Logica lumeasca preface simtamantul duhovnicesc

            Sfintii Parinti le-au vazut pe toate cu ochi duhovnicesc. Cartile patristice sunt scrise cu Duhul lui Dumnezeu si tot cu Duhul lui Dumnezeu Sfintii Parinti au facut erminiile. La oamenii de astazi arareori intalnesti acest duh al lui Dumnezeu, care sa-i ajute sa inteleaga Cartile Sfintilor Parinti. Pe toate le vad cu ochi lumesc. Nu vad mai departe. Nu au largimea vederii duhovnicesti pe care o dau credinta si dragostea. Marele Arsenie lasa nuielele in apa si nu schimba apa care mirosea urat. Noi de unde sa intelegem ce izvora din acea apa murdara! „Nu inteleg aceasta”, iti spune cutare. Nu sta sa vada daca nu cumva exista si altceva, ci o neaga pentru ca nu o intelege.

            Atunci cand intra la mijloc logica, unul ca acesta nu poate intelege nici Evanghelia, nici pe Sfintii Parinti. Simtirea duhovniceasca i se denatureaza, iar omul – cu logica sa – considera nefolositoare atat Evanghelia, cat si scrierile Sfintilor Parinti, ajungand chiar sa spuna: „Atatia ani se chinuiesc oamenii fara folos, cu nevointa, cu postul, etc!”. Dar aceasta este hula. Odata a venit un monah chiliot la Coliba mea cu masina. „Fiule, ii spun, de ce iti trebuie masina? Nu se potriveste!”. „De ce, Parinte?”, imi spune. „NU scrie in Evanghelie „insutit va lua si viata vesnica va mosteni?” Spune insutit va lua, referindu-se la cele pe care trebuie sa le aiba cineva. Dar pentru monah se potriveste ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel:”Ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.” Adica monahul nu are nimic, dar poate face comanda la caseriile celorlalti, pentru ca se incred in el pentru virtutea lui. Iar nu ca sa avem noi, monahii. Vedeti ce explicatii gresite poate da cineva cu logica sa? Sa stiti intotdeauna ca daca nu se va curati omul, daca nu va veni luminarea dumnezeiasca, interpretarile pe care le va face vor fi mereu tulburi.

            M-au intrebat odata:”De ce Maica Domnului n-a facut o minune in Tinos si italienii au aruncat in aer corabia Ellis in ziua pomenirii ei?”. Dar Maica Domnului in felul acesta a facut o minune mai mare. Aruncarea in aer a vasului Ellis a pricinuit inversunarea grecilor. Atunci grecii au inteles ca italienii nu respecta nimic si s-au inversunat, alungandu-i dupa aceea cu strigate de lupta. Altfel ar fi spus:”Si acestia cred. Sunt prietenii nostri”. N-ar fi inteles neevlavia italienilor. Si vin acum acestia cu logica lor si intreaba:”De ce Maica Domnului n-a facut minune?”. Ce sa mai spui?

            Altii intreaba:”Bine, dar au masurat focul in Babilon atunci cand au bagat in el pe cei Trei Tineri, de spune ca a fost de patruzeci si noua de coti?”. Daca prima data flacara era de sapte metri inaltime si dupa aceea au pus materie arzatoare ca sa se faca de sapte ori mai mare, cat face? Sapte ori sapte nu fac patruzeci si noua? Pe unii ca acestia ii poti baga in foc ca pe cei Trei Tineri? Vezi ce rationament, ce logica neghioaba, complet rupta de realitate? Unii dintre teologii contemporani cu astfel de lucrari se ocupa. De pilda intreaba:”Diavolii care au cazut in mare traiesc, ori s-au inecat?”. Important este ca au plecat din om. Ce te intereseaza pe tine ce s-a intamplat cu ei?Ia aminte la tine insuti sa nu te indracesti si sa nu te mai preocupe unde se afla acum acei diavoli.

            -Parinte, unii incearca sa impace Evanghelia cu logica omeneasca. Cerceteaza Evanghelia cu aceasta logica lumeasca si nu o scot la capat.

            -Evanghelia si logica lumeasca nu se impaca. In Evanghelie este dragostea. In logica este interesul. In Evanghelie se spune:”Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila, mergi doua”. Spune-mi unde exista aici logica? Aici exista mai degraba nebunie. De aceea cei care vor sa impace Evanghelia cu logica lumeasca se incurca urat de tot. Exista diferite grupuri care organizeaza actiuni filantropice. Aflu, de pilda, ca cineva a patit un necaz mare, a saracit si are nevoie de bani. „Sa-l ajutam, spun ei, dar mai inainte sa ne incredintam daca intr-adevar are nevoie”. Si merg doi-trei sa-l viziteze, ca sa vada daca are nevoie cu adevarat. Si vad, sa presupunem, ca are un salon luxos si spun:”Ia te uita ce fotolii, ce salon are! Pentru ca acesta sa aiba o astfel de mobila, inseamna ca nu are nevoie”. Si astfel nu-l ajuta. Nu inteleg ca acela nu are ce manca. Pentru ca atunci cand cineva devine sarac, nu inseamna ca-si schimba intr-o clipa hainele sale. Si de unde stii ca acest salon nu il are mai demult si n-a apucat, sarmanul, sa-l vanda? Sau poate sa i-l fi daruit cineva, care a aflat de nevoia familiei lui. Judeca cu logica si se incurca, iar Evanghelia ramane in afara vietii lor. Oamenii vad la exterior, de aceea le si explica pe toate anapoda.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

SEARA DE FILM

DUPA FOARTE MULTI ANI,

Anul acesta mi-am propus sa ma relaxez mai mult, putinul timp liber pe care il am sa il folosesc pentru plimbari, vizite la muzee, vizionari de filme si spectacole.

Copiii stiu de dorinta mea, asa ca duminica, dupa ce am venit de la Sfanta Liturghie, cand serveam impreuna masa, Anduta si prietenul ei ne-a invitat la film, asa ca seara am pornit impreuna spre Carrefour pentru a viziona „Un politist si trei sferturi” (Ride Along 2), o comedie spumoasa pe care v-o recomand.

Cand am ajuns in parcare, ne-a intampinat luna in toata splenodarea ei. Bineinteles ca momentul nu putea fi ratat, asa ca l-am imortalizat.

Pentru ca am ajuns ceva mai devreme, am facut scurta plimbare prin mall, ocazie cu care am prospectat putin piata in ceea ce priveste o tinuta de seara pentru tanarul absolvent. Ne-am facut o idee asupra preturilor, urmand ca alegerea sa fie facuta de fiul nostru.

La un moment dat, am vazut un indicator „spre patinoar”, asa ca m-am indreptat cu pasi repezi spre terasa unde se afla patinoarul. Desi nu sunt o fire sportiva, patinajul mi-a placut dintotdeauna. De cate ori am avut ocazia sa patinez, am avut senzatia de libertate, m-am simtit ca o pasare in zbor. Este sportul meu de suflet.

Daca timpul ar fi permis, as fi inchiriat o pereche de patine si as fi facut cateva ture. Din pacate, doar am admirat cateva momente putinii patinatori.

Apropriindu-se ora la care trebuia sa inceapa filmul, copiii „s-au dotat”cu floricele si cola si am intrat in sala. Mi-am adus aminte de salile de film de altadata, mari, cu fotolii mai mult sau mai putin comode, cu ecranele imense. Acum totul este cochet si elegant, o placere sa vizionezi un film. Asa am realizat ca nu am mai fost la film de cel putin 20 de ani, ca ne lasam dusi de val, de treburi si probleme si uitam sa traim cu adevarat. In aceasta goana de zi cu zi, viata trece pe langa noi si nu ne dam seama deloc.

Filmul reprezinta, de fapt, o continuare a filmului „Ün politist si jumatate” (Ride Along). Eroii filmului, Ben (proaspat absolvent al Academiei de politie ce doreste sa puna in practica tot ceea ce a invatat) si James (un experimentat detectiv si fratele iubitei lui Ben) pleaca la Miami pentru cautarea de probe impotriva unui traficant de droguri, prins cu greu. Gagurile si scenele pline de umor, dau savoare filmului.

Va recomand sa il vedeti. 

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 15

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Sambata, 20.01.2016, orele 18.00

Afara:

Este o vreme geroasa de nu-ti vine sa iesi din casa. Desi am venit de la serviciu de ceva timp, inca nu am reusit sa ma incalzesc.

Mă gândesc:

Ma gandesc la suferinta din aceste zile a celor care nu au loc unde sa se incalzeasca. Doamne ajuta-i sa treaca cu bine peste aceste zile geroase.

Invat:

Sa ascult mai mult pe cei din jurul lor..

Sunt recunoscătoare pentru:

Ajutorul daruit de Dumnezeu, prin dragostea oamenilor, pentru ca fiica mea sa-si gaseasca serviciu asa cum si-a dorit.

Din bucătărie:

Miros de ciorbita de loboda si mancarica de mazare.

Ce mai mesteresc:

Tot la fata morgana – patura.

Intentionez sa:

Sa nu renunt la planurile pe care le am, desi pare extrem de greu.

Ceea ce astept (sper):

Ziua libera de vineri de la serviciu. Este „Ziua Societatii”, adica ziua in care firma la care lucrez s-a transformat din Intreprindere in Socieetate Comerciala, asa ca, pentru salariati este zi libera platita.

Citesc:

Deocamdata nimic

Ascult:

Andre Rieu.

În casa:

E cald si bine, e liniste si simt ca parca timpul s-a oprit in loc, dupa agitatia care este zi de zi in jurul nostru.

Ce planuri am:

Decoamdata incerc sa pun cap la cap idelie pentru mica afacere.

Un citat:

„Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.” - Dostoievski.

O fotografie:

Logica in viata duhovniceasca

            -Parinte, ce loc are logica in viata duhovniceasca?

            -Care logica? Cea lumeasca? Aceasta logica nu are nici un loc in viata duhovniceasca. Intra prin fereastra ingerii, Sfintii, ii vezi, vorbesti cu ei, pleaca... Daca incerci sa le explici pe acestea cu logica, nu reusesti nimic. In epoca noastra, in care s-au inmultit cunostintele, increderea numai in ratiune a zguduit, din nefericire, credinta din temelii si a umplut sufletele de semne de intrebare si de indoieli. De aceea suntem lipsiti de minuni, pentru ca minunea se traieste si nu se explica prin logica. Dimpotriva, credinta in Dumnezeu atrage puterea dumnezeiasca si toate concluziile omenesti le intoarce anapoda. Face minuni, invie morti si lasa stiinta cu gura cascata. Toate lucrurile vietii duhovnicesti sunt vazute anapoda la exterior. Daca omul nu va intoarce invers cugetarea lui lumeasca, astfel incat sa devina om duhovnicesc, este cu neputinta sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, care ni se par ciudate. Cel care crede ca va putea cunoaste tainele lui Dumnezeu cu teoria exterioara, stiintifica, seamana cu neghibul care vrea sa vada Raiul cu telescopul.

            Logica face mult rau atunci cand omul vrea sa cerceteze cu ea cele dumnezeiesti, tainele si minunile. Catolicii – cu ratiunea lor -  au ajuns sa examineze chimic Sfanta Impartasanie, ca sa vada daca intr-adevar este Trupul si Sangele lui Hristos. Sfintii insa, cu credinta ce-o aveau, vedeau adesea Carne si Sange in lingurita. Peste putin vor ajunge sa treaca si pe Sfinti prin raze ca sa le depisteze sfintenia lor. Au aruncat pe Duhul Sfant, si-au pus logica lor, iar acum se ocupa cu magia alba. Unui catolic care avea intentie buna – plangea sarmanul – i-am spus:”Una din principalele diferente pe care le avem este si aceasta: voi puneti creierul, noi credinta. Voi ati dezvoltat rationalismul si, in general, elementul uman. Cu logia voastra limitati puterea dumnezeiasca, pentru ca aruncati la margine Harul dumnezeiesc. Voi aruncati conservant in agheasma ca sa nu se strice. Noi aruncam agheasma peste cele stricate si se fac bune. Noi credem in Harul care sfinteste, iar agheasma tine si doua sute si cinci sute de ani si nu se strica nicioadata.”

            -Adica intra in lucrare logica, cuvantul rational, inainte de a lucra Dumnezeu?

            -nu cumva intra mandria si nu logica? In esenta, aceasta logica este un cuvant stricat, iar nu rational. Mandria este logica stricata. Logica ce are egoism are si pe diavolulm cuibarit in ea. Atunci cand aceasta logica ingtra in lucrarile noastre, dam drepturi diavolului.

            -Gheronda, dar atunci cand un om duhovnicesc are de infruntat o ispita, nici atunci nu trebuie sa foloseasca deloc logica?

            -Atunci sa faca tot ce poate omeneste, iar ce nu poate, sa lase lui Dumnezeu. Sunt unii care incearca sa le prinda pe toate numai cu mintea. Ca aceia care vor sa faca rugaciunea mintii cu creierul. Isi strang capul ca sa se concentreze, dar apoi ii doare capul. Daca eu as incerca sa rezolv in felul acesta toate subiectele ce le am de rezolvat in fiecare zi, crezi ca s putea face ceva? Dar fac omeneste tot ceea ce pot, iar celelalte le las in seama luji Dumnezeu. „Dumnezeu va arata, le spun, va lumina ceea ce trebuie sa se faca”. Multi spun:”Si cum se va rezolva treaba aceasta, ce se va intampla cu lucrul acela sau cu celalalt?” si ii doare capul din nimic. Cand cineva incearca sa-si rezolve lucrurile numai cu logica, atunci ameteste. Trebuie sa p;una pe Dumnezeu inainte, pentru ca dupa aceea se va chinui, isi va obosi mintea si se va simti rau sufleteste.

            -Parinte, ati spus ca nu ajungeti niciodata la incordare nervoasa. Cum se face aceasta?

            -Da, nu ajung, pentru ca lucrurile nu le infrunt cu mintea. Pe mine, daca ma doare capul, ma doare fie din pricina racelii, fie din pricina tensiunii scazute. Si am atatea de rezolvat. In fiecare zi am pe cei ce vin cu problemele lor, cu durerea lor. Ma gandesc apoi si la cei ce au de trecut pe la mine cu diferite greutati, la bolnavi, etc. Iar daca cineva se face bine, nu-mi spune ca s-a facut bine, ca sa ma bucur si eu putin, si astfel continui sa ma rog pentru el.

            Parinte, cum poate un monah sa-si puna in randuiala gandul sau, ca sa nu se osteneasca doar cu logica?

            -Sa il puna in randuiala cu ratiunea cea duhovniceasca, iar nu cu logia lumeasca. Sa roteasca butonul la frecventa duhovniceasca. Sa gandeasca duhovniceste si atunci aranjarea va fi duhovniceasca. Chiar si la un mirean care este om duhonvicesc, logica lumeasca nu are ce cauta. Logica lumeasca este buna pentru un om care nu crede.

            -Gheronda, cum intelegeti aranjarea duhovniceasca?

            -Aranjarea duhovniceasca este sa te bucuri de cele potrivnice celor de care se bucura mirenii. Sa te bucuri, de pilda, atunci cand nu te baga nimeni in seama. Numai cu cele potrivnice celor urmarite de mireni ne vom putea misca in spatii duhovnicesti. Vrei bani? Da si portofelul. Vrei tron? Stai pe scaunel.

            -Noi, Parinte, cat la suta logica avem?

            -Voi aveti nevoie de putina „nebunie”. Si ma rog ca aceasta sa fie pentru dragostea lui Hristos, care este o nebunie dumnezeiasca, caci altfel mai bine este pentru cei ce merg la Lembeti (spital psihiatric din Tesalonic), decat pentru crestinii stapaniti de rationalism, adica de logica cea plina de mandrie.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

DARURILE LUI „MOS CRACIUN’

DARURILE LUI „MOS CRACIUN’

            Cred ca in anul 2015 am fost taaaare cuminte, pentru ca am primit multe cadouri si felicitari. M-am bucurat ca un copil cand sotul sau copiii imi aduceau plicurile de la cutia postala. Aceste mici suveniruri reprezinta cadourile de suflet. Ele vor merge, alaturi ce celelalte in cutia cu amintiri pe care o deschid cu multa placere de multe ori. Acestor suveniruri dragi am sa le dedic o alta postare.

            Darurile la care ma gandesc acum sunt darurile primite de la bunica noastra draga – Icuta – cum ii spunem noi si de la prieteni de familie. Dar, sa nu mai maresc suspansul si sa va spun despre ce este vorba.

            Primul cadou primit chiar in ziua de Craciun a fost un robot Philips, bun la toate atunci cand te grabesti si vrei sa faci delicatese gustoase. O bijuterie la casa omului.

            In a doua zi de Craciun am primit un filtru de cafea Tassimo Suny, pe care bineinteles ca l-am pus la lucru, asa ca acum cafeaua sau ciocolata calda este gata cat ai spune....”peste”.

            Alaturi de el, statea cumintel un aparat pentru supe de la Tefal. Pe acesta inca nu l-am incercat, nu ca mi-ar fi lipsit curiozitatea, a lipsit doar timpul.

            Desi sunt produse ce se folosesc in bucatarie, cei ce mi le-au daruit cunosc pasiunea mea si stiau ca ma voi bucura.

Cunostinta ingamfa

            Instruirea exterioara de cele mai multe ori vatama, pentru ca dezvolta in om o parere inalta despre el insusi. Aceasta parere se face zid ce impiedica Harul lui Dumnezeu sa se apropie de el. Dar daca omul isi leapadaparerea ce o are despre el insusi, cea falsa, atunci bunul si bogatul nostru Parinte il va imbogati cu luminoasele Lui talcuri dumnezeiesti. Cand insa ticalosul om are o parere inalta despre el insusi si o pastreaza in creier, atunci ramane numai creier si trup, necunoscand Harul Duhului Sfant. Adica multele cunostinte pot pricinui umflarea capului, facandu-l aerostat. Atunci il pandeste primejdia fie sa se sparga in aer (cu schizofrenia), fie sa se prabuseasca (cu mandria) si sa se faca bucatele. De aceea cunoasterea va trebui sa fie urmata de frica lui Dumnezeu si sa mearga impreuna cu lucrarea practica, pentru ca sa existe astfel un echilibru. Cunoasterea seaca vatama.

            Cand intra egoismul la mijloc si vorbesc ca sa fiu admirat pentru cugetarile mele cele bune, atunci intra in actiune legile duhovnicesti ca sa-mi revin. Cand insa lucrul acesta se face mereu, deranjeaza. Daca un fir de par intra o data in ochi, il irita putin. Dar daca intra mereu pricinuieste o iritatie mare. Asa si aici se produce o iritatie duhovniceasca. Atunci cand un om este inteligent si face o lucrare cu usurinta, trebuie sa se topeasca de recunostinta inaintea lui Dumnezeu si sa-I multumeasca zi si noapte pentru ca i-a daruit inteligenta si a putut face acea lucrare fara sa se osteneasca. Iar daca nu-I multumeste, aceasta dovedeste o mare nerecunostinta.

            -Dar daca are parerea ca nu izbuteste nimic?

            -Atunci inseamna ca-l ispiteste aghiuta din partea potrivnica. A fost intrebata odata camila:”Ce-ti place mai mult, urcusul sau coborasul?”. Si aceea a raspuns:”Ce, drumul drept s-a pierdut?”.

            Este mai bine pentru cei ce nu au minte. Noua ni s-a dat minte ca sa facem ceea ce este mai bine, insa noi ce facem? Ni se va cere sa dam seama pentru aceasta. Cum le iconomiseste Dumnezeu! Cei carora nu le merge mintea sunt bucurosi, iar in cealalata viata vor fi mai bine. Insa cei ce au minte multa se chinuiesc.

            -Parinte, in cealalta viata bolnavii mintali vor fi intr-o stare buna, nu vor fi ca si acum?

            -In cele din urma se va face terci si mintea cea multa si mintea cea putina. Caci acolo in Cer va fi numai cugetare. In Cer, teologii sfinti nu vor fi intr-o stare mai buna in ceea ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu decat cei care au fost bolnavi mintali in aceasta viata. Poate ca celor de pe urma Dumnezeu Cel drept le va da ceva mai mult, deoarece au trait aici lipsiti de cugetare.

 (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

ZI FRUMOASA DE TOAMNA

In aceasta mica vacanta, am adunat pozele imprastiate pe telefon, laptop, calculator intr-un singur folder.

Totul a fost ca o calatorie in timp, mi-am adus aminte de locurile pe unde ne-am plimbat in ultimii ani, am retrait diverse evenimente care au avut loc in familia noastra.

Printre ele, am dat si de pozele facute intr-o duminica frumoasa de toamna cand, impreuna cu sotul meu, am ales sa mergem sa ne plimbam prin parcul „Constantin Stere”, cunoscut si sub denumirea de Parcul Bucov.

Fiind amplasat in partea opusa a orasului fata de locuinta noastra, ajungem in zona respectiva destul de rar. Mi-am adus aminte ca ultima data am fost cam cu vreo 4-5 ani in urma si voiam sa vedem ce s-a mai schimbat.

Insotiti de soarele bland de toamna, ne-am plimbat si ceea ce am vazut ne-a placut. Parcul, amplasat pe o suprafata destul de mare, are locuri de joaca pentru copii, amenajate in apropierea gradinilor de vara, astfel incat parintii sa se poata relaxa savurand delicatesele oferite si, in acelasi timp sa poata supraveghea si copilasii.

Intr-o alta parte a parcului sunt amenajate gratare pentru cei care doresc sa-si prepare singuri bunatatile. Primii veniti gasesc chiar si vreascurile necesare pentru un jar de toata frumusetea pe care sa fie perpeliti micii, ceafa de porc sau multe alte bunatati.

Exista si o zona impadurita, numai buna pentru a te ascunde de galagie si a asculta glasul pasarelelor, o zona in care efectiv uiti ca esti intr-o locatie amplasata la marginea orasului.

Din acest peisaj nu lipsesc lacul si locul unde se pot tine mici concerte.

Va invit la o plimbare prin parcul „Constantin Stere”, iar daca este vara, nu ezitati sa vizitati si gradina zoologica.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 14

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Sambata, 02.01.2016, orele 18.00

Afara:

Este frig si ger, fara zapada, ceea ce aduce putina tristete. Pe strada lume putina, pustiu, seara veritabila de iarna.

Mă gândesc:

La faptul ca in aceasta mica vacanta de sarbatori am reusit sa fac cam tot din ceea ce imi place. Am avut musafiri dragi, am petrecut alaturi de prieteni vechi sau mai noi, am vizionat, alaturi de sotul meu, multe filme cu tema de craciun (bineinteles rontaind seminte). M-am odihnit, m-am relaxat.

Invat:

Pentru ca pe masina de cusut se afla frumusete de brad, am luat o pauza.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru dragostea dragostea celor din jur.

Din bucătărie:

Acum este liniste, insa devreme am gatit o ciorbita de dovlecei cu iaurt (putin mai usoara, dupa o perioada in care meniul s-a bazat in general pe produse din carne), chiftelute, prajitura cu crema de vanilie si bezea.

Ce mai mesteresc:

Patura crosetata pentru una dintre prietenele mele dragi. Am inceput sa cos patratelele (mai am cam jumatate din ele).

Intentionez sa:

Fac o mica afacere din tot ceea ce inseamna handmade si produse de casa.

Ceea ce astept (sper):

Astept sa ninga. Imi place iarna, imi place zapada pufoasa ce se asterne peste tot, imi place zapada geruita ce scartaie sub picioare.

Citesc:

Recitesc “Departe de lumea dezlantuita” de Thomas Hardy. In perioada sarbatorilor nu am reusit sa mai citesc, asa ca voi continua de acum inainte.

Ascult:

Momentan nu ascult nimic.

În casa:

E cald, e liniste, miroase a portocale. Tocmai ce m-a servit sotul cu una.

Ce planuri am:

Sa fac mai mult din ceea ce imi place: sa ma plimb, sa citesc, sa lucrez.

Un citat:

„Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos Se face toate celui ce crede.” - Sfântul Marcu Ascetul.

O fotografie:

BINE AI VENIT 2016

BINE AI VENIT 2016

LA MULTI ANI, cu multe bucurii si relizari in noul an. Fie ca bucuria si linistea aduse de Sfintele Sarbatori sa va insoteasca in tot anul care a inceput.