duminică, 1 martie 2015

Dumnezeu nu ne paraseste


In situatia in care sunt oamenii astazi, fac orice le spune gandul. Unii iau ahpuri (medicamente), altii iau droguri....Altii trei-patru pornesc sa faca o noua religie. Cu toate acestea insa se intampla putine rele precum crime, nenorociri, etc. Ajuta Dumnezeu. A venit unul la Coliba si m-a intrebat: „Ai o chitara?” Ia hasis, are pofta de vorba – nu te intreaba daca ai si tu pofta – mai vrea si o chitara!!! Altii s-au saturat de viata si vor sa se sinucida sau sa faca vreun rau ca sa pricinuiasca taraboi. Si nu numai ca le trec acestea prin minte ca niste ganduri de hula si apoi le alunga, ci intr-adevar s-au saturat de viata si nu stiu ce sa mai faca. Mi-a spus unul: „Vreau sa scrie ziarele ca sunt erou.”Unii se folosesc de unii ca acestia si isi fac treaba lor. Si totusi este bine, caci in comparatie cu starea lor morala putine se intampla.
            Binele este ca nu ne paraseste Dumnezeu. Bunul Dumnezeu pazeste cu amandoua mainile Sale lumea contemporana; mai demult o ocrotea numai cu una. Astazi insa, in mijlocul atatator primejdii in care traieste omul, Dumnezeu il pazeste precum mama pe pruncul ei atunci cand incepe sa paseasca. Astazi mai mult ca odinioara ne ajuta Hristos, Miaca Domnului, Sfintii, dr noi nu intelegm. Unde ar fi fost lumea daca ei n-ar fi ajutat!...Cea mai mare parte a oamenilor ia medicamente si sunt intr-o stare.. Unul este beat, altul deznadajduit, altul ametie, iar altul nedormit de dureri. Si ii vezi pe toti acestia cum conduc masini, motociclete, fac munci periculoase, manuiesc utilaje primejdioase. Dar oare toti acestia sunt in stare sa conduca? Lumea de mult ar fi putut fi distrusa de unii ca acestia. Cum ne pazeste Dumnezeu si noi nu pricepem.
            Odinioara, mi-aduc aminte, parintii nostri mergeau la tarini si de multe ori ne lasau la vecina, ca impreuna cu copiii ei sa aiba grija si de noi. Doar o privire ne arunca vecina si isi facea treburile ei, iar noi ne jucam linistiti. Tot astfel si Hristos, Maica Domnului, Sfintii, mai demult, doar cu o privire supravegheau lumea. Astazi si Hristos si Maic Domnului si Sfintii pe unul il tin de aici, pe altul de dincolo, pentru ca oamenii nu sunt echilibrati. Acum este o situatie...Doamne fereste! Ca o mama ce are doi-trei copii problematici: unul putin gura-casca, altul putin incrucisat, iar celalalt putin anapoda, si inca doi-trei ai vecinei de care sa aib grija ca unul sa nu se catere la inaltime si sa se primejduiasca sa cada, altul sa nu ia cutitul sa-si taie gatul, celalalt sa nu mearga sa faca rau altuia, si din pricina aceasta sa fie mereu atenta si sa-i supravegheze, iar aceia sa nu priceapa nelinistea ei. Tot asfel si lumea nu pricepe ajutorul lui Dumnezeu. Cu atatea mijloace primejdioase ce exista azi, lumea s-ar fi nenorocit de n-ar fi ajutat Dumnezeu. Dar avem de Tata pe Dumnezeu, mama pe Maica Domnului si frati pe Sfinti si Ingeri care ne pazesc.
            Cat de mult uraste diavolul neamul omenesc, pe care vrea sa-l faca sa dispara! Iar noi uitam cu cine ne luptam. Daca ati sti de cate ori diavolul a infasurat pamantul cu coada ca sa-l distruga! Insa nu-l lasa Dumnezeu, ci ii strica planurile. Raul pe care merge sa-l faca aghiuta, Dumnezeu il pune in valoare si din el scoate un mare bine. Diavolul are acum, dar Hristos este Cel ce va secera la urma.
            Si intotdeauna vedem ca Bunul Dumnezeu nu ingaduie ca marile incercari sa tina mai mult de trei generatii, ca sa ramana aluat. Inainte de robia babilonica, israilitenii au aruncat intr-un put foc de la ultima jertfa pe care au facut-o, pentru ca dupa aceea sa afle acelasi foc si sa-si inceapa iarasi jertfele lor. Si intr-adevar, dupa saptezeci de ani cand s-au intors, au aflat focul acela si au inceput jertfele. In orice prioada grea nu toti sunt atrasi de rau, ci Dumnezeu pastreaza aluat pentru generatiile urmatoare. Comunistii au lucrat saptezeci si cinci de ani si au stapanit tot atatia: iarasi trei generatii. Sionisitii cati ani au de cand lucreaza, dar nici sapte ani nu vor stapani.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu