Preotul are mare responsabilitate

            Preotul nu poate inchide niciodata usa sa, pentru ca are mare responsabilitate. Unul este descurajat, altul bolnav si are nevoie, altul isi da sufletul. Pe unii trebuie sa-i primeasca, pe altii sa-i cerceteze. Preotul nu poate spune nu. Se primejduiesc suflete? Trebuie sa le ajute. Daca nu le ajuta si Dumnezeu le ia nepregatite, cine va avea raspunderea? Nu o va avea preotul? Eu, ca monah, pot inchide usa, pot pleca in pustie, pot sa dispar si sa ajut cu rugaciunea fara zgomot. Pentru ca treaba mea nu este sa rezolv problemele lumii, ci sa spun vreo rugaciune pentru lume. De aceea nu m-am facut nici preot, nici duhovnic, ca sa ajut in alt fel. Daca as fi fost preot in lume, n-as fi putut inchide usa mea. Ar fi trebuit sa ma conformez intotdeauna, fara deosebire, la orice mi-ar fi cerut ceilalti. Mai intai m-as fi ingrijit pentru toti oamenii parohiei mele si apoi ceea ce ar fi prisosit as fi dat acelora care mi-ar fi cerut sa-i ajut. M-as fi interesat nu numai de cei credinciosi, ci si de cei necredinciosi, de atei, de vrajmasii Bisericii. Sau daca as fi fost duhovnic si unul mi-ar fi spus ceva despre altul, as fi strigat si la acela, ca sa rezolv problema. As fi telefonat sa vad ce face celalalt care a avut o ispita, cum a infruntat o oarecare problema, etc. Cum as fi putut sa ma linistesc?

            Ca sa-l urmeze credinciosii, preotul trebuie sa mearga in frunte. Vezi, intr-o turma merge inainte berbecul, pe care il urmeaza celelalte oi. Cand isi intoarce coarnele spre dreapta, atunci se intoarce si restul turmei spre dreapta. Toate oile il urmeaza pe berbec, adica pe cel mai mare al lor. De aceea oile nu se departeaza intre ele, ci merg una dupa alta. Au pe berbec ca directie, iar ele numai il umreaza.

            -Parinte, cineva care are o responsabilitate pastoreasca este indreptati sa iubeasca un suflet bun mai mult decat pe un altul ce are pretentii nerationale?

            -Sa presupunem ca esti cioban si ai in turma ta multi miei. Unii pasc bucuros si behaie, iar altii sunt inchirciti sau cu vreo lipitoare pe ei si se departeaza de turma. De care te vei ingriji mai mult? Nu te vei ingriji oare de cei care sunt inchirciti? Sau daca se repede spre unii un sacal si incepe sa zbiere, unde vei alerga? Spre aciea care zbiara:”Bee-bee” si pasc in liniste, sau spre aceia care zbiara cu disperare de frica sacalului? Pe cioban il doare mai mult de mielul bolnav sau ranit si se ingrijeste de el in chip deosebit, ba chiar il ia si pe umerii sai. Atat pe cei care fac minuni, cat si pe cei raniti de vrajmasul diavol sa-i avem asezati in acelasi loc al inimii noastre; sa nu dispretuim in sinea noasdtra pe cei din urma. Mai mult i-am iubit, m-a durut si ii am in mintea mea mereu pe cei ce au avut o viata rea ai ae nevoiesc sa-si taie patimile lor, decat pe cei ce nu sunt chinuiti de patimi. Cand exista dragoste launtrica, atunci simte si celalalt, pentru ca dragostea aceasta indulceste tot omul exterior si il infrumuseteaza cu Harul dumnezeiesc ce nu poate fi ascuns, pentru ca straluceste.

            Pastorii, fie preoti, fie arhierei, este bine sa-si aduca aminte ce a suferit Moise cu un popor cartitor de doua milioane de sulfete. Cata rugaciune cu dragoste n-a facut pentrui popor si cat nu s-a chinuit ani de zile in pustie pentru ei, pana ce i-a adus in Pamantul Fagaduintei! Daca pe acestea si le vor aminti mereu, se vor incuraja foarte mult si nu vor murmura niciodata pentru micile lor necazuri in comparatie cu greutatile prin care a trecut Moise.

(Cu dragoste si durere pentru omul contemporn - Parintele Paisie Aghioritul)