Vedem cu raze „X” sau ne dam cu parerea?
Aud adeseori vorbindu-se in ultimul
timp despre mandrie, unul dintre pacatele captiale ce micsoreaza sufletul. Glasuri
„cuviincioase” care eticheteaza rece si sec fara drept de apel inimi, suflete,
minti, vieti: „tu nu stii, cutare este mandru”, „ah dar si acela e mandru, stai
sa-ti spun eu...”, „mda, o stiu, e o mandra, o increzuta.” si asa mai departe. Stau
si ma gandesc cum poti pune rapid un suflet la colt prin astfel de
interpretari, care pot fi de cele mai multe ori subiective, creionate, poate,
datorita unor imprejurari de moment sau cine stie ce alte situatii neplacute. Cine
esti tu sa spui de aproapele tau ca e mandru, ca e intr-un fel sau altul? Ti-ai
luat jumatate de norma din Judecata lui Dumnezeu, ca tot e criza si nu mai sunt
locuri de munca?! Unde ai invatat sa citesti cu „raze X” in inima si in viata
tuturor? Nu ai nici un fior in inima cand scuipi astfel de cuvinte, ce lovesc
in chipul lui Hristos ce se odihneste in fiecare dintre cei cu care inima ta,
se pare ca, inca nu rezoneaza? De ce il palmuiti pe Hristos? Este loc pentru
toti, si in Rai, si in sinaxare....”Omul bun, din vistieria cea buna a inimii
sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui,
scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui.” (Luca 6, 45). Caci
ce este iadul? Si cuget in sinea mea: e suferinta de a nu mai putea iubi,
afirma candva Dostoievski.
Paradoxul crestinului de astazi,
care „le vede si le stie pe toate”, pe cel smerit il vede mandru sau indracit,
insa haina sufletului sau uita sa o primeneasca, este ca de cele de multe ori
pozeaza in omul model pentru mediul in care isi desfosoara activitatile....
Atunci cand privirea noastra nu se mai coboara spre interiorul propriei inimi,
ci are timp pentru vecini, atunci suntem departe de Hristos, de mesajul
Evangheliei Sale, de Porunca Iubirii.
Ma gandesc la acel dicton patristic
care spune ca sfantul care stie ca e sfant, acela nu e sfant. Cred ca se
potriveste si in cacul smereniei. Cel care spune despre sine ca e smerit si
fratele lui ei mandru, se cam inseala si se aseamana cu omul din pilda cu paiul
si barna din ochi. Omul smerit nu va spune nimic rau despre aproapele sau, ci
mereu il va acoperi cu mantia dragostei......e drept, gura lumii e ca vantul,
nu o inchide decat pamantul, spune o vorba din popor, insa e dureros ca sunt
suflete ce paorta stigmate de la persoane care se cred avizate „sa imbrace” pe
altii in mandrii si alte haine peticite, lipite cu ranjete in coltul gurii.
Se cuvine sa binecuvantam pe cei
care „lipesc” etichete pe sufletele altora, pe cei care pricinuiesc
intristari si sa ne rugam pentru cei ce
ne aduc necazuri. Pentru ca, asa cum spune si cuvantul Scripturii „daca iubiti
pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei
ce ii iubesc pe ei”. Aici e jertfa, aici e cununa, in a rabda dureri pentru
Hristos.
Aveam, nu de mult, un profesor drag
mie care spunea celor ce nu-si vedeau lungul nasului: „cine te crezi, patronul Ortodoxiei?”
Si le aducea aminte sa isi vada limitele fiecare dintre cei ce doreau sa
epateze cu „calitati” care nu erau decat goluri seci. Si tare drag mai era si
un alt profesor din vremea seminarului care atunci cand facea ceva vrednic de pomenire,
il auzeai graind: „Nu vreau sa ma laud, dar vreau sa se stie”.... Si stia el de
ce!.... Tocmai pentru a-i scuti pe cei ce au uitat sa completeze in
nomenclatorul de meserii, ocupatia de „pus etichete pe oameni”.
Sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare sa
cautam, sa descoperim, sa invatam si sa inmultim Lumina din viata oamenilor. Fiecare
are ceva bun, un dar, o insusire, un fel placut de a fi care poate fi pus in
folosul Bisericii, societatii si al nostru spre a gusta din comuniunea sincera
a iubirii si intrajutorarii, fara invidie, fara spirit de concurenta, fara mici
rautati meschine......... Caci dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.
Pentru cei care intr-un moment al
vietii, au fost investigati cu „raze X” de persoane avizate cu acest „dar” sau „meserie”
le amintesc cuvintele Domnului: „Nu judecati si nu veti fi judecati; nu
osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati” (Luca 6, 37). „Bucurati-va
si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, asa ca au prigonit pe
proorocii cei dinainte de voi” (Matei 5, 12). „ Daca iubiti pe cei ce va
iubesc, ce rasplata puteti avea? Ca si pacatosii iubesx pe cei ce ii iubesc pe
ei; si, daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca
si pacatosii fac acelasi lucru. Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe
cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce
va vatama si va prigonesc. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru milostiv
este.” (Luca 6, 31-36).
Spunea candva cineva drag inimii
mele ca daca vrei sa arunci o privire in interiorul sufletului uman si sa
ajungi sa cunosti un om, nu te obosi sa analizezi felul in care tace, in care
vorbeste, in care plange, nici nu te obosi sa vezi cat de mult il misca ideile
nobile. Vei avea rezultate mult mai bune daca il privesti razand. Un om care
rade din tot sufletul este un om bun. Rasul e cel mai sigur examen al
sufletului omenesc. Niciodata firea omuljui nu se dezvaluie mai deplin ca
atunci cand omul rade. Uneori e foarte greu sa dibuiesti caracterul cate unui
om, dar e de ajuns sa-l surprinzi o singura data razand sincer si brusc si
atunci caracterul lui iti apare ca lumina zilei.
(Putine
cuvinte, multa iubire – ieromonah Hrisostom Filipescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu