joi, 31 ianuarie 2019

MANASTIREA “SFANTUL PANTELIMON”- SILISTEA-GUMESTI


MANASTIREA “SFANTUL PANTELIMON”- SILISTEA-GUMESTI

            De mult timp ne doream sa ajungem la manastirea “Sfantul Pantelimon” de la Silistea Gumesti, asa ca vineri, 25.01.2019, fiind liberi, am decis sa ne trezim dimineata, sa facem ceva aprovizionare si sa pornim la drum. Desi vremea inchisa si ploioasa ne indemna sa ramanem acasa, impreuna cu sotul m-am mobilizat si am plecat. Prima oprire a fost la Selgros pentru a cumpara cate ceva pentru nevoile manastirii, apoi ne-am oprit la….McDonald bineinteles, pentru obisnuita cafeluta si, cu rugaciune la Dumnezeu am pornit.
            La inceput ne-a insotit doar ploaia si vantul, insa pe masura ce avasam spre comunele din judetul Teleorman, aflate la distante muuult mai mari una fata de cealalta (aproximativ 8-10 km), am fost insotiti si de polei, copaci inghetati (ce pacat ca pozele cu copacii le-am sters din greseala din telefon), precum si de zone cu campii intinse. Un peisaj feeric, spectaculos, insa, in acelasi timp, inspaimantator. Pe sosea eram cam singurei. La un moment dat, i-am propus sotului sa ne intoarcem, insa a refuzat, spunand ca “am parcurs mai mult de jumatate din drum, iar Maica Domnului ne insoteste”.
            Si asa a fost, caci dupa ce am trecut de comuna Gratia, drumul a fost ceva mai usor, cu mai putin polei. Intre timp s-a oprit si ploaia si am ajuns cu bine la manastire.
            Manastirea se construieste pe locul unei vechi unitati militare, Paraclisul avand hramul Sfantul Ioan Gura de Aur, iar biserica mare, ce este in constructie, are hramul Sfantul Pantelimon. Noi am ajuns la Paraclis, insa acolo nu era nimeni. Aveam numarul parintelui staret, asa ca l-am sunat si i-am spus ca suntem veniti de departe si am vrea sa intram in Paraclis sa ne inchinam. Cu multa dragoste parintele ne-a raspuns sa ramanem in masina, ca va trimite un calugar sa ne deschida Paraclisul, dupa care ne asteapta la dansul sa ne biencuvinteze.
            Dupa ce am asteptat aproximativ 10 minute, timp care ni s-a parut extrem de mult, a venit parintele slujitor. Ne-am inchinat, am cerut voie sa facem si 2-3 fotografii, dupa care am pornit spre chilia parintelui staret, care se afla intr-unul din blocurile fostei unitati militare.



            Parintele ne-a primit cu multa dragoste, ne-a invitat sa ramanem la cina, insa cu scuzele de rigoare l-am refuzat pentru ca trebuia sa ne intoarcem, iar drumul devenea din ce in ce mai greu. A inteles, ne-a daruit cate o amintire, ne-a spus ca ne asteapta cu drag sa mai venim si, dupa ce ne-a binecuvantat, am pornit spre casa.
            La intoarcere ne-a insotit vantul care spulbera zapada pe campuri, burnita marunta, noaptea si….poleiul. Desi ne-am dorit din tot sufletul ca portiunea de sosea mai grea, de la Gratia la Corbii Mari sa o parcurgem pe lumina, nu a fost asa, pentru ca ne-a oprit si politia la un control de rutina. De unde la venire, pe aceasta portiune nu am intalnit nici o masina, acum din sens invers era coloana, iar soseaua era PATINOAR. Nu se putea merge decat cu 10-20 km/ora.
            Dar, in aceasta calatorie, nu am fost insotiti doar de vant, ploaie, polei ci si de ocrotirea si dragostea lui Dumnezeu, a Maicii Sale si a Sfintilor Ioan Gura de Aur si Pantelimon. Am simtit prezenta lor alaturi de noi, pentru ca desi greu, am ajuns cu bine.
            Oboseala ne cuprindea cu fiecare kilometru, insa nici nu se punea problema de a opri, dar dupa ce am scapat de aceasta portiune de drum, am decis sa facem un popas scurt la parintii mei, in comuina Cornesti, jud. Dambovita. Cand am ajuns, la televizor erau stirile si crainica tocmai spunea ca este cod galben de polei in judetele din sudul tarii. Vazand imaginile, ne-am dat seama ca, totusi am avut si un dram de inconstienta ca am pornit la drum, dar ne-am pus nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. Parintii mei, cand au auzit de unde venim s-au inchinat.
            Dupa scurtul popas facut, am pornit spre casa si, dupa alte 20 minute am ajuns si direct la odihna. Nu ne-a mai trebuit absolut nimic. Obositi, putin speriati, dar si fericiti pentru plimbarea pe care am facut-o am dormit dusi.
            Concluzia la care am ajuns a doua zi a fost aceea ca.........nu va ganditi ca nu mai plecam pe vreme rea, ci ca masina trebuie echipata cu lanturi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu