Ucenicul lui Hristos-Jurnalul doctorului Sotirios Crotos (I)
Mai erau putine zile pana la Paste
si, cum familiarii si o parte din ucenici ramasesera pe la casele lor, mai erau
langa El cativa ucenici, apostolii si Isachar, fostul orb din nastere. Toti
eram tristi si cu inimile grele. Inconjurandu-l ca de obicei, El ne-a spus:
-Copii! Pentru putina vreme mai sunt
cu voi! Ma veti cauta, dar acolo unde merg Eu, voi nu puteti veni! Porunca noua
va dau voua: sa va iubiti unii pe altii, asa cum v-am iubit Eu! Prin aceasta va
cunoaste lumea ca sunteti alesii Mei! Sa nu va speriati! Aveti incredere in
Dumnezeu si aveti incredere in Mine! In casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri.
Ma duc sa va pregatesc unul, si daca ma voi fi dus si vi l-oi fi pregatit, voi
veni sa va iau cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Cunoasteti calea
unde ma duc.
Atunci Toma a zis:
-Doamne, nu stiu unde Te duci si nu
stim calea!
Iisus a zis:
-Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!
Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal. Eu sunt adevarata cale si
adevarata viata! Voi Ma cunoasteti pe Mine si-L cunoasteti si pe Tatal Meu,
M-ati vazut pe Mine si L-ati vazut si pe Tatal!
Filip a zis:
-Doamne! Arata-ne pe Tatal si ne
este de ajuns!
Iisus i-a raspuns:
-Filip, Eu sunt de atata vreme cu
voi si tu nu M-ai cunoscut? Cine M-a vazut, L-a vazut si pe Tatal! De ce spui
tu:″Arata-ne pe Tatal?″ Tu nu stii ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine?
Cuvintele pe care le rostesc, nu le spun de la Mine, ci Tatal, care este in
Mine, le spune! Si tot Tatal face toate minunile pe care le-ati vazut!
Credeti-Ma! Eu sunt in Tatal si Tatal este intru Mine! Credeti-Ma, cel putin
pentru minunile pe care le-am savarsit! Adevar zic voua: orice veti cere, in
numele Meu, veti primi, pentru ca Tatal sa fie marit prin Fiu si Fiul prin
Tata! Daca Ma iubiti pe Mine, paziti poruncile Mele si Eu voi ruga pe Tatal sa
va trimita un Mangaietor: pe Duhul Adevarului, ca sa ramana in veci cu voi! El
va va invata tot si va va aduce aminte tot ce v-am spus. Ramaneti in Mine si Eu
voi ramane in voi. Nu va voi lasa singuri in lume, ci voi veni la voi. Daca
ramaneti in Mine, cuvintele Mele raman in voi si veti cere orice ati vrea si o
sa primiti!
Va las iubirea Mea! Dupa cum m-a
iubit Tatal pe Mine si Eu v-am iubit pe voi. Ramaneti in iubirea Mea!
Va las in pacea Mea, sa nu vi se
tulbure inima si sa nu va speriati. Ati auzir ca v-am zis:″Ma duc, si voi veni
iar la voi!″ Daca M-ati fi iubit, v-ati fi bucurat ca ma duc la Tatal! V-am
spus toate acestea, mai inainte ca ele sa se intample, iar atunci cand se vor
intampla, sa credeti!
Va las bucuria Mea, pentru ca
bucuria voastra sa fie deplina!
Mai am multe a va spune, dar nu le
puteti intelege acum! Cand va veni Duhul Adevarului, va va invata calea spre
adevarul adevarat, caci nu va vorbi de la Sine, ci de la Tatal; El va va vesti
cele ce vor sa fie!
Erau intr-adevar cuvinte de adio,
simteam ca-si lua ramas bun de la noi!
-Intristarea v-a cuprins inimile,
dar ma veti vedea; si atunci inimile voastre se vor bucura. Si nimeni nu va
putea sa va ia bucuria aceasta. In ziua aceea, nu ma veti intreba nimic.
Adevar zic voua: orice veti cere in
numele Meu de la Tatal, vi se va da voua! Pana acum n-ati cerut nimic in numele
Meu! Cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina!
Eu voi ruga pe Tatal Meu pentru voi,
desi Tatal meu va iubeste, pentru ca voi m-ati iubit si ati crezut ca de la
Tatal am venit in lume si ma duc la Tatal!
Innopandu-se, Iisus s-a retras in
munte pentru a se ruga, pe cand noi am coborat in oras, am mancat la hangiul
Shalum, dupa care ne-am intors in grainda Ghetzimani, ne-am infasurat in
mantale si ne-am lungit pe iarba. Niciunul nu aveam curajul de a vorbi. Eu
sedeam intre Petre si Matei; langa Petre era Ioan, iar langa Matei era Filip,
cel plin de indoiala. De altminterea, el a si rupt tacerea:
-Eu Il vad pe Iisus, dar pe Tatal
nu-L vad in El!
Fara sa vreau, m-am trezit
ripostandu-i:
-Filip! Tatal este spirit si nu ai
cum sa-L vezi! El este de o stralicre foarte puternica, la care ochii nostri
omenesti nu rezista, ci am orbi, ori chiar am muri pe loc! Iisus ne
spune:″Tatal este in Mine″ - deci, noi trebuie sa-L cautam si sa-L vedem pe
Tatal in manifestarile spirituale ale lui Iisus! Ori, Iisus este Lumina?
-Da, mi-au raspuns toti in cor.
-Iisus este Iubire?
-Este, au confirmat ei din nou.
-Iisus este Mila?
-Este!
_ -Iisus este Iertare?
-Da, recunoscura din nou.
-Iisus e Rabdare?
-Este!
-Iisus e Bunatate?
-Este!
-Iisus e Adevar?
-Da!
-Iisus e Dreptate?
-Este!
-Iisus e Atotvazator si Atotstiutor?
-Este!
-Iisus este Atotputernic, prin
minunile savarsite, prin aparitiile si disparitiile Sale?
-Este!
-Atunci, ce mai vrei, Filipe? Acesta
este Tatal care salasuieste in Iisus! Nu trebuie sa ti-L inchipui pe Tatal ca
pe un om intrupar, cum Il vezi pe Iisus, ori cum suntem noi. Fiind Spirit,
Dumnezeu a intrat in sulfetul lui Iisus si trebuie vazut in insusirile
spirituale pe care le detine Iisus. Nu-I asa, Petre? – m-am intors catre cel
ami autoritar dintre apostoli.
-Asa e, recunoscu Petre, si mai
adauga: Noi nu putem sa-L vedem pe Dumnezeu Tatal fata in fata, decat atunci
cand vom merge in Cer. Numai asa ne este ingaduit a-L privi. Sotirios are
dreptate, Filipe! Dumnezeu trebuie vazut in cuvintele si faptele lui Iisus. El
insusi ne-a zis:″Eu nu am venit de la Mine in lume, ci Tatal M-a trimis. Eu
repet cuvintele Tatalui, iar minunile ce le vedeti voi, Tatal le face!″ Ai
inteles, Filip?
-Asa, da, mormai acesta.
Se amesteca si Andrei in vorba,
zicand:
-Se apropie sfarsitul! Mai marii
Sinedriului au hotarat sa-L dea, dupa Paste, pe mana guvernatorului roman.
-Ma intreb, ce vina ar putea sa-I
gaseasca? - am vorbit eu. Romanii sunt
oamenii legii si trebuie sa vii la ei cu invinuiri serioase, pentru a ucide un
om!
Se auzi si taciturnul Ioan:
-Minciuna si ura nascocesc destule
ca sa omoare un om!
Natanael – cel fara de viclenie –
grai cu insufletire:
-Numai sa indrazneasca sa-L atinga,
c-o sa-I spulbere, ca nu mai ramane nici urma de praf de pe urma lor!
Cei vreo douazeci de barbati care-L
urmau pretutindeni pe Invatator incuviintara spusele lui Natanael. Numai Petre,
Ioan si cu mine am tacut. Inaintea dialogului meu cu Iisus, si eu gandisem la
fel. M-as fi bucurat sa-I vad praf si tandari. Insa dupa discutia in care ma oferisem
sa mor in locul sau, ma incredintasem ca nimic si nimeni nu-I vor schimba
hotararea. Era decis a implini voia Tatalui, deci consimtise sa sufere si sa
moara pe cruce. Iar a treiz zi avea sa invieze, asa cum spusese. Petre si Ioan
stiau mai multe decat ceilalti. Dovada era tacerea lor.
A doua zi, Iisus a reaparut printre
noi si ne-a luat cu Sine in Bethania. Mergea inaintea noastra. Singur. Mai erau
doua zile pana la Pasti.
Simon
Leprosul ne-a intampinat si a dat o masa in cinstea Invatatorului. Printre
comeseni era si Lazar, cel inviat din morti. Maria, sora lui, a intrat in
camera cu un vas de alabastru, in care era un parfum curat de mir, foarte
scump. Ea a turnat din el pe capul Profetului, apoi I-a uns picioarele,
stergandu-I-le cu parul ei lung. Dintre toti cei prezenti, martori la ce se
intampla, numai iuda Iscariotul a dezaprobat gestul Mariei.
-Pentru ce nu s-a vandut parfumul cu
trei sute de dinari, ca sa fie impartiti saracilor? – spuse el.
Dar nu grija pentru cei nevoiasi, ci
fiindca, odata obtinuti banii si pusi in punga saracilor, i-ar fi putut lua cu
lacomia lui cunoscuta si, in acelasi timp, cu necinstea sa binestiuta.
Iisus raspunse:
-Maria a pastrat parfumul pentru
inmormantarea Mea si bine a facut! Caci pe saraci o sa-I aveti si de aici
inainte cu voi, dar pe Mine, nu! Adevar zic voua: oriunde va fi predicata
Invatatura mea, se va cunoaste si ce a facut aceasta femeie, astfel ca
amintirea ei n-o sa piara.
Petre Il intreba unde vrea sa
petreaca sarbatorile Pastelor, pe cand ne intrebam spre Ierusalim. Iar Iisus a
zis:
-La intrarea in oras, veti gasi un
om purtand pe umar un vas. Luati-va dupa el, si unde o sa intre, spuneti-I
stapanului casei: ″Domnul iti trimite cuvant prin noi, zicandu-ti: Timpul Meu
s-a apropiat si vreau sa mananc pastele in casa ta, impreuna cu oaspetii.″ El o
sa va arate o incapere gata pregatita, pe care o sa Mi-o dea pentru petrecerea
Pastelor.
Auzindu-I cuvintele, am inteles ca
se referea la Nicodim, fiindca era singurul in Iudeea care folosea barbati la caratul
apei. Totodata, am desprins si hotararea Sa de a petrece Pastelor numai cu
apostolii. Asa ca, zarind-o dupa un timp pe mamam Shari umpland urcioarele la o
fantana, m-am apropiat si am zis:
-Ma primiti sa fac Pastele impreuna
cu voi?
-Cu mare dragoste, Sotirios, imi
raspunse ea. Chiar mai avem nevoie de o persoana ca sa putem termina mielul
nostru. Ce bucuros va fi Dionisios! Abia te asteapta!
Si, bineinteles, m-am dus. Totul a
decurs potrivit obiceiurilor stravechi. Am stat in jurul mesei in picioare,
gata de plecare, am cantat psalmi, am baut paharele cu vin si am mancat mielul
pascal. Iacov si mama Shari au evocat sarbatorirea Pastelui, la iesirea din
Egipt, iar la miezul noptii ne-am risipit fiecare in colturi, sa ne culcam. Eu
cu Dionisios ne-am luat cate un covor si am suit pe terasa, nadajduind sa auzim
glasul Profetului. Era o noapte linistita, cu luna plina, care isi revarsa
razele peste templul lui Solomon, cu acoperisul lui aurit, peste palatul
gurvernatorului si peste casa marelui preot Caiafa.
Fara indoiala, am dormit zdravan,
deoarece, la sculare, se facuse ziua de-a binelea si, in oras era mare larma. O
groaza de lume fugea inspre partea de sus a Ierusalimului. ″Oare ce se
intampla?″ - ne-am intrebat eu si Dionisios. Ne-am imbracat la iuteala si am
coborat in ulita. O femeie alergand, ne-a strigat:
-L-au arestat pe Iisus!
-Si unde se afla? – am intrebat
amandoi intr-un glas. N-am priceput raspunsul femeii, asa ca am repetat
intrebarea primului intalnit, care ne-a zis:
-Tocmai Il duc la guvernator!
Am plecat in goana spre fortareata
Antonia. In drum, ne-am oprit la Shalum, ca sa-mi iau sticluta cu bautura
datatoare de forta. Shalum isi adapa vitele, ceilalti inca nu se trezisera, asa
ca ne-am continuat calea fara a zabovi. In fata Gabbathei, locul de judecata,
pavat cu pietroaie, am vazut mare agitatie si o ceata de ciomagari in miscare.
Guvernatorul aparu, urmat de Iisus.
Avea mainile legate la spate. De cum
L-am vazut, mi s-au taiat picioarele si m-a apucat tremuratul. M-am dat dupa o
coloana si am galgait cel putin jumatate din continutul sticlutei. Bautura m-a
turtit fara intarziere, astfel ca, abia tarandu-mi picioarele, am ajuns langa
Dionisios, care vorbea cu Antonius – sutasul din Capernaum, al carui servitor
fusese vindecat de Iisus. El fusese de garda pe timpul noptii si, vazandu-L pe
Iisus adus sub arest, ramasese sa vada ce avea sa se intample.
Guvernatorul Pontiu din Pilat, un om
aspru, grosolan, lacom de banmi si mare amator de mita, era intr-o dispozitie
precara, pe simplul motiv ca fusese trezit din somn.
-Ce invinuire aduceti acestui om? –
intreba cu glas tunator.
Totusi, din continutul intrebarii am
inteles ca nu Il socotea un raufacator. Un preot iudeu i-a raspuns:
-Daca nu era un raufacator, nu ti-L
aduceam.
-Luati-L si judecati-L dupa legea
voastra! – raspunse Pilat, cu vadita iritare si sila.
Anna, cu cei cinci feciori ai sai,
cat si cu fariseii de frunte, sedeau raspanditi printre ciomagari, aruncandu-le
in gura veninul acuzatiilor. Drept pentru care, acestia strigau:
-A fost vazut si auzit instigand
poporul la revolta impotriva Imperiului, numindu-se Hristos – Imparatul
Ingerilor!
-Esti Tu Imparatul Iudeilor? – il
intreba Pilat.
(Jurnalul
doctorului Sotirios Crotos – Ucenicul lui Hristos)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu