Diavolul nu se apropie de faptura cea curata a lui Dumnezeu

            -Parinte, cum se face ca sunt stapanit de paitmi?

            -Omul, daca da drepturi ispititorului, este stapanit de patimi. Ceea ce vrea Dumnezeu, lucru care este si spre folosul tau, este sa arunci in mutra diavolului toate patimile. Adica sa intorci impotriva lui mania, invidia, etc. Sau mmai bine ar fi sa-ti vinzi patimile lui aghiuta si cu banii pe care ii iei de la el sa-ti cumperi pietre, ca sa le arunci in el si sa nu se mai apropie de tine. De obieci noi, oamenii, fie din neatentie, fie cu gandurile de mandrie, dam prilejuri diavolului sa ne faca rau. Chiar si un gand sau un cuvant il poate exploata aghiuta. Imi aduc aminte de o familie, care traia in multa armonie. Odata, barbatul a inceput sa spuna femeii: „O sa ma despart de tine.”dar si femeia spunea la fel barbatului ei. Spuneau aceasta in gluma, dar ispititorul a exploatat cuvintele lor si a creat o mica neantelegere intre ei, pentru care erau gata sa se desparta. Nu se gandeau nici macar la copiii lor. Din fericire, au aflat un duhovnic care le-a spus: „Pentru prostia asta sa va despartiti?”. Si astfel si-au venit in fire.

            Daca un om se abate de la indeplinirea poruncilor lui Duimnezeu, il vor lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Chiar si diavolii au „specializare”. Il ciocanesc pe om, tac-tac, ca sa-i afle suferinta, neputinta, si astfel sa-l razboiasca. Este nevoie de atentie! Sa inchidem usile si ferestrele, adica simturile, sa nu lasam ispititorului fisuri prin care sa poata intra. Caci acestea sunt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate sa intre si sa-ti faca pagube. Diavolul intra in om, atunci cand exista noroi in inima lui. El nu se apropie de faptura cea curata a lui Dumnezeu. Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul va fugi si va veni iarasi Hristos. Si precum mistretul guita si pleaca atunci cand nu afla noroi, tot astfel si diavolul nu se apropie de inima care nu are mocirla. Caci ce treaba are el in inima curata si smerita? Daca vedem, asadar, casa noastra, inima noastra, ca este veche si vrajmasul locuieste in ea, trebuie indata s-o daramam, ca astfel sa plece din ea si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cand pacatul se invecheste in om, este firesc ca diavolul sa dobandeasca mai multe drepturi.

            -Parinte, atunci cand un om a dat drepturi ispititorului, adica a trait cu nepasare, si vrea sa puna rnaduiala intr-ale sale si sa inceapa sa traiasca cu atentie, este razboit de aghiuta?

            -atunci cnad unul ca acesta se intoarce, primeste putere de la Dumnezeu, luminare si mangaiere dumnezeiasca spre a pune inceput bun. Dar de indta ce incepe nevointa, vrajmasul ii razboieste cu putere. Atunci este nevoie de putina staruinta. Altfel cum se vor dezradacina patimile? Cum se va face dezbracarea de omul cel vechi? Cum va pleca mandria? In felul acesta omul isi da seama ca singur nu poate face nimic si cere cu smerenie mila lui Dumnezeu, dupa care vine smerenia. La fel se intampla si atunci cand cineva vrea sa taie un obieci rau, de plida,tigara, drogurile. La inceput simte o bucurie si le arunca. Apoi vede pe ceilalti cum fumeaza si are razboi puternic. Daca il biruieste atunci, intoarce spatele vrajmasului fara greutate. Trebuie sa ne nevoim putin. Aghiuta isi face treaBA LUI. Noi sa nu ne facem treaba noastra?

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)