut. Cand voi muri as vrea să mă îngropati aici”.

 

In acelasi cimitir se afla si osemintele lui Ioan Buteanu si Simion Groza de la Rovina, tribuni ai lui Avram Iancu, care au fost alaturi de el in lupta pentru eliberarea Ardealului si unirea cu tara.

In partea dreapta a cimitirului, se afla gorunul lui Avram Iancu, ocrotind parca mormantul bravului nostru patriot.

In anul 1924, la 100 de ani de la nasterea lui Avram Iancu, cu ocazia manifestarilor organizate, regele Ferdinand, regina Maria si generalul Bertold Brecht au plantat cate un gorun, ce stau de straja in jurul gorunului lui Horea.

Tot timpul spunem ca nu mai avem modele care sa ne fie sursa de inspiratie. Mergeti la Tebea si ve-ti avea ocazia de a cunoaste modele ca Horea si Avram Iancu, dar si ca doamna muzeograf care efectiv, prin cuvintele ei, prin modul in care ne-a povestit, ne-a aratat ce inseamna dragoastea de tara, ce inseamna a fi patriot. Poate o sa spuneti ca sunt cuvinte “de lemn”. Mergeti acolo si va veti convinge ca nu este asa.

Cand am intrebat ce mai putem vizita in zona, raspunsul a venit imediat: sa nu plecati pana nu vizitati casa lui Crisan. Fiind foarte aproape, am pornit spre casa acestuia, care se afla ibn localitatea cu acelasi nume. Casa se afla la o margine de sat, foarte aproape de padure. Din pacate, nu am putut sa o vizitam, intrucat cei ce se ocupa de muzeu nu erau acolo. Desi am sunat la numarul de telefon ce era afisat la poarta, nu a raspuns nimeni.

Foarte aproape de casa memoriala Crisan, se afla manastirea cu acelasi nume, cu hramul  Nasterea Maicii Domnului, o manastire noua, insa de o mare frumusete. Lacul cu nuferi din fata bisericii, aleile marginite de pomi, aduc bucurie si pace in sufletul pelerinilor. Iar daca intrati la pangar este imposibil sa nu gasiti ceva ca amintire: foarte multe carti, icoane si alte obiecte de cult. Aici am gasit numeroase carti scrise de parintele Argatu sau carti scrise despre parintele Argatu.

Dupa vizita la manastirea Crisan ne-am hotarat sa ne intoarcem spre conac, pentru ca foamea isi facea simtita din ce in ce mai mult prezenta. Asta nu inseamna insa, ca nu am vizitat si manastirea Criscior din apropiere.

Si pentru ca doamna muzeograf de la Brad ne-a spus ca unul dintre muzeele foarte frumoase ce merita vizitate este cel al textilelor din localitatea Baita, am mai facut o oprire. Este vorba de un muzeu particular deschis de o doamna ce a locuit in America si care s-a intors in tara. Numai ca dezamagirea a fost foarte mare. Muzeul era inchis, nu avea nici un program de vizitare, nici un numar de telefon. Intreband pe la comerciantii din zona, am reusit sa facem rost de un numar de telefon, dar la care nu a raspuns nimeni.