LA TARA

O seara la tara

Ieri, dupa orele de serviciu, am pornit direct spre parintii mei, pentru ca trebuia sa mai facem cate ceva prin gradina.

Obositi dupa o zi de lucru, aproape lesinati din cauza caldurii, am ajuns la tara, unde mama, draga de ea, ne astepta cu masa pusa. Asa ca, inainte de a ne apuca de treaba, ne-am asezat la masa, afara, in curte, la umbra pomilor. Atat mancarea buna (ce bine este cand altul gatesteJ) ), cat si aerul curat, ciripitul pasarelelor, ne-au facut sa ne revenim si sa pornim cu forte noi la treburile din gradina.

Acolo asteptau cu rabdare sa fie ingrijite ceapa, ardeii, vinetele si toate celelalte, asa ca ne-am „organizat” in doua echipe. Sotul si tatal meu au mai pus ceva rasaduri in locul celor care si-au „dat sufletul”, au sapat ardeii si rosiile, iar eu am sapat buruienile din ceapa, de la mazare, am rarit morcovii si pastarnacul. La sfarsit am ridicat sfoara la rosii.

Ajunsi acasa, am hotarat ca fac un dus si zbor in pat, insa, in frigider, ma astepau cuminti sa le pun la congelator loboda si spanacul deja oparite. Asa ca le-am dus la „culcus” mai intai pe ele, dupa care, aproape de miezul noptii am pornit si eu catre lumea viselor.

M-au bucurat insa rosiile, care au inceput firav sa infloreasca, la fel si mazarea care deja a facut teci, insa m-au suparat tare de tot ridichiile de luna care au crescut inalte si cu frunze bogate, insa fara nici o radacinuta buna de mancat. Drept pentru care le-am jumulit si le-am dat gainilor sa se infrupte din ele.

mazarea inflorita si cu teci

radacinoasele noastre firave. nu au rasarit toate, dar asa se intampla cand esti la inceput.



rosiile inflorite