Dragostea fara discernamant ii netrebniceste pe copii

            Am bagat de seama ca in ziua de azi copiii, mai ales cei ce studiaza, sunt vatamati de cei de acasa. Desi sunt copii buni, se netrebnicesc. Nu gandesc corect; au o nesimtire jignitoare. Parintii lor ii netrebnicesc si ii strica. Deoarece parintii au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor sa nu duca lipsa de nimic. Nu cultiva marimea de suflet la copiii lor, ca sa se bucure atunci cand sunt in lipsa. Fireste, o fac cu gandul bun. Ca sa fie lipsiti copiii de ceva fara ca ei sa inteleaga, acesta este un lucru barbar. Dar ca sa-i ajute sa dobandeasca constiinta monahala, astfel incat ei insisi sa se bucure atunci cand le lipseste ceva, acesta e un lucru foarte bun. Astazi, cu bunatatea lor fara discernamant, ii prostesc. Ii obisnuiesc sa le vina toate de-a gata, chiar si apa, ca sa invete si sa nu piarda timpul, si astfel ii netrebnicesc atat pe baieti, cat si pe fete. Dupa aceea copiii le vor vrea pe toate in palma, chiar si atunci cand nu vor mai invata. Iar raul incepe de la mame. „Tu, copilul meu, spun ele, sa inveti! Eu o sa-ti aduc si ciorapii si o sa-ti spal si picioarele. Ia dulceata! Ia cafeaua!”. Si copiii nu inteleg cat se osteneste mama facand acestea, pentru ca ei nu se ostenesc. Dupa aceea incep: farfurii de o singura folosinta, haine de o singura folosinta, mananca numai pizza, pe care nu stiu nici macar sa o inveleasca in hartie... In felul acesta ei devin niste oameni complet netrebnici. Dupa aceea le este greu sa mai traiasca. Daca li se desface siretul spun: „Mama, leaga-mi siretul!”. Si daca nu vine mama sa il lege, merg asa impiedicandu-se in el. Astfel de copii ce pricopseala sa faca? Nu sunt buni nici pentru casatorie, nici pentru calugarie. De aceea le spun mamelor: „Nu lasati copiii sa invete toata ziua! Citesc, citesc pana ametesc. Sa faca un sfert, o jumatate de ora pauza, ca sa faca si vreo trebusoara in casa, sa se dezmeticeasca putin.”

            Aceasta obisnuinta rea a tinerilor de astazi se transmite si in moanhism. Si uitati-va ca acum in manastire sunt sapte secretari-toti culti si tineri-, dar si batranul cu ei. Mai demult era un singur secretar si acesta nu avea nici macar doua clase de liceu, dar facea toata treaba. Acum, insa, sunt sapte si se ineaca in lucru, neputandu-si face nici cele duhovnicesti ale lor. Ba inca ii mai ajuta si cel batran.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).