FINAL DE SEPTEMBRIE

 BUCURIILE LUNII SEPTEMBRIE

 S-a terminat prima luna de toamna. Cand Doamne a trecut asa de repede? A fost o luna cu bune si cu mai putin bune, o luna in care ne-am luat ramas bun de la bunica noastra draga-tanti Ica, insa si o luna cu bucurii.

-In ultimele zile de concediu, ne-am bucurat de peisajele și locurile minunate din Apuseni, din zona Arieseni;

-Ne-am incarcat bateriile sufletului mergand la manastirea de suflet Dintr-un lemn;

-Am vizitat o mica parte a orasului Alba Iulia si am ajuns la concluzia ca trebuie sa revenim acolo;

-Am terminat conservele pe care mi-am propus sa le fac anul acesta;

-am reluat activitatile cu copiii si tinerii de la Centrul Educational;

-Impreuna cu tinerii am organizat “Bucurie in parohie” o zi de joaca si bucurie pentru copii, despre care am povestit aici

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Izvorul Maicii Domnului (V)

 Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (V)

 Minunile de la fântâna numită „Izvorul Doamnei”

În vestita cetate a Cretei, aproape de satul Trapsanon, este o biserică a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, dinaintea căreia, la o distanţă ca de două aruncături de piatră, se află o fântână adâncă, ca de patru stânjeni. Ea este numită „Izvorul Doamnei”, pentru că are multă apă şi curge fără încetare, încât îndestulează tot satul, măcar că sunt mulţi oameni în el şi cea mai mare parte olari, iar altă apă acolo prin apropiere nu se găseşte. Şi adapă toate vitele lor dintr-însa şi se servesc şi ei la toate treburile lor. Şi de multe ori, seara, scot toată apa afară, iar a doua zi o găsesc plină. La acea fântână, se face o preaslăvită minune prin darul şi puterea Preasfintei, pentru care o şi numesc „Izvorul cel care azvârle afară”. Căci fiind asemenea cu suprafaţa pământului, de multe ori se întâmplă să cadă cineva înăuntru (bărbaţi sau femei, pentru că se îmbulzesc care mai de care să ia mai întâi) şi atunci îndată se înmulţeşte apa, crescând până la marginea fântânii, şi-l aruncă pe om afară viu şi nevătămat. Şi ori de câte ori au zidit această fântână mai sus de cât pământul, s-a surpat singură.

Iar această minune nu s-a făcut numai o dată sau de două ori, ci de multe şi nenumărate ori şi până în ziua de astăzi se face, cum mărturisesc toţi cei care cu ochii lor au văzut.

Despre aceasta şi eu însumi (zice scriitorul acestei minuni) multă îndoială având, nu ca şi cum nu ar putea să facă Preasfânta asemenea minuni mari, ci pentru că astăzi s-a împuţinat evlavia şi credinţa oamenilor, am întrebat pe unul din cei care spuneau că au văzut şi l-au jurat cu afurisenie cum că drept este şi cu adevărat.

Şi nu numai pe poporul cel de obşte, ci şi pe însuşi preaînaltul domn al oraşului, Andrei Cornarie, învăţat foarte în limba latinească şi grecească, la care eu am fost grămătic (secretar) doi ani, l-am întrebat dacă s-a întâmplat vreodată să cadă cineva în fântână când a fost el prin acel sat, şi el mi-a răspuns zicând: „Frate, nu este cu cuviinţă să te îndoieşti de puterea cea mare a pururea Fecioarei Maria, Maica lui Dumnezeu, ci trebuie să crezi cu tărie, cum că toate le poate câte voieşte”.

Când am auzit şi eu întâia dată de minunea care mă întrebi nu am crezut-o, însă odată, când mă aflam la acel sat, am poruncit oamenilor mei să-mi vestească îndată ce va cădea cineva înăuntru şi aşa s-a întâmplat, că într-o zi a căzut o femeie. Alergând cu grăbire am auzit şi am văzut de departe cum a aruncat-o apa afară tocmai în ceasul când apunea soarele, atunci când toată apa era scoasă şi iarăşi s-a umplut fântâna şi a rămas plină până sus. Atunci am plâns de bucurie şi, intrând în sfânta biserică, am cerut iertare de la Preasfânta, pentru puţina mea credinţă cea mai dinainte.

Iar un doctor mi-a spus că nu numai apa izvorului aceluia are puterea aceasta; că sunt şi alte ape în multe locuri şi au darul vindecării de felurite boli şi neputinţe, dar nu au puterea izvorului ce s-a arătat mai sus (68, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Copii fericiti

 “Bucurie in parohie”

Tinerii de la Centrul Educational al parohiei Sfantul Gheorghe Nou din Ploiesti, dupa ce au scapat de emotiile specifice clasei a VIII-a, au dorit sa le ofere copiiilor, o zi plina de bucurie, o zi in care joaca, voia buna si maiestria sa fie la ea acasa.

Inainte de a va povesti despre aceasta zi de toamna petrecuta in parohie, va redau cuvintele parintelui paroh, referitoare la acest eveniment:

“Parohia noastra este casa noastra duhovniceasca, locul unde ne intalnim cu Dumnezeu si unii cu altii. Bucuria noastra izvoraste din rugaciune, din Sfanta Liturghie, dar si din cadrul comuniunii fratesti.

Aici copiii invata credinta, tinerii gasesc sprijin, familiile primesc binecuvantare, iar varstnicii mangaiere si nadejde. In jurul bisericii ne unim pentru a sarbatori impreuna, pentru a ne ajuta si pentru a trai dragostea crestina.

Biserica nu este doar zid, ci inimile unite in Hristos. Aceasta este adevarata bucurie a parohiei!”

 Pentru aceasta frumoasa zi de toamna, fiecare a gandit si pregatit cate un atelier:

-        “Bucuria povestilor” – atelier de lectura in cadrul caruia Daria le-a citit copiiilor doua povesti minunate, dupa care au urmat intrebari si discutii. La finalul atelierului, copiii au primit din partea Dariei carticele. Astfel, ea a donat cartile pe care le-a citit in copilarie;

-    Daria a pregatit si atelierul “Desenam si ne distram”, in cadrul caruia copiii au colorat plansele puse la dispozitie sau au creat propriile desene.

-  Maria A. a realizat atelierul “Margelele jucause”, pornind de la pasiunea ei pentru bratarile obtinute din margele. In cadrul acestuia, copiii si-au creat propriile bratari.

- “Hai la teatru”, a fost atelierul creat de Maria L, in cadrul caruia copiii, in baza biletelor extrase, au interpretat diverse replici ale eroilor din povesti, urmand ca ceilalti sa descopere povestea. 

Tot Maria L a fost DJ-ul intregii petreceri, cautand melodii potrivite pentru varsta copiiilor.

Daca fetele au ales ateliere mai mult pentru sufletul copiiilor, baietii – Michael si Iulian - s-au pregatit in forta cu sportul.

-        Ei au provocat copiii sa fie “Micul Ronaldo”. Cine a reusit sa dea cat mai multe goluri, a avut si recompensa.

- Tot ei au initiat copiii in frumosul joc badminton, in cadrul atelierului “Fluturasii veseli”.

Si, cum nici o petrecere nu este petrecere fara dulciuri si limonada, Tudor s-a ocupat de standul “Gusta si zburda”. El a oferit participantilor limonada cu sirop de soc sau de menta, chipsuri si struguri.

Tinerii au dorit sa le ofere copiiilor si o gustare la pranz, insa fiind foarte putini nu au avut aceaasta posibilitate. Atunci au apelat la parinti, dar si la doamnele care sunt mereu alaturi de noi.

A fost o zi minunata, o zi in care curtea a răsunat de glasurile cristaline ale copiiilor.

 

Izvorul Maicii Domnului (IV)

 Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (IV)

 Izvorul Maicii Domnului a dezlegat-o de nerodire

Împărăteasa Elena, fiind neroditoare, s-a dus la izvor şi s-a rugat Precistei, şi îndată a dobândit milă de la Ea, şi a născut pe Constantin, care mai târziu a ajuns împărat (74, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Precista salvează biserica izvorului Ei

Dacă au trecut mulţi ani, biserica Izvorului Precistei era să se prăbuşească, căci se înmulţise apa şi fugise pământul dedesubt. Într-acea vreme s-a arătat Precista şi a ţinut biserica proptind-o, până s-a depărtat toată mulţimea de oameni de la biserică (76, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Mai multe minuni făcute cu apă de la Izvorul Precistei

Leon cel înţelept, împăratul grecesc, s-a îmbolnăvit de piatră, iar împărăteasa Teofana, s-a îmbolnăvit foarte greu de lingoare; iar dacă s-au adus la izvorul Precistei, s-au izbăvit amândoi de boală, vindecându-se.

Ştefan, patriarhul Ţarigradului, fratele acelui Leon înţelept, s-a îmbolnăvit de umflătură. Ducându-se la izvorul Precistei, s-a tămăduit.

Lui Ioan, patriarhul Ierusalimului, i s-a stricat auzul şi dacă s-a udat cu apă de la izvorul Precistei, i-a venit auzul la loc.

Terasie Patrichie, mama lui Magistrina şi fiul lui, se îmbolnăviseră de boli foarte cumplite. Terasie şi mama lui s-au îmbolnăvit de lingoare, iar fiul lui Terasie de împietrire la inimă şi de opritul udului. Aşijderea şi o femeie din acel loc, ce se chema Zizina, se îmbolnăvise de amorţire. Toţi s-au tămăduit cu apa din izvorul Precistei.

Roman, împăratul grecesc, care era din Lapapos şi se chema Lapapin, era cuprins de o boală foarte cumplită; i se dezlega şi i se strângea stomacul. S-a tămăduit cu apă de la izvorul Precistei.

Ion Baran era cuprins de o boală mare, numită boala apei şi s-a tămăduit cu apă de la izvorul Precistei.

Lui Marcu, călugărul, îi era obrazul umflat şi s-a tămăduit de acea boală cu apă din izvorul Precistei.

Manarie, călugărul, se îmbolnăvise de piatră. El s-a tămăduit de acea boală tot cu apă din izvorul Precistei (77-86, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Izvorul Maicii Domnului (III)

 Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (III)

 Un mort a înviat fiind stropit cu apă de la Izvorul Maicii Domnului

De asemenea, se citeşte în Penticostar, în Vinerea cea luminată, cum că un om bogat din Tesalonic, s-a pornit cu multă evlavie, ca să se ducă la biserica cea mai sus zisă, a Izvorului cel primitor de viaţă, ca să se închine, auzind despre videcările cele minunate pe care le făcea Stăpâna cea atoputernică cu apa aceea, din care dorea să bea şi el, spre sfinţirea sufletului său.

Luând mult argint şi aur pentru cheltuială şi pentru ca să dea la biserică, s-a urcat într-o corabie dar, pe când înota, i-a venit o boală grea, de unde cunoscând cum că are să moară, a zis corăbierului: „Socotesc cum că n-am fost vrednic să mă închin bisericii Născătoarei de Dumnezeu, nici să beau din apa aceea preasfinţită şi fiindcă păcatele mele m-au împiedicat de a mă duce viu, te jur pe tine cu numele Stăpânei, Născătoarei de Dumnezeu, să nu mă arunci în mare, ci să mă pui într-o ladă şi să mă duci la acea Sfântă Biserică, ca să mă îngropi acolo. Făcând aşa, vei avea ajutătoare pe Preasfânta Maică. Însă îţi las ţie din banii mei o sută de galbeni, iar pe ceilalţi să-i dai la biserica aceea, pentru pomenirea sufletului meu”.

Acestea zicând cel bolnav, corăbierul i s-a jurat că va împlini voia lui şi atunci şi-a dat duhul. Corăbierul i-a păstrat trupul şi după trei zile ajungânt la Ţarigrad şi scoţând pe cel mort, a chemat preoţii ca să-i cânte slujba înmormântării, după rânduială şi să-l îngroape la biserica cea zisă mai sus, a Preasfintei Fecioare Maria. Şi după ce au cântat slujba, un preot a cerut ca să se deschidă sicriul, pentru că i s-a părut că nu miroase ca morţii. Deschizându-l, au aruncat deasupra lui ţărână în semnul Crucii, după obicei, zicând: „Ţărână luând, m-ai plăzmuit pe mine şi ai pus întru mine suflare de viaţă şi celelalte”.

După aceasta, un tovarăş al corăbierului luând puţină apă din izvorul cel primitor de viaţă şi apropiind-o de cel mort, a zis acestea: „O sărace! Cât dor ai avut ca să bei din apa aceasta, şi nu ai ajuns, ci măcar acum primeşte-o pe dânsa”. Aşa zicând, a vărsat apa peste trupul lui şi îndată (o! minunile tale cele mai presus de fire, Stăpână dătătoare de viaţă!) s-a sculat mortul şi a şezut, slăvind pe Domnul şi pe Fericita Fecioară.

O, fraţii mei! Câtă înspăimântare socotiţi că au luat cei ce stăteau împrejur, şi mai ales corăbierii, care l-au ştiut că a murit, şi mai mult că trecuseră de atunci patru zile, ca şi odinioară Lazăr cel ce s-a sculat după patru zile? Cei ce ştiau acestea, preamult se minunau. Iar cel mort s-a sculat, a mulţumit din destul Preasfintei, şi n-a uitat facerea de bine, ci ca un recunoscător a rămas până în sfârşit în biserica ei, slujind cu toată osârdia, făcându-se călugăr evlavios şi îmbunătăţit. Veneau mulţi însă din diferite locuri de-l întrebau pentru iad, dar el nimic n-a răspuns pentru ceva, după cum şi pe Lazăr. Trăind viaţă minunată şi cu bună plăcere de Dumnezeu, 20 de ani după ce a înviat, s-a odihnit întru Domnul, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin (7, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Un gand

 Un gand de seara

Mi-a plăcut acest citat primit pe WhatsApp:

"Un pom este cunoscut prin fructele sale, un om, prin faptele sale.

O faptă bună nu este niciodată pierduta; cine seamănă bunăvoința, culege binele și pacea, iar cine plantează bunătate, culege dragoste".

Va doresc o seara liniștită!🤗🤗

Izvorul Maicii Domnului (II)

 Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (II)

Leon împăratul vindecat cu apă de la Izvorul Maicii Domnului

Împăratul Leon cel preaînţelept avea o soţie foarte bună şi sfântă, cu numele Teofana, care mai pe urmă s-a sfinţit pentru faptele ei cele bune, după cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui Decembrie.

Mai înainte de a se săvârşi Sfânta, a venit asupra împăratului mare boală şi durere nevindecată, care se zice piatră, că se formează oarecare pietre la rinichi, ce astupă drumul udului şi nu poate să mai iasă, pentru care pricină mulţi au pierit. Astfel chinuindu-se Leon, s-au adunat toţi doctorii şi nu puteau să-l vindece. În săptămâna brânzei, atât de mult l-au apucat durerile, încât doctorii au hotărât că moare, şi au făcut pregătirile de moarte.

Atunci, fericita împărăteasă, văzând că nici un doctor pământesc nu poate să-l vindece, a alergat la cel Ceresc. Intrând în cămara cea împărătească şi căzând înaintea sfintei icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu lacrimi fierbinţi se ruga ca să-i dăruiască puţină viaţă bărbatului ei, până ce va veni în vârstă Constantin fiul lor, ca să nu se primejduiască împărăţia. Făcând dar rugăciune împărăteasa cetăţii şi rugând pe Stăpâna cerului şi a tot pământul, a auzit un glas ce i-a zis: „Nu te întrista, Teofana, că astăzi vine buruiana cea vindecătoare, ca să vindece pe bărbatul tău”.

Sfânta, auzind acestea, s-a bucurat foarte mult şi, alergând către cel bolnav, l-a văzut cum că era în ceasul cel mai de pe urmă, ca să-şi dea sufletul, şi doctorii au făcut sfat ca să-l spintece. Dar ea le-a zis lor că vine degrabă alt doctor să-l vindece, şi după multe ceasuri, când socoteau cu toţii că a murit, văd că vine degrabă o călugăriţă, Agati cu numele, care era la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Hrisopighi, ţinând un vas cu apă din aceea vindecătoare. Apropiindu-se, a zis către împărăteasă acestea: „Astăzi când m-arn sculat de dimineaţă şi împodobeam biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, am auzit un glas, zicăndu-mi: „Agati, ia degrab puţină apă din izvorul meu, ca să duci împăratului să bea, ca să se vindece el şi să înceteze şi durerea Teofanei, iubitei mele, care cu lacrimi strigă către mine”. Împărăteasa i-a dat îndată apa celui bolnav şi îndată, o! Grabnică izbăvire! Cum a băut-o, s-a vindecat desăvârşit şi atâta putere a luat, încât s-a sculat din pat sănătos, ca şi cum n-ar fi avut nici o boală.

Minunea aceasta a înspăimântat pe toţi, iar împăratul a poruncit de a făcut praznic de veselie întru aducerea aminte a acestei faceri de bine şi mulţumire a Preaslăvitei Stăpânei noastre şi a Celui ce s-a născut din ea negrăit. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin (6, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-MUNTI SI NORI

 Apusenii ascunși de nori

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Izvorul Tamaduirii (I)

 Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (I)

 Izvorul cel de viaţă primitor, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Se vede în penticostar, în vinerea cea dintâi, că era în Ţarigrad un ostaş, om îmbunătăţit şi foarte milostiv, cu numele Leon, şi cu prenumele Machelie, care pentru bunătatea lui l-a învrednicit Dumnezeu, mai pe urmă, de s-a făcut împărat. Pe când era încă ostaş, s-a aflat într-o pădure deasă, aproape de cetate, şi acolo a văzut un orb, care din cauza călătoriei şi a arşiţei, era foarte însetat. Pentru aceasta Leon s-a întristat şi îl trăgea de mână ca să-l ducă mai înainte, nu cumva va afla apă să-l aline.

Dar după ce au mers puţină depărtare de loc, orbul a căzut, de sete neputând să umble mai mult. Leon a căutat multe ceasuri prin pădure apă şi n-a aflat, de care lucru s-a întristat foarte mult, temându-se ca nu cumva să moară orbul din împuţinarea lui. Pe când cerceta în părţile cele mai dinlăuntru ale pădurii deodată a auzit un glas, zicându-i: „O, Leone! Nu te scârbi, căci apa este aproape de tine şi luând, adapă pe orb. Apoi să-I speli şi ochii lui cu dânsa, ca să cunoşti puterea mea. Iar tu să ştii că vei ajunge împărat şi atunci să-ţi aduci aminte şi să-mi faci aici o biserică, să locuiesc într-însa, şi să vină aici câţi au trebuinţă de ajutorul meu, ca să afle mântuirea sufletului şi a trupului”. Leon auzind acestea, cu totul îngrozit, s-a bucurat, căci a aflat trei daruri, în loc de unul, pe care îl căuta. Ducându-se încă trei paşi înainte, a aflat apă într-un lac, şi a simţit în sine multă veselie şi putere. Luând din apa aceea, a adus orbului care şi-a venit în fire. Apoi a spălat ochii lui, după porunca Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi îndată a văzut cel ce mai înainte era fără vedere, şi s-a umplut de atâta bucurie, pe cât poate fiecare să o înţeleagă.

După puţină vreme, Leon s-a suit la vrednicia împărătească, şi a zidit o biserică, în locul în care a aflat apa cea vindecătoare, în numele Preasfintei Fecioarei Maria, şi a numit acea biserică cu numele de Izvorul cel primitor de viaţă, fiindcă apa aceea era dăruire de la Izvorul cel adevărat al vieţii, adică de la împărăteasa cea atotputernică.

Și nu numai această facere de minune a săvârsit, ci și altele nenumărate, care covârşesc la număr stelele cerului. Împărăteasa cea atotputernică, prin apa aceea purtătoare de viaţă, a vindecat multe feluri de boli, ca: durerile de piept, încuierile udului, patimile funiceilor, curgerile de sânge, frigurile, lepra, lingoarea, fierbinţelile, albeaţa ochilor, zgârcirile vinelor, şi în fiecare zi vindecă pe cei ce pătimesc. De asemeni şi morţi a înviat, după cum vom arăta mai jos, întru slava Dumnezeului nostru, Care negrăit dintru dânsa S-a născut, căruia I se cuvine toată cinstea şi închinăciunea în veci. Amin (5, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Braul Maicii Domnului (II)

 Minunile Maicii Domnului facute cu vesmantul si braul ei (IV)

 Maica Domnului acoperă poporul cu cinstitul său omofor

În zilele împăratului Leon cel înţelept (886-912), în Constantinopol, spre duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, întru slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la întâia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea poporului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat ochii în sus şi au văzut pe împărăteasa cerului, pe acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se. Şi era ea strălucind de lumină ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oşti cereşti şi cu mulţimea de sfinţi, care în haine albe şi cu cucernicie stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Sfântul Evanghelist Ioan. Pe aceasta văzându-o Sfântul Andrei, a zis către ucenicul său, fericitul Epifanie: „Oare, vezi frate pe Împărăteasa şi Doamna tuturor care se roagă pentru toată lumea?”. Iar el a zis: „O văd, Sfinte Părinte, şi mă înspăimântez că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”.

Şi s-au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către preaiubitul ei Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Împărate ceresc primeşte pe omul cel ce te slăveşte pe tine şi cheamă în tot locul Preasfânt numele tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica ta, şi făgăduinţele primeşte-le toate şi din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.

Nădăjduindu-ne Stăpână, spre milostivele tale cuvinte pe care le-ai zis către Fiul Tău, am voit să nu rămână fără praznic sfântul tău acopermânt, o Preabună, ci precum tu ai voit a-ţi descoperi cinstitul praznic al Acoperământului tău, o, întru tot milostivă, împodobeşte-l. Ca şi cei ce te proslăvesc pe tine să se veselească, văzând numitele tale praznice mult strălucind; şi acolo pe poporul cel ce era în biserică cu milostivire l-ai acoperit, aşa ne acoperă şi pe noi păcătoşii robii tăi, cu acoperământul aripilor tale, Fecioară, Acoperitoarea noastră, Preasfântă Maică, surpând sfaturile şi gândurile celor ce cugetă rele asupra noastră. Şi în ziua încercărilor noastre să ne acoperi pe noi, iar mai ales în ziua cea rea, când sufletul se va despărţi de trup, de faţă să stai nouă într-ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşatei judecăţi să ne acoperi pe noi sub oblăduirea Acoperământului Tău.

Cu ale căreia preaputernice şi bineprimite rugăciuni şi cu ale tuturor sfinţilor Tăi, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Braul Maicii Domnului (I)

 Minunile Maicii Domnului facute cu vesmantul si braul ei (III)

Cinstitul brâu al Maici Domnului vindecă pe împărăteasa Zoe

Cinstitul brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol, aşezat într-o raclă de aur, cu pecetluire împărătească, şi a fost pus în biserica pe care drept-credinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise, cu hramul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratia, adică târgul de aramă. După mulţi ani, pe vremea împărăţiei lui Leon cel înţelept (886-912) soţia acestuia, Zoe împărărăteasa, era supărată de duhul cel necurat, iar împăratul şi rudeniile lui erau în mare mâhnire şi se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu, pentru împărăteasa care pătimea. Şi i s-a arătat ei o dumnezeiască vedenie, spunându-i că dacă se va pune pe dânsa brâul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, va lua tămăduire.

Împărăteasa a spus acest vis bărbatului său, împăratul Leon, iar el a rugat îndată pe patriarh pentru aceasta. Dezlegând pecetea, au deschis racla şi s-a aflat întreg, cinstitul brâu al Preacuratei, întru nimic vătămat de trecerea vremii. Şi l-a sărutat pe el cu evlavie. Iar când patriarhul l-a întins deasupra împărătesei, aceasta îndată a scăpat de chinuirea diavolească şi a câştigat tămăduire desăvârşită de boala ei. Atunci toţi cu bucurie au preamărit pe Hristos Dumnezeu şi pe preacurata Maica lui, cântând cântări de mulţumire. Iar cinstitul brâu, fiind pus în aceeaşi raclă de aur, a fost pecetluit cu pecete împărătească şi s-a aşezat zi de prăznuire în cinstea Binecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu, spre aducere aminte a minunii ce s-a făcut atunci prin Sfântul său brâu, cu darul Preacuratei şi cu milostivirea Celui ce S-a născut dintr-însa, a lui Hristos, Dumnezeul nostru (Proloage 31 august).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Vesmantul si braul Maicii Domnului (II)

 Minunile Maicii Domnului facute cu vesmantul si braul ei (II)

 Veşmântul Preacuratei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu, din Biserica Vlahernei

În zilele drept-credinciosului împărat Leon cel Mare (456-474) erau în Constantinopol doi bărbaţi cinstiţi, din rândul senatorilor, anume Galvie şi Candid, fraţi după trup. Şi sfătuindu-se între ei, au cerut împăratului învoirea de a merge la Ierusalim, să se închine Sfintelor locuri. Primind învoirea, au purces la drum. Ajungând ei în Palestina, au mers în Galileea, vrând să vadă Nazaretul şi casa Preacuratei Fecioare, în care, după bună-vestirea Arhanghelului şi prin venirea Duhului Sfânt, s-a zămislit Dumnezeu-Cuvântul cel negrăit. Umblând ei şi ostenindu-se, s-au odihnit peste noapte, într-un sat din apropiere. Acolo, după purtarea de grijă, au găzduit la casa unei femei văduve, bătrână de ani şi cinstită prin viaţa ei curată. Pe când cinau ei, au văzut o altă cameră deosebită, în care erau multe lumânări aprinse şi, de unde, arzând tămâie, ieşea o mireasmă de arome, căci acolo era ascuns cinstitul veşmânt al Maicii lui Dumnezeu şi zăceau acolo mulţi bolnavi. Și se minunau senatorii de acel lucru neobişnuit, şi socotind că acolo se păstrează ceva scump, din Legea Veche, au rugat pe cinstita femeie să cineze cu ei, în vreme ce o întrebau. Iar ea, la început tăinuia, zicând: „Iată, cinstiţi bărbaţi, toţi bolnavii aceştia aşteaptă tămăduire şi toate bolile nevindecate, aici cu înlesnire se tămăduiesc”. Iar senatorii auzind acestea, au început cu şi mai mare stăruinţă, a o întreba: „Oare, pentru ce pricină, s-a dăruit locului acestuia un dar şi o putere de facere de minuni ca aceasta?”. Iar ea încă tăinuind adevărul, a zis: „Se povesteşte, în neamul nostru, că unuia din părinţii noştri, i s-a arătat Dumnezeu în acest loc şi de atunci, locul acesta s-a umplut de darul lui Dumnezeu şi se fac minuni”. Iar ei luând aminte la cuvintele femeii, inimile lor s-au aprins, ca odinioară inimile lui Luca şi Cleopa, şi au grăit către dânsa: „Te rugăm, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui adevărul”. Femeia rugată fiind, a grăit către dânşii: „O, Bărbaţi aleşi, nimeni, până astăzi, n-a ştiut această taină Dumnezeiască, pe care mă siliţi să v-o spun. Dar, de vreme ce vă văd drept-credincioşi, vă spun vouă această taină, nădăjduind că o veţi păzi, nespunând la nimeni. Aici este ascuns de mine, veşmântul Preacuratei Fecioare Maria. Căci, pe când s-a mutat ea la cele cereşti, în ziua

îngropării Sale, uneia din strămoaşele mele i s-a dat acest veşmânt după hotărârea Preacuratei însăşi. Iar ea luând veşmântul, îl păzea pe el cu cinste, în toate zilele vieţii sale. Şi murind ea, l-a încredinţat unei fecioare din neamul său, poruncindu-i cu jurământ, ca şi fecioria să-şi păzească, în cinstea pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Şi aşa din fecioară în fecioară, anii trecând, acest sfânt veşmânt a ajuns în mâinile mele. Iar de vreme ce nu se mai află nici o fecioară în neamul meu, careia să-I încredinţez această taină v-o spun vouă, ca să ştiţi, pentru care pricină se fac aici minuni”.

Ei făgăduind să păstreze taina, au rugat pe bătrâna să le îngăduie a priveghea cu rugăciuni, toată noaptea, lângă sfântul veşmânt. Şi, pe când se rugau ei cu lacrimi, către Născătoarea de Dumnezeu, făcând multe metanii, cu lumini şi cu arome, le-a venit gândul ca să dăruiască aceea comoară împăratului lor din Constantinopol. Şi, luminându-se de ziuă şi mulţumind femeii, au dat îmbelşugată milostenie şi s-au dus în cale, spre Ierusalim, făgăduind să vină iarăşi pe acolo, când se vor întoarce în ţara lor.

Au ajuns cu bine la Ierusalim şi au îngenuncheat la toate locurile sfinţite de Mântuitorul, apoi au luat drumul întoarcerii. Poposind iarăşi la bătrâna aceea, au petrecut noaptea lângă racla sfântului veşmânt. Iar la plecare, cu învoirea bătrânei, care nu mai avea în neamul ei nici o fecioară, căreia să-i lase această moştenire, au luat cu ei sfântul veşmânt, lăsând multe daruri. Purtându-i de grijă, au mers până la cetatea împărătească a Constantinopolului. Acolo au înştiinţat pe marele împărat Leon şi împărăteasa Verina, asemenea şi pe Ghenadie patriarhul, înaintea cărora, descoperind cinstita raclă, au văzut sfântul veşmânt, umplându-se ei de negrăită bucurie. Luându-l, l-au dus cu mare cinste în Biserica Vlahernei şi au hotărât ca în fiecare an să se prăznuiască punerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în acea biserică, în ziua a doua a lunii lui iulie, în cinstea şi slava Fecioarei Maria şi a celui dintr-însa, Hristos Dumnezeul nostru, Cel slăvit, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în veci. Amin. (Proloage la 2 iulie).

 

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Vesmantul si braul Maicii Domnului (I)

 Minunile Maicii Domnului facute cu vesmantul si braul ei (I)

 Veşmântul Pruncului Hristos

Când era Hristos Prunc mititel, Precista i-a ţesut lui hăinuţe şi l-a îmbrăcat pe Dânsul. După aceea crescând El, a crescut şi hăinuţa. De acel veşmânt aminteşte Sfântul Evanghelist Ioan, zicând: „Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime” (Ioan 19, 23) (60, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Veşmântul Precistei, salvează o cetate

Când a mers Atila cu oștile sale sub zidurile unei cetăţi franţuzeşti, ce se chema Garnutium, cetăţenii au scos veşmântul Precistei deasupra zidurilor în loc de steag, şi aşa au orbit toţi necredincioşii şi au fugit de sub cetate (61, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Ţarigradul salvat prin veşmântul Precistei

Doi domni ruşi, care se numeau Oscolov şi Dior, mai înainte până a nu fi Rusia botezată, au adunat oşti mari şi s-au dus pe Marea Neagră până la Ţarigrad (Constantinopol), cu vasele înconjurându-l şi bătându-l. Atunci Serghie Patriarhul, văzând primejdia, a luat veşmântul Precistei, care era acolo şi l-a suit pe ziduri. Îndată vasele cu oamenii s-au înecat, scăpând numai cei doi domni, Oscolov şi Dior cu puţini ostaşi, care s-au întors la moşia lor (62, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Precista ne dăruieşte veşmântul său

A treia zi după adormirea Precistei şi după preaslăvita Sa îngropare, Apostolii au deschis mormântul pentru Apostolul Toma, căci el nu fusese la îngroparea Presfinţiei sale, iar dacă au deschis mormântul, l-au aflat deşert. Într-însul se afla veşmântul Precistei, lăsat pentru mângâierea credincioşilor (63, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Precista dăruieşte brâul său lui Toma

A treia zi după adormirea sa, Precista a dat brâul său lui Toma Apostolul, când a întâmpinat-o el în văzduh, ducându-o doi îngeri la Cer. Era un semn pentru Toma Apostolul, care nu a fost la îngroparea Precistei şi predicând cuvântul lui Dumnezeu în India, şi tocmai a treia zi după Adormirea Sfinţiei Sale, l-a adus şi pe dânsul un nor lângă ceilalţi Apostoli. Tocmai în aceea vreme, a întâlnit Precista pe Toma în văzduh şi i-a dat brâul (64, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Numele Maicii Domnului(II)

 Minunile Maicii Domnului prin numele ei Maria (II)

Numele Maicii Domnului izgoneşte pe diavolii care se arătau în chip de jivine

Trecând 50 de zile, de la cea dintâi năvălire tâlhărească, diavolii au venit iarăşi cu şi mai multă putere, înarmaţi în chipul cel dintâi, împotriva nebiruitului ostaş al lui Hristos, pornind contra lui toate fiarele şi pe toate vietăţile târâtoare cumplite. Unele se târau pe lângă picioarele Sfântului, altele şuierau cu glas înfricoşător, altele căscau gura vrând să-l înghită de viu, iar altele i se repezeau spre faţă. Acea vedere era înfricoşată şi groaznică din toate părţile. Dar cuviosul Petru, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi chemând numele Mântuitorului Hristos Dumnezeu, şi al Preacuratei lui Maici, iarăşi a făcut zadarnică toată puterea diavolilor, pe care i-a izgonit departe de la sine, săltând şi veselindu-se întru Dumnezeu, Mântuitorul său (Viețile Sfinților, 12 iunie).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Cascada

 Cascada "Pisoaia"-jud. Alba

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".