Lipsa ajuta mult

 

            -Parinte, de ce lumea este astazi atat de chinuiita?

            -Pentru ca fuge de osteneala. Comoditatea este cea care o imoblnaveste si o chinuieste. In epoca noastra, inlesnirile au tampit lumea. Aceasta moleseala de acum a adus toate bolile. Mai demult ce trageau oamenii ca sa treiere! Ce osteneala, dar si ce dulce era painea! Unde sa fi vazut paine aruncata? Daca aflai vreo bucatica, o luai si o sarutai. Cei care au trait in timpul ocupatiei germane, atunci cand le prisoseste o bucatica de paine, o pun deoparte, in timp ce ceilalti o arunca, findca nu-si dau seama de valoarea ei. Arunca bucati de paine la gunoi; nu pretuiesc painea. Cei mai multi nu spun nici macar un: Slava Tie, Doamne! Pentru binecuvantarile ce le da Dumnezeu. Astazi toate se fac cu comoditate.

            Lipsa ajuta mult. Cand oamenii duc lipsa de ceva, atunci pot sa-si dea seama cat pretuieste acel lucru. Toti cei care pentru dragostea lui Hristos se lipsesc intru cunostina, adica cu dreapta socoteala si cu smerenie, simt bucurie duhovniceasca. Daca, de pilda, cineva ar spune:” Astazi nu voi bea apa pentru cutare care-i bolnav. Dumnezeule, nu pot face nimic mai mult!” si face aceasta, Dumnezeu il va adapa nu cu apa ci cu limonada duhovniceasca, cu mangaiere dumnezeiasca. Cei chinuiti simt multa recunostinta cand cineva le ofera chiar si cel mai mic ajutor. Pe un copil de bani gata, rasfatat, nimic nu-l multumeste, chiar daca parintii i-ar face toate hatarurile. Se poate sa le aiba pe toate si totusi sa fie chinuit. Le face pe toate cu susul inh jos – in timp ce unii copilasi, sarmanii, pentru cel mai mic ajutor simt o mare recunostinta. Daca se gaseste vreun prieten sa le plateasca drumul pana in Sfantul Munte, cata recunostinta nu-i arata acestuia si lui Hristos! Auzi pe multi copii de oameni bogati spunand:”Le avem pe toate. De ce sa le avem pe toate?”. Murmura pentru ca petrec bine, in loc sa multumeasca lui Dumnezeu si sa ajute vreun sarac. Aceasta este cea mai mare nerecunostinta. Simt un gol, pentru ca nu le lipseste nimic din cele materiale. Se cearta si cu parintii, pentru ca le au pe toate, si pleaca de acasa umbland cu o ranita in spate. Parintii sa le dea bani, sa le cumpere telefon ca sa nu se nelinisteasca, iar acelora nici macar sa nu le pese. In cele din urma, parintii sfarsesc prin a-i cauta. Un tanar le avea pe toate, dar nu era multumit de nimic. A plecat intr-ascuns de acasa si dormea prin trenuri, ca sa se chinuiasca. Si era si dintr-o familie buna. Dar daca ar fi avut un servici si ar fi trait din sudoarea sa, osteneala sa ar fi avut sens si ar fi fost multumit, slavind astfel pe Dumnezeu.

            Astazi, celor mai multi nu le lipseste nimic, de aceea nici nu au marime de suflet. Daca cineva nu se osteneste, nici nu poate pretui osteneala celorlalti. Ce sens are, de pilda, sa ceri o meserie usoara, sa castigi bani, iar dupa aceea sa doresti sa te chinuiesti? Suedezii, care pentru toate primesc ajutor de la stat, nu se ostenesc, ci umbla pe drumuri. Se ostenesc in zadar, simt stres, pentru ca au deraiat duhovniceste. Sunt ca si rotile care, iesind de pe ax, alearga pe drum fara sens, dupa care sfarsesc in prapastie.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)