O dupa-amiaza
plina de emotii
Independent de vointa mea
(imposibilitatea de a posta atat de la serviciu, cat si de acasa), in ultima
saptamana nu am reusit sa vin alaturi de voi. In aceasta perioada au avut loc o
serie de evenimente ce ne-au bucurat sufletul, alaturi de oameni minunati,
evenimente pe care cu siguranta am sa vi le povestesc.
Cel mai recent dintre ele, este
petrecerea-surpriza organizata uneia dintre colegele ce se pensioneaza,
petrecere ce a avut loc astazi dupa orele de program.
La serviciu petrecem cea mai mare
parte din timp, iar atunci cand lucrezi in aceeasi firma si chiar acelasi
colectiv o perioada mai lunga de timp, se stabileste, pe langa relatia de
colegialitate si o anumita relatie de prietenie, care te face sa regreti si sa
ramai cu un gol in suflet atunci cand unul dintre colegi paraseste colectivul
din diverse motive: pensionare, un loc de munca mai bun, etc. Asa cum este o
vorba: cu un ochi plangi, pentru ca pierzi un coleg drag, iar cu celalalt ochi
razi pentru ca respectivului ii este mult mai bine.
Cu Elena, colega ce se pensioneaza
am lucrat aproape 10 ani (cu ceva intreruperi), ani ce s-au scurs, si cu bune
si cu rele. Petrecerea organizata astazi de o alta colega (ce a lucrat cu ea
muuult mai mult timp) a incercat sa ii arate, si cred ca a si reusit, cat de
draga ne este. Desi, initial am crezut ca vom fi doar noi colegele de biroul,
am avcut surpriza placuta de a ne revedea cu fosti colegi tineri, care au ales
sa plece in alte parti, spre alte locuri de munca. Revederea cu ei mi-a adus
aminte cu drag de zilele cand lucram impreuna, cand veneam la serviciu cu drag,
cand impleteam voia buna cu rezolvarea problemelor de serviciu. Ani frumosi,
tineri minunati, bine pregatiti si cu o educatie extraordinara. Unul dintre
acestia ne-a fost sef in acea perioada frumoasa de care imi amintesc cu
placere. Ma inclin inca o data in fata lui si ii fericesc pe parintii care l-au
crescut.
M-am lasat dusa de amintiri, insa e
cazul sa revin cu picioarele pe pamant si sa revin la povestirea mea. Eram toti
in sala restaurantului situata la etaj, iar cand colega a ajuns in capatul
scarilor, noi am inceput sa cantam „La multi ani!”. Emotia colegei a fost
extrem de puternica (draga de ea stia ca trebuie sa ajute si sa ia cateva cutii
cu pizza), asa ca a ramas pe loc, cu ochii plini de lacrimi. Bineinteles ca
nici noi celelalte nu ne-am putut abtine, asa ca, fiecare dintre noi se stergea
discret de lacrimile ce apareau in coltul ochilor. Ne-a imbratisat pe fiecare,
ne-a urat fiecaruia toate cele bune. Era in sufletul; ei bucurie, emotie,
surpriza, si cate alte si alte stari.
Din pacate nu am putut sa stau pana
la sfarsit si sa savurez toate momentele, insa atat cat am stat mi-am umplut
sufletul de bucurie si emotii, alaturi de oameni dragi si de colegi de care
mi-a fost tare, tare dor.
La fel, nu va pot bucura ochiul nici
cu fotografii, pentru ca am lasat alte colege sa faca, eu savurand din plin
momentele incarcate de bucurie si emotie.
Sa ne traiesti ani multi si fericiti
draga mea colega, sa te bucuri din plin de anii de pensie alaturi de familie.
Desi doar virtual, iti daruiesc si eu un buchet cu flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu