Cler si biserica

            -Parinte, de ce nu va faceti preot?

            -Scopul este sa ne mantuim. Preotia nu este un mijloc de a se mantui omul.

            -Nu v-au propus niciodata sa va faceti preot?

            -De multe ori m-au silit. Cand eram in obste ma sileau sa iau preotia si Schima mare. Scopul este ca sa devenim calugari pe dinauntru. Pe mine aceasta ma interesa; nu ma preocupa nimic altceva. Ca tanar mirean traisem unele fapte dumnezeiesti si atunci cand am mers in manastire mi-am spus:”Destul imi este sa traiesc calugareste”. Pe aceasta am pus accentul si nu m-am preocupat niciodata sa ma fac schimonah sau preot. Mai deunazi a venit cineva la Chilia Panaguda si a insistat mult sa primesc preotia. A mers la Patriarhie pentru aceasta, a vorbit acolo, a venit in Sfantul Munte.... Dar i-au spus:”Spune-i lui insusi, ca nu cumva noi sa hotaram, iar el sa fuga”. Si acela a venit sa-mi spuna. Cand l-am auzit, am strigat la el, dupa care mi-a spus:”Cel putin fa-te preot ca sa citesti rugaciunile de iertare la oameni, pentru ca pe langa problemele lor iti spun si pacatele lor. Nu-mi spuneai cate incurcaturi se fac, pentru ca oamenii spun duhovnicilor lor sau episcopilor uneori numai jumatate din cele ce le spuneai lor, sa le citesti dezlegarea, ca sa ia iertare si astfel sa se puna-n regula!”. Sarmanul le spunea cu gand bun, dar aceasta nu era pentru mine.

            -Adica, Parinte, daca cineva se simte nevrednic pentru preotie, dar il propun altii, ce trebuie sa faca?

            -Sa-si spuna gandul. Nimeni nu-l poate sili nici pentru preotie, nici pentru schimnicie. Daca insa ve primi de ascultare si cu smerenie si va pune si el putina marime de suflet si putina dragoste, atunci pe celelalte le va completa Dumnezeu. De altfel lumea are un criteriu infailibil de a distinge care preoti s-au facut din dragoste de Dumnezeu, ca sa slujeasca Biserica Sa. Sunt unii care vor sa devina preoti numai din dorinta de a fi slaviti. Acestia insa se vor chinui cand se vor afla la vreo nevoie, pentru ca Hristos nu-i va ajuta, afara numai daca se vor smeri si se vor pocai. Dar daca cineva vrea sa se faca preot fara sa aiba scopuri lumesti, atunci cand se va primejdui, Hristos il va ajuta. De regula, ca sa devii preot trebuie sa te sileasca, sa vrea ceilalti, Biserica, caci in felul acesta te va acoperi Hristos, iar atunci cand te vei afla intr-o clipa grea, te vor sprijini ceilalti si te va ajuta si Hristos.

            Desigur, in cler sunt rari si foarte putini cei care pornesc cu scopurile lor. Pe unii ca acestia nu-i pun la socoteala. Cei mai multi incep cu intentie buna, dar dupa aceea incepe diavolul treaba lui si vezi cum intra slava, cum intra patima iubirii de vrednicii si uita de toate. Si ajung pana la punctul sa puna pe oameni sa mijloceasca pentru alegerea lor in proiestosi, mitropoliti, etc. Desi au inceput pentru Hristos, sfarsesc in hrisos (aur).... Adica sa aiba cruci de aur, mitre de aur, diamante, multa felurime de podoabe, iar nu cele absolut necesare. Cum ne inseala diavolul, daca nu luam aminte!

            -Parinte, ce vrea Dumnezeu si ce vor oamenii de la preot?

            -Ceea ce vrea Dumnezeu este un lucru foarte mare. Hai sa lasam aceasta si sa vedem ce vor oamenii de la preot. Mai demult preotii faceau asceza, erau virtuosi, erau sfinti, iar oamenii ii aveau la evlavie. Astazi oamenii vor doua lucruri de la preot: sa fie neiubitor de bani si sa aiba dragoste. Atunci cand oamenii le afla pe acestea la un preot, il considera sfant si alearga la Biserica. Dar de vreme ce alearga la Biserica, se mantuiesc. Dupa aceea se milostiveste Dumnezeu si il mantuieste si pe preot. In tot cazul, preotul trebuie sa aiba multa curatie.

            Pe monah diavolul incearca sa-l slabanogeasca cu tot felul de ispite ca sa-l netrebniceasca si rugaciunea lui sa nu aiba nici o putere duhovniceasca. Monahul, ca sa aiba Harul Sfantului Duh, trebuie sa fie un monah corect. Numai atunci va avea putere dumnezeiasca si va ajuta foarte mult cu rugaciunea sa. In timp ce un preot, chiar daca nu are o stare duhovniceasca buna, tot ajuta prin puterea ce i s-a dat odata cu preotia atunci cand savarseste Tainele, citeste oamenilor, etc. Chiar daca omoara un om, Tainele ce le savarseste lucreaza pana ce va fi caterisit. Dar daca are si o lucrare duhonviceasca, atunci este un preot corect si ajuta si mai mult.

            Preotilor care ma intreaba cum sa-si ajute enoriasii, precum si tuturor care au o raspundere pastoreasca, un lucru le accentuez: sa caute sa faca lucrare duhovniceasca si cu ei insisi; sa-si faca datoriile lor duhovnicesti cele absolut necesare si ceva mai mult, ca sa aiba intotdeauna rezerva duhovniceasca. Lucrarea duhovniceasca in noi insine este lucrare nezgomotasa in aproapele, pentru ca pilda vorbeste si atunci oamenii imita binele pe care il vad si se indreapta. Daca noi nu dobandim bogatie duhovniceasca spre a ne putea intretine din dobanzile duhonvicesti, atunci cand vom lucra in dar pentru ceilalti vom fi cei mai nefericiti si vrednici de mila. De aceea sa nu consideram timp pierdut lucrarea in noi insine, fie pentru un mic interval de timp, fie pentru mai mult, fie pentru totdeauna, in toata viata noastra, pentru ca lucrarea tainica are insusirea de a predica tainic cuvantul lui Dumnezeu in sufletele oamenilor. Omul harismatic al lui Dumnezeu transmite Harul dumnezeiesc si preschimba pe oamenii trupesti. Ii elibereaza din robia patimilor si-i apropie in felul acesta de Dumnezeu si se mantuiesc.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - Parintele Paisie Aghioritul)