Puloverul mult visat

Puloverul mult visat

            Una dintre pasiunile mele o constituie lucrul cu andrelele – tricotatul. Tricotez cu multa placere pentru cei dragi, insa pentru mine foarte rar sau, mai bine zis, deloc 9nu-mi amintesc sa am ceva tricotat de mine). Cu toate acestea, visam de mult timp la un pulover mai gros, ceva mai lung, care sa inlocuiasca haina de piele purtata primavara si toamna. Visam, fara insa sa-mi inchipui ca vreodata acest vis se va materializa.

            Numai ca, intr-o zi, mergand la mercerie, am gasit in cosul cu materiale la pret redus (pentru ca raman cateva sculuri), un material minunat: gros, cu un fir moale, cu o culoare placuta, putin mai inchisa, ideala pentru ceea ce voiam eu sa fac. Nu am stat pe ganduri si l-am luat. Deci, primul pas a fost facut.
            Avand materialul, am pornit in cautarea modelului. Dupa lungi cautari, am gasit si modelul care sa se preteze cel mai bine la materialul pe care il aveam si la ceea ce doream sa am.
            Materialul exista, modelul era si el, asa ca, mi-am facut curaj si m-am apucat de lucru: am construit tiparul, am tricotat esantionul, dupa care am inceput puloverul.
            Ehh, si de aici incep “aventurile”. Stiti poezia “Mesterul Manole” de Vasile Alecsandri? Poetul spune:
                                                            “Şi mereu lucra,
                                                             Zidul ridica,
                                                             Dar orice lucra,
                                                             Noaptea se surpa!
                                                             A doua zi iar,
                                                             A treia zi iar,
                                                             A patra zi iar “
            Cam asa am fost si eu cu acest pulover. Am facut si desfacut de multe ori, pentru ca ori greseam, ori nu masuram bine, ori pur si simplu nu imi placea.
            La un moment dat, toata lumea spunea sa renunt pentru ca este adevarata vorba: “cizmarul nu are cizme, croitorul nu are haine”. Mie insa nici prin cap nu mi-a trecut. Asa ca, facand si desfacand, cu multa rabdare, cu multe calcule (da, da, ati citit bine), pana la urma, aseara tarziu, l-am terminat.
            Si, ceea ce este cel mai important, a iesit exact asa cum imi doream, iar satifsactia este foarte mare.
            Acesta este: