PE TRANSFAGARASAN

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – ZIUA A TREIA

            O noua dimineata cu soare bland de toamna, ce ne-a indemnat la o noua plimbare. Doar cativa kilometri…J)).

            La o distanta de numai 2 km de la Complexul Albota, intr-un luminis de o rara frumusete, se afla manastirea Cartisoara, un colt de rai ce a fost construit prima data in jurul anului 1400, prin grija si daniile domnitorului Mircea cel Batran. Am spus prima data, pentru ca in anul 1761, generalul austriac Bukov a incendiat manastirea, aceasta fiind distrusa in totalitate. Asa cum am aflat de la o monahie in varsta, generalul Bukov a incendiat manastirea la timp de seara, cand toti monahii se aflau la Vecernie, spunand ca pot iesi afara doar cei ce se leapada de credinta ortodoxa. Generalul nu a avut satisfactia de a vedea vreun monah renuntand la Hristos. Acestia au ars de vii, primind cununa muceniciei.

            In anul 1991 localnicii din Cartisoara au luat initiativa de a reinvia aceasta manastire. Astfel, destul de greu, dupa ani indelungati de eforturi materiale si financiare manastirea a putut fi refacuta, fiind astazi un loc minunat de pelerinaj, un popas unde “bateriile sufletului” se pot incarca cu multa bucurie. La plecare, puteti achizitiona din produsele facute de maicute cu dragoste si rugaciune: dulceturi si…..bors de putina. Nu am rezistat si am cumparat si eu o sticluta de bors pe care l-am gustat: DELICIOS.

            Un alt obiectiv turistic pe care ne-am dorit sa-l vizitam a fost Cascada Balea, situata nu foarte departe de manastire. Aproximativ 30 km. De la parcare pana la cascada se merge pe jos, fiind un traseu de aproximativ ½ ora. Am pornit si noi, dar nu am reusit sa ajungem pana la destinatie, pentru ca efortul era destul de mare pentru mine. 

Tot acolo este si punctul de plecare al telecabinei care merge pana la Lacul Balea. Cu telecabina nu merg, dar Lacul Balea as fi dorit sa-l vad. Si pentru ca sotul meu nu-mi lasa dorintele neimplinite am pornit mai departe. Unde????............Ati ghicit: spre Lacul Balea. Uite asa, am parcurs si jumatate din Transfagarasan.

            Ajunsi la destinatie ne-a intampinat vantul si frigul. Am lasat masina in parcare, ne-am echipat (ce bine ca avem mereu veste de rezerva in masina) si am pornit spre lac. Din parcare tocmai plecau 2 simpatice masini "Trabant".

 Am facut cativa pasi pe langa lac, l-am admirat, apoi am coborat la parcare.

            In apropierea parcarii, foarte multi comercianti. De data aceasta produsele oferite spre vanzare erau produse obtinute in gospodariile proprii: dulceturi, serbeturi, carnati, toba, sorici afumat sau nu, precum si diferite tipuri de branzeturi. M-am bucurat sa vad atat de multe produse aratoase si, sunt sigura, si gustoase. Vizitand aceste standuri mi-am dat seama inca o data de faptul ca romanul este un tip care se adapteaza foarte repede la noutati, pentru care expresia “nu pot” nu exista, un tip gospodar si chivernisit. Si m-am bucurat tare mult de fiecare data cand am vazut turisti, in special straini, dar nu numai, care au cumparat din produsele facute si oferite cu multa dragoste.

Cu putin sorici in punga, cu o rotita de cascaval si cu cativa carnaciori gen sticks-uri am pornit spre Albota, caci foamea incepea sa-si faca prezenta.