CREDINTA

CREDINTA

Credinta este puterea si calea prin care primim, ca adevar neindoielnic, tot ce a descoperit Dumnezeu si invata Sfanta Scriptura, pentru mantuirea noastra. Prin credinta, cunoastem ceea ce nu putem vedea si adeverim ceea ce nadajduim de la Dumnezeu.

Cuprinsul credintei, adica invatatura Bisericii, este cuprinsul Descoperirii dumnezeiesti. Crestinul ortodox este dator sa cunoasca bine cuprinsul credintei sale, nu numai pentru a-si orandui in chip corect viata, ci si pentru a nu fi amagit de multele lucruri gresite si desarte pe care le intalneste.

Invatatura credintei crestine se cuprinde, pe scurt, dar in cuvinte lamurite, in Simbolul Credintei sau Crezul, care a fost alcatuit de Sfintii Parinti la cel dintai Sinod Ecumenic de la Niceea si in al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol. Acesta reprezinta o scurta si limpede marturisire a invataturii de credinta crestina. Crezul are 12 articole sau incheieturi.

Crezul este, deci, samanta „Legii” noastre crestine ortodoxe.

DUMNEZEU – TATAL (I)

Articolul I din Simbolul Credintei este: „Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.”

El cuprinde invatatura crestina despre Dumnezeu, cel unul in Fiinta si intreit in Persoane si despre intaia persoana a Sfintei Treimi – Dumnezeu-Tatal.

Biserica invata ca este un singur Dumnezeu, adica o singura Fiinta dumnezeiasca; dar in Fiinta dumnezeiasca una, trebuie sa deosebim trei fete sau Persoane, fara sa le despartim si fara sa le amestecam: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cele trei persoane ale Dumnezeirii sunt egale, nici una nu este mai veche, mai mare ori mai desavarsita decat alta. Tatal este Dumnezeu adevarat, Fiul este Dumnezeu adevarat si Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat, dar nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu adevarat.

Cele trei persoane dumnezeiesti la un loc se numec Prea Sfanta Treime. Dumnezeu asa este: unul in fiinta si intreit in persoane, adica in Prea Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Tatal este nenascut, Fiul este nascut din Tatal si Duhul Sfant purcede din Tatal. Taina Prea Sfintei Treimi este negrait de mare; ea nu se poate intelege cu mintea, ci o primim numai prin credinta.

Dumnezeu-Tatal se numeste Atottiitorul, pentru ca toate cate sunt, adica toate fapturile sunt tinute sau pastrate dupa planul Sau, dupa voia si puterea Sa, El ingrijindu-se de toate dupa intelepciunea Sa cea prea inalta. Aceasta neintrerupta grija parinteasca a lui Dumnezeu fata de lume se numeste providenta sau pronie dumnezeiasca.

Articolul 1 din Simbolul Credintei cuprinde, mai departe, invatatura despre facerea lumii. Creatorul lumii este Dumnezeu, „Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.”

Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu. Lumea se imparte in doua, vazuta si nevazuta. Cea vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti; iar cea nevazuta sunt ingerii si sufletul omenesc.

Ingerii sunt fiinte personale adevarate, facute de Dumnezeu din nimic; ei sunt duhuri sau puteri netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ingerii sunt de doua feluri: buni si rai. La inceput, cand i-a facut Dumnezeu, toti ingerii erau buni, dar apoi o parte din ei, mandrindu-se, s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu, si asa, s-au facut ingeri rai, diavoli sau draci. Odata cu caderea ingerilor rai, s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de salasluire. Ingerii cei buni au ramas in Cer, in fericire, in apropiere de Dumnezeu si-L slujesc, fiind intariti in bine, prin har, si facand numai cele bune.

Lumea vazuta a facut-o Dumnezeu tot din nimic, numai cu cuvantul si vointa Sa atotputernica, ai a oranduit-o treptat, in sase zile: in ziua intai a facut lumina, in a doua cerul vazut, in a treia uscatul si plantele, in a patra luminatorii si multimea stelelor, in a cincea animalele din apa si din aer, in a sasea animalele de pe uscat si mai pe urma pe om.

De aceea trebuie sa stim ca despre Dumnezeu vorbesc nu numai Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, ci si o alta uriasa carte: marea carte a naturii, care, prin alcatuirea sa minunata si inteleapta, ni-L arata aproape cu degetul pe Dumnezeu, ca si creator al ei.