ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – A DOUA ZI

Judetul Hunedoara este un judet cu multa istorie si cu peisaje minunate. Desi am strabatut judetul in fiecare zi, nu am reusit sa vizitam decat o mica parte din obiectivele turistice.

In prima zi, intr-o dimineata racoroasa de toamna, cu soare timid, am pornit catre schitul Baita, aflat doar la 32 km de pensiune, pentru a participa la Sfanta Lirughie, fiind sarbatoare (Sfanta Cuvioasa Paraschiva). Este un schit relativ nou, piatra de temelie fiind pusa in anul 2003.

Dupa Sfanta Liturghie, ne-am intors la conac, ne-am odihnit si, dupa-amiaza am pornit spre manastirea Prislop. Ne-am gandit ca, fiind luni dupa-amiaza nu va fi aglomeratie. Si chiar asa a fost. Prima data cand am ajuns la aceasta manastire a fost, cred, prin anul 2011. Ne-am dorit sa revenim, insa abia acum am reusit.

Am mers sa ne inchinam la mormantul parintelui Arsenie Boca, pregatiti sufleteste ca vom avea de stat. Dar, timpul de asteptare a fost de doar 10 minute. Gandul la parinte, rugaciunile catre el, au facut ca cele 10 minute sa para doar cateva clipe. Cand am ajuns in dreptul crucii, i-am multumit parintelui Arsenie ca ne-a ajutat sa ajungem la Prislop, ne-am inchinat, l-am rugat sa se roage pentru noi, dupa care am pornit mai departe spre pestera Sfantului Ioan de la Prislop, unul dintre marii sihastri de la Prislop. Ma gandeam ca poteca abrupta imi va ridica probleme insa, cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Sfantului Ioan, nu numai ca am ajuns la pestera, dar am reusit sa intru chiar in pestera si sa ma rog Sfantului.

La coborare, ne-am intalnit cu o......vulpe pe care toata lumea dorea sa o fotografieze, dar ea voia un singur lucru: sa ajunga la mormantul parintelui. Insa, in drumul ei, s-a oprit de cateva ori pentru a permite celor curiosi (printre care ne-am numarat si noi) sa o fotografieze.

Cu sufletul usor, cu bucurie in suflet, am poposit cateva minute, pe o banca, in curtea manastirii, pentru a ne bucura de linistea din jur si de apusul de soare. Am mai fi stat, insa ne-am dorit sa vedem lacul Cincis, un lac cu o poveste trista, despre care se spune ca este blestemat. Nu stiu cat de adevarata este aceasta legenda insa, in cele cateva momente in care am admirat lacul, mi s-a parut ca in jur este o atmosfera apasatoare. Este primul loc din care mi-am dorit sa plec cat mai repede.