Prapastia generatiilor

            Lumea a devenit ca o casa de nebuni. Copiii cei mici adorm la miezul noptii, desi ar trebui sa adoarma odata cu apusul soarelui. Sunt inchisi in blocuri, in betoane, si intra in programul celor mari. Ce sa faca copiii, ce sa faca parintii? Vin copiii si-mi spun:”Nu ne inteleg parintii”. Vin si parintii si imi spun:”Copiii nostri nu ne inteleg’. S-a creat o prapastie intre parinti si copii. Ca sa dispara aceasta trebuie ca parintii sa se coboare in starea copiiilor, iar copiii sa treaca in cea a parintilor. Iar daca acum copiii nu-i chinuiesc pe parintii lor, nici copiii lor, mai tarziu, nu-i vor chinui pe ei. Daca insa acum copiii nu asculta si isi chinuiesc parintii, si copiii lor ii vor chinui mai tarziu, pentru ca vor actiona legile duhovnicesti.

            -Parinte, unii copii spun ca s-au vatamat din pricina dragostei parintilor lor.

            -Nu au dreptate. Cand copilul are marime de suflet, nu se vatama de dragostea parintilor lui. Daca insa va exploata dragostea lor, se va distruge. Daca un copil se vatama de dragostea parintilor, inseamna ca acel copil are o vatamare. Desi ar trebui sa-i fie recunoscator lui Dumnezeu pentru astfel de parinti, pentru dragostea lor, el se mahneste ca se poarta cu bunatate cu el, in timp ce alti copii nu au parinti. Ce sa mai spui? Cand un copil nu-i respecta pe parintii sai ca pe niste binefacatori ai sai si nu-i iubeste -  cu atat mai mult cu cat parintii au frica de Dumnezeu – cum este cu putinta sa respecte si sa iubeasca pe Dumnezeu, marele lui Binefacator si parinte al tuturor oamenilor, lucru care este foarte greu sa-l inteleaga la varsta copilariei?

            (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).