PUTINE CUVINETE, MULTA IUBIRE

Ingerului meu...

            Visez ingerul. Este mereu langa mine. Ma tine in brate cand imi este frig sau frica. Ma vegheaza si imi cunoaste pasii. Ma simte, il simt. Imi asaza zilnic aripile pe umeri. Chiar si cand ma zbat intre pamant si cer. Da, imi rup aripile pentru umbre si lumini vremelnice. Si apoi iar imi pune aripile pe spate. Cata iubire!.... Si citim poezii. Si as vrea sa mai vina din Rai.

Ma doare, te doare. Limpezeste ochii. Unde este lumina ochilor de altadata? Plangeam si nu plangeam cand radeam si nu radeam. Atat de-al meu, atat de drag. Cand zambesc si de alti ingeri ma apropii. Ca intaia oara..... Un alt rasarit saruta marea albastra in strigatul pescarusilor. Scoicile argintii imi vand visele. Am ales sa tac dupa ce am strigat dupa tine. Am colorat pe asfalt cu urmele pasilor mei. Si pasii multimii au strivit visul meu mintind chipul Chipului. Ma coc la luna plina si curg catre tine. Nu mai bat cuie. Asa si asa. De departe mai privesc o secunda si intarzii la prezenta. Mai sun doar o data. Adun nisipul din nimic.

Trezeste-ma cand e gata sau nu ma trezi niciodata......Mi-e bine, mi-e jale...Zilei cu ploi ii spun mereu ce ma doare. Sunt condamnat la neuitare si iubire adapate de inimi curate.

Prietenii se nasc, rasar, se culeg, dau rod, se usuca, dispar din vietile noastre. Prieteni noi ne sunt daruiti in loc, prieteni vechi renasc in inimile noastre sau se mentin in ventricule cu obstinatie. Frati, parinti, parteneri de viata de neinlocuit, fara alegere. Pretuieste-i pe toti deopotriva, vin, pleaca, se intorc, pleaca, raman, multumeste!

Venim ca sa plecam. Si cand ne nastem si cand murim suntem egali. Ne diferentiem doar in spatiul dintre nastere si moarte cand ne spunem povesti. Si astazi ploua cu ingeri. Dupa toate si maine e o zi. Iubire pe o coarda de chitara. Nu te teme, povestea este simpla, dezleaga-ti inima. Minunea se intampla doar daca mai crezi in ea!

(Putine lacrimi, multa bucurie – Ieromonah Hrisostom Filipescu).