“Socrates si
Alcibiades”
Alcibiades, un mare barbat de stat al vechilor greci, se
lauda odata cu averile sale in fata lui Socrates, filosoful.
-In patria mea, Atica – se lauda Alcibiades – am atatea
si atatea averi!....
Atunci Socrates, luand o harta a tarii, zise:
-Te rog, prietene, arata-mi aici, pe harta tarii, unde e
averea ta si cat e de mare.
Alcibiades ramase cam rusinat: mosia lui era ceva
disparent (ce nici nu se putea vedea de mititica ce era) pe harta tarii.
Si cand te gandesti cat de mult tin oamenii la un picur
de pamant, in loc sa-si castige averea cereasca!
“Intrebarea unui copil”
Un bogat necredincios se imbolnavi pe neasteptate de o
boala grea, de moarte. Cum nu mai era vreme sa-si fac testamentul, chema la
patul lui pe femeia sa si pe copiii sai si incepu cu graiul:
-Dragii mei, eu plec in cealalta lume. Va las voua, cu
limba de moarte, casa asta si mosia si toata averea mea…
-Taticule draga! – il intrerupse copilasul sau mai mic,
care nu pricepea despre ce este vorba. Acolo unde te duci, ai tu alta casa?
Intrebarea copilasului strapunse inima tatalui muribund. In
clipa aceea, isi vazu zadarnicia vietii si osanda ce-l astepta. Dar acum era
prea tarziu, prea tarziu!...
Peste cateva clipe isi dete sufletul si pleca intr-o lume
unde n-avea “casa”, nici “mosie”.
“Zgarcitul si magarul”
“Zgarcitul – zicea un om cu minte – s-ar putea asemana
foarte bine cu un magar care o viata intreaga traieste in mizerie: rabda,
mananca ce poate si poarta toate greutatile: iar, cand piere, oamenii ii trag
pielea si fac din ea tobe si cimpoaie, in sunetul carora lumea petrece si
chefuieste”.
Asa e si zgarcitul. O viata intreaga traieste in mizerie:
mananca ce poate, se imbraca cum poate, rabda, cruta si strange, iar, dupa ce moare,
mostenitorii lui topesc averea in dansuri si desfatari.
E o regula aproape generala ca toate averile zgarcitilor
se irosesc in chefuri si petreceri.
(600 de istorioare religioase – preot Iosif Trifu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu