„Toate intru intelepciune le-ai facut.....”

 

 

            -Parinte, oare sa stricam cuiburile randunelelor? Randunelele murdaresc si aduna plosnite.

            -Tu poti face un cuib de randunica? Ce a facut Dumnezeu cu un singur cuvant al Sau! Cata armonie, cata diversitate! Ori in ce parte s-ar intoarce cineva, vede intelpciunea si maretia lui Dumnezeu. Uita-te la luminile cerresti, la stele, cu cata simplitate le-a imprastiat mana lui Dumnezeu fara sa foloseasca firul si coltarul. Cat de mult odihnesc ele pe oameni! In timp ce luminile ceresti insiruite sunt foarte obositoare. Cu cata armonie le-a facut Dumnezeu pe toate! Vezi si copacii unei paduri pe care i-au plantat oamenii sunt ca o armata, ca o companie. In timp ce padurile naturale ce molut odihnesc! Unii copaci sunt mici, altii sunt mari, fiecare cu culoarea lui. O floare mica a lui Dumnezeu are mai mult har decat o gramada de flori false de hartie; se deosebesc intre ele precum imaterialul de material.

            Toate cele pe care le-a facut Dumnezeu sunt minunatwe. Organismul omului este o adevarata fabrica. Inima, ficatul, plamanii, pe toate le-a randuit Dumnezeu cu intelepciune. Dar si plantele, cu cata intelepciune le-a facut! Atunci, in timpul ocupatiei germane am pus cinci pogoane de pepeni. Odata am rupt frunzele mari ce erau langa radacina. Am facut-o cu un scop bun, ca sa ii curat. Dar acele frunze mari de jos sunt ca un filtru, sunt “rinichii” care trag toata amareala. Si pepenii au devenit…….de mancai un pepene, ti se facea gura punga.

            -Parinte, Sfintia Voastra pe toate le observati.

            -Da, in toate Il aflu pe Dumnezeu! Si in plante, si in animale, in toate. Cum sa nu te minunezi? Vezi, o pasarica atat de mica cum calatoreste, cum merge in Africa si se intoarce fara busola si isi gaseste cuibul ei! Iar oamenii se ratacesc cu harti si cu indicatoare. Pasarile nu merg pe uscat si nu isi pun semne, ci zboara in vazduh, pe deasupra marii. Unde sa-si puna semne? Unele pasarele mici se aseaza pe pescarusi, pe “avioane”. Adica merg……”par avion”. Cand pasarile zboara deasupra marii, se aseaza in vreo insula sa se odihneasca. Odata, cand eram la Coliba Cinstitei Cruci, am vazut venind din partile rasaritului niste pasari ca vrabiile, dar mai mari si mai frumoase. Era un stol mare. Dar se vede ca vreo patru-cinci obosisera si nu mai puteau zbura. Atunci s-au mai desprins din stol inca vreo cincisprezece – celelalte au continuat zborul – si au stat putin pe un copac, sa se odihneasca, dupa care s-au ridicat si au plecat impreuna. S-au urcat foarte sus ca sa se orienteze si sa-si afle iarasi stolul lor. M-a impresionat cum pe cele patru-cinci ce obosisera nu le-au lasat singure, ci s-au desprins inca cincisprezece din acelasi stol ca sa le insoteasca.

            Cat de frumoase le-a facut Dumnezeu pe toate! Vezi unele [pisici colorate. Ce pardesie frumoase au! Noi, oamenii, invidiem hainele animalelor! Nici imparateasa n-a purtat un astfel de pardesiu!..... Oriunde te-ai intoarce, vezi intelepciunea lui Dumnezeu. Mai demult, cand toate erau naturale, ce frumos era! Iata, cocosul, atunci cand canta, nu o face pentru ca vrea sa arate timpul, ci sta intr-un picior, iar cand acesta ii amorteste, striga:”Cucurigu!”. Ca si cum ti-ar spune:”Atatea ore au trecut de cand stau intr-un picior”. Apoi isi schimba piciorul, dar cand ii amorteste si acesta, striga iarasi:”Cucurigu!”. Si uita-te cum canta la ora 12, la ora 3, la ora 6. Este exact. La fiecare trei ore. Si nu are ceas, nici baterie si nici nu are nevoie de a fi intors!...

            Tot ce vedeti, tot ce auziti, pe toate sa le folositi pentru calatoria inspre cele de sus. Toate sa va inalte catre cele de sus. In felul acesta se poate urca de la creaturi la Creator. Americanii au mers pe Luna si cel putin au pus o tablita pe care scria:”Cerurile spun slava lui Dumnezeu!”. Au mers si rusii in spatiu, dar Gagarin a spus ca nu L-a aflat pe Dumnezeu. Ei, dar cum sa-L afle daca a mers cu picioarele in sus, iar nu cu mainile? In felul acesta ajung dupa aceea sa spuna:”natura a facut Universul”. Ei, chiar intreg Universul? Un motor vechi se strica si se aduna o gramada de mesteri, tehnicieni, etc., care sa-l repare. Se gandesc, incearca…Si este doar un motor vechi. In timp ce un intreg glob pamantesc Dumnezeu il invarte fara curent si nici bateria nu se termina, nici motorul nu se opreste. Cu ce viteza se invarte si omul nici nu isi da seama!Uimitor! Daca pamantul s-ar misca cu o viteza mai mica, omul ar face tumbe. Marea cu atata apa nu se varsa, desi pamantul se roteste cu atata viteza! Si stelele, care au atata volum, se rotesc ametitor de tare, dar nu se ating una de alta, ci se tin departe una de alta. Iar omul face un avion si se minuneaza si se mandreste pentru aceasta. Iar daca i se suceste putin mintea, spune prostii; nu mai pricepe ce face.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Cuv. Paisie Aghioritul)