Expozitia colectiilor

 “Muzeul comunismului” Hunedoara

 Un alt muzeu particular vizitat la Hunedoara a fost “Muzeul comunismului”, de fapt o paralela de la comunism la democratie. Fondatorul muzeului, Romica Barsan, numeste acest muzeu “Expozitia colectiilor” si, cu multa pasiune si perseverenta a colectionat exponatele “pentru a trezi nostalgia celor mai in varsta si interesul noilor generatii” (asa cum afirma chiar el). Intr-adevar, privind la exponatele afisate, ne-am intors la anii copilariei, ne-am adus aminte de acele vremuri.

Cea mai haioasa faza a fost chiar la intrarea in muzeu. Muzeograful este un domn din Nigeria, care ne-a marturisit ca nu vorbeste prea bine romaneste si zambind, ne-a intrebat daca vorbim limba engleza sau limba germana, pentru a ne fi ghid in timpul vizitei. I-am spus ca intelegem destul de bine engleza, insa noi, care am trait vremurile respective, stim despre ce este vorba. I-am spus ca ii povestim noi cate ceva, daca doreste.'😂😂

La intrare, acolo unde am achitat taxa de 25 lei/adult, se afla o casa de marcat, intalnita la orice magazin “Alimentara”.

Tot la intrare se aflau si informatii si exponate din viata de miner, o viata grea, o meserie extrem de grea pe care nu oricine o poate face.

Sau exponate din viata de CFR-ist.

In prima camera a muzeului sunt exponate care faceau parte din viata cotidiana a vremurilor de mult apuse:

Telefonul public

 

Radioul cu lampi

 

Sau televizorul cu lampi pe care se afla ca bibelou, nelipsitul peste de sticla.

 

Sunt expuse jucarii din perioada comunista, dar si din anii de dupa Revolutie.

Pe pereti se afla si o impresionanta colectie de timbre, pe care vazand-o, si eu si sotul ne-am adus aminte cum toti copiii ne strangeam si ne laudam cu timbrele pe care le aveam, ce schimburi magice se realizau, ce mandri eram cand reuseam sa intram in posesia unui timbru considerat mai important.

O alta colectie a fost aceea a ziarelor si revistelor

Intr-o mica incapere, am avut senzatia ca am intrat intr-o mica "Alimentara", unde gaseai sticlele de lapte puse in cosul aferent si care aratau ca mai este cineva la rand. De unde si vorba: "mi-am lasat sticla de lapte". Tot acolo am gasit mostre ale sticlelor de cico, dar si diverse produse. insa piesa principala a constituit-o cantarul nelipsit din orice astfel de magazin.

 O incapere din muzeu este dedicata copiiilor si vietii scolare din anii de demult. Asa ne-am amintit de "Soimii patriei", dupa cum erau numiti copiii de la gradinita, dar si de uniforma de la gradinita

de uniforma scolara din clasele I-IV,

dar si de uniforma liceenilor.

Urmatoarea camera pe care am vizitat-o este destinata banilor si diverselor insigne si insemne. Aici pot fi vazuti bani din difetrite perioade ale omenirii, dar si din diferite zone ale lumii

Vizitarea muzeului se incheie cu camerele destinate uniformelor militare: de atunci, din epoca "de aur" sau cele actuale.