Bucuriile lumesti sunt bucurii materiale

 

            -Parinte, oamenii lumesti spun ca simt un gol, desi au toate bunatatile.

            -Bucuria adevarata, curata se poate gasi numai langa Hristos. Daca te unesti cu El prin rugaciune, vei vedea sufletul tau rasplatit. Oamenii lumesti cauta bucuria in distractii. Unii oameni duhovnicesti o cauta in discutii teologice, in predica, etc. dar cand se termina acestea raman intr-un gol si se intreaba ce vor face in continuare. Fie ca sunt pacatoase, fie indiferente cele cu care se ocupa, la fel este. De ce nu merg mai bine sa se culce, ca sa fie buni a doua zi pentru lucru?

            Implinind dorintele lumesti ale inimii, nu vine bucuria duhovniceasca, ci stresul. Bucuria lumeasca aduce stresulsi la oamenii duhovnicesti. Bucuria lumeasca nu este permanenta , nu este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara, a acelei clipe. Iar aceasta este o bucurie materiala, nu este duhovniceasca. Iar cu bucuriile lumesti nu “se umple” sufletul omului, ci mai degraba il umplu cu balast. Atunci cand simtim bucuria duhovniceasca, nu o mai dorim pe cea materiala. “Saturama-voi cand mi se va arata slava Ta”. Bucuria lumeasca nu odihneste pe omul duhovnicesc, ci il oboseste. Pune un om duhovnicesc intr-o casa lumeasca si vei vedea ca nu se odihneste. Desi omul lumesc crede ca el se odihneste, nu este asa, ci se chinuieste. Se bucura la exterior, dar inlauntrul sau nu este multumit, ci chinuit.

            -Parinte, cu ordinea lumeasca te asfixiezi.

            -Desi oamenii se asfixiaza cu ea, totusi o doresc, asa cum broasca alearga in gura sarpelui. Acesta sta langa apa si priveste mereu broasca. Daca ea se inseala si priveste la sarpe, se electrizeaza, ameteste si alearga strigand in gura lui. Apoi sarpele o musca, o otraveste, ca sa nu se zbata. Atunci broasca striga, dar chiar de o vei salva, va muri, fiindca este otravita.

            -Parinte, de ce oamenii se bucura de lucrurile lumesti?

            -Oamenii contemporani nu se gandesc la vesnicie. Iubirea de sine ii face ca sa uite ca vor pierde tot. Nu au prins sensul cel mai profund al vietii. N-au simtit bucurii ceresti si de aceea inima laor nu tresalta pentru ceva mai inalt. De pilda, dai cuiva un dovleac, iar acela iti spune:” Cedovleac frumos!”. Daca ii dai ananas, iti spune:”Ananasul are solzi” si-l arunca, pentru ca n-a mancat niciodata. Sau spune-I unei cartite:”Ce frumos este soarele!”, ca aceea iarasi se va baga in pamant. Cei ce se odihnesc in cele ale lumii materiale seamana cu puisorii prostuti, care nu fac zgomot in gaoace ca sa sparga coaja, sa iasa afara si sa se bucure de soare – de zborul ceresc spre viata paradisiaca – ci stau nemiscati si astfel mor in gaoacea oului.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)