JUDETUL VALCEA

MINIVACANTA DE ADOMRIREA MAICII DOMNULUI – ZIUA A DOUA

Daca, cu o zi inainte, vremea ne-a tinut la pensiune, in dimineata zilei de 16 august, dupa servirea micului dejun, am pornit spre Transalpina. Pentru ca am avut timp destul, ne-am propus sa o parcugem in doua etape: prima etapa: Voineasa-Obarsia Lotrului-manastirea Oasa-Sebes, iar cea de-a doua etapa: Voineasa-Obarsia Lotrului-Ranca-Novaci.

          Aceasta prima etapa a Transalpinei ne-a placut, insa nu ni s-a parut nimic extraordinar. Pot compara foarte usor zona cu Transfagarasanul, cu Transraraul sau cu alte sosele ce parcurg zone minunate ale acestei tari. Prima oprire pe care am facut-o a fost la Obarsia Lotrului. O mica statiune, delicata, cu numeroase pensiuni, precum si cu zone frumoase in care turistii au amplasat corturi.

In aceasta mica statiune, acolo unde Transaplina “se imparte” in doua, spre Ranca sau spre Sebes, se afla si cativa comercianti cu produse naturale obtinute in gospodaria proprie sau cu bunatati oferite din plin de padurile din zona, cum ar fi galbiorii si afinele, aflate din abundenta in aceasta perioada a anului.

Inainte de a parasi Obarsia Lotrului, am facut un mic popas si la manastirea Obarsia Lotrului, o manastire de calugari construita relativ recent (piatra de temelie a fost pusa in anul 2012) si care are hramurile Sfintii Martiri Brancoveni si Sfantul Mucenic Mina. Am intrat, ne-am inchinat, am primit binecuvantare de la parinte si am pornit mai departe spre Sebes.

Urmatorul popas a fost pentru a admira lacul Oasa, unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare de pe raul Sebes, ce se intinde pe o suprafata de peste 400 ha. Cateva minunte de liniste, cateva fotografii si am pornit mai departe.

Nu dupa multi kilometri am ajuns la barajul Oasa. Aici am intalnit mare aglomeratie provocata, pe de o parte de dorinta turistilor de a admira barajul, iar pe de alta parte de numeroasele gherete ce ofereau clatite, placinte la lespede, siropuri si multe alte bunatati. Asa cum stiti, sunt un mare fan al produselor obtinute in gospodarii, al produselor naturale. Asa ca, nu am servit clatite, dar parca as fi dorit o placinta coapta pe lespede. Zis si facut: am parcat masina si ne-am oprit la o ghereta ce oferea aceste placinte. Ne-am asezat la rand, am asteptat cuminti si am facut comanda: 1 placinta pe lespede. Cat am asteptat, am avut ocazia sa observ cum sunt produse: curatenie in interior, vasele, desi de plastic, aratau impecabil. Servetul cu care era invelit aluatul lasat la dospit foarte curat. Inainte de a cumpara de la producatorii particulari, intotdeauna “analizez” putin atat vanzatorul, cat si locul unde vinde. Deci, pana aici totul bine. Insa, cand am ajuns, am avut surpriza sa vad ca, de fapt, lespezile nu erau altceva decat doua table puse pe un aragaz. Pe acestea erau puse placintele. Iar langa acele table se afla o cratita veche, urata, imbacsita. Nu stiu la ce folosea. Mi-a fost jena sa renunt la comanda. Am asteptat sa fie gata placinta, am cumparat-o si…..am aruncat-o. De ce? Pentru ca aveam in mana ceva extrem de moale (dovada ca aluatul nu era copt suficient) din care curgea zerul de la branza. Cand am ajuns la vila, primul lucru a fost sa citesc despre aceste tipuri de placinta. Retetele pe care le-am gasit nu se compara nici pe departe cu ceea ce primisem eu. Imi pare tare rau ca sunt si astfel de comercianti.

Dezamagiti, am pornit spre manastirea Oasa, aflata la doar cativa kilometri de baraj. Manastirea are hramurile Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Mucenic Pantelimon. Prin intermediul emisiunilor de la televizor am aflat multe lucruri interesante despre manastire, despre calugarii de aici, despre cuvintele lor pline de har. Imi doream tare mult sa ajung aici si isa primimim cel putin o mica binecuvantare. Din pacate, am avut senzatia unei manastiri pustii, unde totul este foarte bine organizat prin diverse afise si mesaje, insa unde nu vezi decat tinerii veniti in tabara. Chiar si la magazinul manastirii erau doar tinerii. Magazinul manastirii este organizate pe doua nivele: parter si etaj. La etaj erau o multitudine de carti duhovnicesti. La parter, se aflau celelalte produse: icoane, siropuri, matanii, etc, multe dintre ele produse de monahii din manastire.

Ne-am intors la baraj, cu gandul de a merge mai departe spre Sebes, insa ne-am razgandit. Ne era foame, nu stiam ce pensiuni sau restaurante am fi putut gasi, asa ca am spus ca mai bine ne intoarcem la vila. Si bine am facut, pentru ca doamna de la bucatarie tocmai gatise o delicioasa ciorbita de pui a la grec.