luni, 26 octombrie 2015

LA BOTOS

UTLIMA ZI DE CONCEDIU – „RAVASITUL OILOR’


Joi, 8 septembrie, de sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului am petrecut cea mai frumoasa zi din concediu, in comuna Botos, la Festivalul „Ravasitul oilor”.
Dupa Sfanta Liturghie, nici macar nu am asteptat sa servim pranzul, am pornit spre Ciocanesti si, de acolo, spre Botos, pentru a participa la Festival.
Odata ajunsi pe Dealul Traditiilor, am ramas uimiti, pentru ca, in afara de 2-3 mestesugari nu era absolut nimic. Am crezut ca am ajuns prea tarziu si ca totul s-a terminat, insa intreband un mestesugar, acesta ne-a lamurit ca, de fapt, nici nu incepuse, pentru ca toata lumea participa intai la Sfanta Liturghie, dupa care urmeaza slujba de binecuvantare a cailor si abia pe urma urcau pe deal oficialii satului.



In asteptarea venirii oficialitatilor, am tot colindat pe deal in sus si-n jos. Astfel, am urmarit „in direct” cum se face casul;
Incalzirea laptelui:



Pregatirea laptelui pentru cheag:



Adaugarea cheagului si lasarea laptelui la inchegat:







Din pacate, nu am reusit sa facem fotografii atunci cand casul a fost strecurat.
Am ajuns la o alta „stana” unde se pregatea, la foc molcom, o tocanita de miel ce mirosea imbietor si o fasole cu ciolan afumat, la fel de ispititoare.





Incet, incet au inceput sa vina locuitorii din zona, toti imbracati in frumosul costum national. La acestia s-au adaugat ansamblurile de dansuri populare, marea majoritate a acestora fiind formate din tineri, unul mai frumos decat altul, unul mai talentat decat altul.







La un moment dat au urcat dealul doi flacai minunati ce purtau cu ei buciume. Si, dupa putin timp, s-a vazut in zare, „coloana oficiala”. Intrarea trasurilor s-a facut in sunetul buciumelor. Parca asteptam ca dintr-una din trasuri si coboare Sfantul Stefan.





Dupa triumfala intrare a calestilor, am admirat animalele: caii, cainii si oitele ce au fost coborate din munte si predate proprietarilor.








Dealul s-a umplut de lume, spectacolul a inceput, peste tot joc si voie buna, pana seara tarziu.






Un comentariu:

  1. Luiza, ma bucur ca iti plac pozele. Am incercat sa adun cat mai multe amintiri.
    Ai dreptate, casul era o nebunie. Eu, una as fi mancat continuu.

    RăspundețiȘtergere