Lucrarea care se face in liniste si cu rugaciune se sfinteste

            -Parinte, oare nu este mai bine ca un lucru sa fie facut pe indelete, ca sa ne putem castiga linistea?

            -Da, fiindca atunci cand lucreaza cineva cu liniste isi pastreaza pacea si isi sfinteste intreaga zi. Din pacate, n-am inteles ca atunci cand lucram ceva prea repede dobandim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfintita. Scopul nostru nu trebuie sa fie a face multe si sa fim intr-o continua neliniste. Caci aceasta este o stare diavoleasca.

            Lucrul de mana care se face in liniste si cu rugaciune se sfinteste si sfinteste si pe cei care il folosesc. Atunci are sens obiceiul ca mirenii sa ceara lucru de mana de la monahi ca binecuvantare. In timp ce lucrul facut cu graba si nervozitate transmite aceasta stare diavoleasca si celorlalti. Treaba grabita, facuta cu neliniste, este caracteristica oamenilor celor mai lumesti. Sufletele tulburate care lucreaza transmit tulburare prin lucrul lor de mana, iar nu binecuvantare. Daca ati sti cat de mult influenteaza starea omului lucrul de mana pe care il face, chiar si lemnul unor obiecte facute de el! Infricosator lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva starii in care se afla atunci cand o face. Daca este nervos, se manie si injura, ceea ce face nu va avea binecuvantare, iar de canta, de rosteste Rugaciunea, se sfinteste lucrul sau. Unul este lucru diavolesc, iar celalalt dumnezeiesc.

            Daca va purtati cu evlavie si lucrati cu rugaciune, va veti sfinti mereu si toate se vor sfinti. Atunci cand cineva are mintea la Dumnezeu, i se sfinteste lucrul sau, rucodelia sa. Daca, de pilda, fac o cutie si rostesc si Rugaciunea, ma rog si in acelasi timp lucrez spre slava lui Dumnezeu. Scopul meu nu este sa fac cutii si sa le fac repede, ca sa fac multe si sa fiu mereu nelinistit. Aceasta este o stare demonica. Nu pentru asta am venit in manastire. Am venit ca sa ne sfintim si sa sfintim ceea ce facem. Aceasta este pricina pentru care uneori te simti ca o functionara zeloasa in indatoririle ei, pentru ca atunci cand alergi sa-ti pui in randuiala treburile, uiti sa-L iei si pe Hristos cu tine. In schimb, daca pornesti cu rugaciunea, te vei simti ca o slujitoare a lui Hristos. De aceea, baga si rugaciunea in lucrul tau, ca sa va sfintiti si tu si lucrul tau. Stii cum binecuvinteaza atunci Dumnezeu si cate bunatati si binecuvantari trimite?

            -Parinte, cand lucrarea este intelectuala, de pilda o lucrare de traducere, cum este cu putinta sa rostesti Rugaciunea, astfel incat lucrarea pe care o faci sa se sfinteasca?

            -Atunci cand lucrarea este intelectuala, daca mintea ta este la Dumnezeu, lucrarea se sfinteste, fiindca traiesti in atmosfera lui Dumnezeu, desi nu poti nrosti Rugaciunea. Cand cineva este intr-o stare duhovniceasca buna, se ajuta mult pe sine. Nu incearca sa inteleaga sensurile cu mintea, ci le afla prin luminarea dumnezeiasca.

            -Dar atunci cand nu am aceasta stare duhovniceasca si trebuie sa fac o astfel de lucrare?

            -Atunci sa o faci, dar sa te si rogi cerand luminarea de la Dumnezeu. Sa cauti, pe cat poti, sa te ajuti pe tine insuti prin cugetarea la noimele dumnezeiesti si sa lucrezi cu evlavie. La fiecare ora sau din doua in doua ore, sa faci cateva minute intrerupere ca sa spui Rugaciunea.

            -Mai ales in lucrarea de traducere esti foarte imprastiat, Parinte. Trebuie sa cauti cuvinte, sa citesti comentarii....

            -Am spus si in alte dati: ceea ce ajuta cel mai mult la traduceri este nevointa cu ganduri curate, care il fac pe om vas al Harului. Atunci talcuirile dumnezeiesti vor iesi din lumina dumnezeiasca, iar nu din minte, din dictionar si din calimara cu cerneala. Vreau sa spun ca trebuie sa ne sprijinim pe ceea ce este mai insemnat, adica pe dumnezeiesc, iar nu pe ceea ce vine in randul al doilea, adica pe omenesc.

 (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).