„Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”

            Unde au ajuns astazi copiii! Nu rabda nici macar un singur cuvant. Cum ar putea rabda bataie? Nu au respect, ci au mult egoism si multi nervi. Fac abuz de libertate. Copilul spune parintilor lui:”O sa va duc la Politie!”. Recent un copil de cincisprezece ani, care a facut o foarte mare neoranduiala si tatatl lui i-a dat o palma, s-a dus si l-a reclamat, iar tatal lui a fost condamnat. Tatal a spus in timpul procesului:”Ma nedreptatiti, pentru ca daca nu i-as fi dat atunci acea palma, copilul meu ar fi fost bagat la inchisoare. Si nu v-ar fi durut pe dumneavoastra, ci pe mine”. Ia atunci pe copil, ii da doua palmesi spune:”Pentru aceste palme sa ma judecati, nu pentru aceea. Bagati-ma acum la inchisoare, pentru ca l-am lovit fara motiv!”.

            Vreau sa spun ca acolo au ajuns copiii! Aceasta mentalitate exista astazi.... Mai demult parintii necertau, ne dadeau si cate o palma, dar nu ne trecea prin cap vreun gand rau. Luam si bataie ca mangaiere, fara sa ne impotrivim, fara sa cercetam daca suntem sau nu vinovati mult sau putin. Credeam ca bataia era pentru binele nostru. Stiam ca parintii ne iubeau si atunci cand ne rasfatau, cand ne sarutau, dar si cand ne dadeau cate o palma. Pentru ca si palma si mangaierea si sarutarea parintilor, toate sunt din dragoste. Cand parintii isi bat copiii, inima lor sufera. Cand copiii incaseaza cate o palma, ii doare obrazul. Prin urmare, mai mare este durerea inimii ecat a obrazului, mama, orice ar face copiiilor ei, fie ca ii cearta, fie ca ii bate, fie ca ii rasfata, pe toate din dragoste le face si toate din aceeasi inima de mama ies. Dar cand copiii nu inteleg aceasta, se impotrivesc cu obraznicie, si se incapataneaza. Atunci alunga Harul dumnezeiesc dinlauntrul lor si este firesc sa primeasca dupa aceea inraurirea demonica.

            -Parinte, nu exista si parinti neispraviti?

            -Da, dar pe copiii care au astfel de parinti ii ajuta Dumnezeu. Dumnezeu nu este nedrept. Perii salbatici sunt plini de pere salbatice. Pe cararea spre Coliba mea este un corcodus salbatic. Are atatea corcoduse, incat abia i se vad frunzele. Se rup crengile de atata rod. Insa corcodusii cei buni, oricat i-ai stropi, nu dau rod deloc.

            (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).