vineri, 30 august 2024

Parintele Teofil Paraian (II)

Pentru rugaciunile Sfintilor Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei si Ioan de la Rasca si Secu, episcopul Romanului, ale Sfintilor Ierarhi Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Sfaturi duhovnicesti date de Parintele Teofil Paraian

Credeti ca metodele oarecum artificiale de educare a mintii in privinta concentrarii sunt vatamatoare?

Nu cred ca trebuie sa artificializam viata in nici o privinta. Cred ca e bine ca rugaciunea sa se faca intotdeauna in mod firesc, fara crispare, fara eforturi de concentrare si de interiorizare, care sa ne faca sa uitam de rugaciunea propriu-zisa si sa ne retina la concentrarea insasi, care, in definitiv, n-are valoare decat daca se face pentru promovarea rugaciunii, deci n-are valoare in ea insasi. Ne concentram "prin rugaciune", nu ne concentram "pentru rugaciune". Daca ne concentram "pentru rugaciune", la drept vorbind, ne concentram fara rost, caci, in acest caz, rugaciunea este pe planul al doilea.

Cand ne rugam si ne concentram "prin rugaciune" sau "la rugaciune", atunci rugaciunea este in prim plan si isi are rost si concentrarea. Ne concentram prin cuvintele rugaciunii sau la inspiratiile din rugaciune. Asa e bine. Altfel, riscam sa ne concentram, dar nu sa ne si rugam. Altfel spus, in cazul ca ne concentram ca sa ne rugam, se poate intampla sa ramanem numai la concentrare, iar la rugaciune sa nu luam aminte. Eu le dau credinciosilor indemnul sa faca rugaciunea de toata vremea, cu formula stiuta, "pe respiratie", dar nu pentru ca asta ar avea avantaj pentru concentrare, ci numai pentru ritmicizarea rugaciunii, pentru ca rugaciunea sa aiba cumva un suport in fiinta noastra. Le atrag insa atentia ca, daca aceasta i-ar deranja in lucrarea rugaciunii, sau in cazul cand el ar simti ca li s-ar potrivi mai bine vreun alt mod de a face rugaciunea, nu-i absolut necesar sa o faca asa cum le indic eu. Deci, inca o data: ne concentram "prin rugaciune", nu "pentru rugaciune", rugaciunea fiind ea insasi mijlocul de a ne concentra.

Credeti ca rugaciunea, asa zisa "vorbita", daca este facuta concentrat, metodic si in acelasi timp se duce o viata cu tendinta de purificare, poate trece in inima?

Cred ca orice rugaciune - oricare ar fi cuprinsul ei, sau modul ei de manifestare - poate fi facuta cu toata fiinta rugatorului si poate fi o rugaciune totala, adica o rugaciune cu deplina participare, caci aceasta inseamna de fapt "rugaciunea facuta cu inima". Aceasta rugaciune o fac, nu cei ce se angajeaza la un program de rugaciune, la o pravila de rugaciune, ci cei ce au trebuinte stringente, a caror implinire o asteapta de la Dumnezeu. Ne rugam cu inima, nu atunci cand repetam formule de rugaciune, ci cand avem de facut o rugaciune.

Cei mai avantajati in privinta aceasta sunt oamenii sentimentali, oamenii la care primeaza inima. Cei rationali se roaga cu mintea, pentru ca traiesc prin minte. Au si ei inima, dar inima le este pe locul al doilea. Rugaciunea din inima le este proprie mai mult femeilor, pe care le caracterizeaza sentimentul. "Eva este simtirea", se spune in Filocalie. Deci nu cuprinsul rugaciunii, sau felul de a te ruga asigura participarea inimii la rugaciune, ci mai cu seama structura rugatorului favorizeaza sau defavorizeaza rugaciunea totala, sau rugaciunea cu inima ori din inima. Cred ca aici se potriveste cuvintul "Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie".

In timpurile actuale, pentru omul care traieste in mijlocul societatii, e destul de greu sa fie in permanenta cu mintea la Dumnezeu. Cum putem avea atentia numai la Dumnezeu in viata noastra?

Grija noastra trebuie sa fie de a face totul spre slava lui Dumnezeu. Asa ne invata Sfantul Apostol Pavel: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Cor. 10, 31). Daca facem lucrul acesta, nu trebuie sa fim preocupati de o concentrare nefireasca si mai presus de trebuinta. Si mai ales nu trebuie sa ne concentram in detrimentul vietii in care ne-a pus Dumnezeu si prin care trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu si sa ne castigam mantuirea si progresul in viata duhovniceasca.

Daca luam aminte la faptul ca Sfantul Ioan Botezatorul, cand a fost intrebat de ostasi ce sa faca in vederea mantuirii lor, Sfantul Ioan nu le-a spus sa nu mai fie ostasi, ci le-a spus ce au de facut ca ostasi. Si daca ne gandim ca acelasi sfant, intrebat de vamesi, ei ce au de facut, nu le-a spus sa nu mai fie vamesi, ci le-a spus ce au ei de facut ca vamesi (Luca 3, 12-14). Cand avem in vedere unele ca acestea, nu cred ca mai e cazul sa nazuim la niste lucruri care, la drept vorbind, nici nu ni se cer, deci la o concentrare care mai mult ne-ar pagubi, decat ne-ar folosi.

Imi aduc aminte ca am citit candva, mai demult, in cartea "Calea desavarsirii crestinesti" de Rodriguez, indrumarea "de a face orice lucru ca ultimul lucru din viata si ca singurul lucru prin care ne mantuim". Cred ca nu poate fi ceva mai bun de spus, pentru cei ce au de indeplinit anumite lucruri in viata sociala. "Rugaciunea mea este sa te primesc pe tine si sa te petrec cu dragoste", a spus un parinte din pustie unui frate, care isi cerea iertare de la el, ca l-a retinut la implinirea pravilei lui de rugaciune. Important este sa convertim toate actiunile noastre spre slava lui Dumnezeu, si daca facem asa, atunci nu mai e cazul sa ne gandim la vreo concentrare mai presus de fire, sau la alte actiuni, in afara de cele pe care le desfasuram. Unei profesoare de matematica ii spuneam, candva, ca trebuie sa predea matematica asa cum ar preda-o Domnul nostru Iisus Hristos.

Cum putem ajuta mai bine persoanele din jurul nostru, care, desi botezate, nu cunosc aproape nimic din Ortodoxie?

Pe om nu-l putem ajuta decat in masura in care el insusi vrea sa fie ajutat. E greu sa-i indrumam, de multe ori, chiar si pe cei din propria noastra familie. In orice caz, e bine sa avem in vedere adevarul ca "mai de folos este viata fara de cuvant, decat cuvantul fara de viata", ceea ce inseamna ca exemplul vietii noastre poate fi mult mai ducator la scop decat multime de cuvinte, spuse mai mult dintr-o necesitate a noastra, decat dintr-o trebuinta reala de a-i ajuta pe altii. Sa facem in asa fel ca viata noastra sa le impuna respect celor din jurul nostru si atunci e nadejde sa-i putem folosi si cu cuvantul.

 

 

(Parintele Teofil Paraian)

joi, 29 august 2024

Parintele Teofil Paraian (I)

 Pentru Taierea capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Vorbe de duh (II)

1.Viata duhovniceasca, traita asa cum stim noi ca este traita in general, e de asa fel incat sunt foarte putini aceia care pot zice ca au un duhovnic. Cineva care se spovedeste o data pe an si in mare graba, nu se poate spune care are un duhovnic, ci se poate spune ca s-a spovedit la un duhovnic. Duhovnic ai atunci cand il consulti, cand te raportezi la el, cand vrei sa urmezi cuvantul lui, cand ii cauti cuvantul, cand te intereseaza opinia lui, cand opinia lui o iei ca un indreptar de viata. Atunci ai duhovnic si atunci esti ucenic. Or, daca nu-i asa, atunci n-ai duhovnic si nu esti ucenic.

 

2.Pacatul trebuie neaparat sa fie la trecut. Daca e la prezent si la viitor, adica daca faci ceva care se continua, nu esti in sfera pocaintei.

 

3.Datoria de a te ridica din pacat e permanenta, dar si datoria de a evita pacatul trebuie sa fie permanenta.

 

4.Cauta doctor inainte de boala si roaga-te inainte de ispita. Daca te lasi numai pe ce da clipa, nu stiu cum poti sa le inlaturi. Dar daca esti pregatit, atunci cand iti vine o astfel de situatie nu te impotrivesti ca unul care nu stie de Dumnezeu.

 

5.Asa cum in trup sunt doi ochi si o singura vedere, doua urechi si un singur auz, doua nari si un singur miros, doua picioare si un singur mers, tot asa si intre sot si sotie trebuie sa fie o legatura perfecta. Fiindca in viata de familie nimic nu este particular, totul este al tuturor.

 

6.De obicei, cand te intalnesti cu cineva cu care ramai in legatura, ai impresia ca cel cu care esti in legatura nu-i numai acolo unde-l stii tu ca este. De exemplu, am un prieten in America; stiu ca este in America, dar mai stiu ceva: mai stiu ca el este si in sufletul meu. Si ma gandesc, de multe ori, ca prietenii mei, cand se intalnesc cu mine, se intalnesc si cu ei: se intalnesc cu ei, cei din sufletul meu. Pentru ca e legatura aceasta, pe care nu ti-o poate nimici nimeni si nimic. Cand ai castigat o legatura de felul acesta, o legatura prieteneasca, esti constient ca aceasta legatura nu ti-o poate nimici nimeni si nimic.

 

(Parintele Teofil Paraian)





miercuri, 28 august 2024

MFC-MAREA

Marea...azi






 Sursa foto: arhiva personală.
Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Parintele Teofil Paraian

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Moise Etiopianul, ale Dreptului Iezechia si ale Sfantului Cuvios Iosif Isihastul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Vorbe de duh

1.Cand nu poti sa te rogi, n-ai cum sa te rogi! Dar cand nu esti dispus sa te rogi, cand te simti cumva impiedicat, atunci sa te silesti sa faci lucrul acesta. Nu poti sa te rogi mai bine altadata, daca intrelasi rugaciunea astazi. Nu te vei ruga mai bine maine, daca astazi vei neglija rugaciunea. Si atunci, te rogi cum poti; chiar este un cuvant care zice asa: Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie.

 

2.Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune. Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata, trebuie sa-ti faci randuiala in minte, iar daca nu-ti faci randuiala in minte, nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte. In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara: asa cum moara macina ce bagi pe moara, tot asa si mintea - macina ce bagi pe minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti: daca ai ganduri conforme cu voia lui Dumnezeu - deci daca ai ganduri bune -, esti om bun; daca ai ganduri rele, esti om rau.

 

3.Cu credinta e cam cum e cu cultura: daca te tii de ea, o ai, iar daca nu te tii, o pierzi.

Daca-ti vin ganduri de mandrie, sigur nu esti smerit. Daca nu faci niste eforturi sa te depasesti pe tine, sigur nu-ti iei crucea.

 

4.Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: "A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!...”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin, de la cat suntem.

 

5.La Dumnezeu toate sunt cu putinta. El stie daca-ti foloseste ceea ce-ti doresti. Iar daca iti foloseste, iti daruieste. Iar daca nu primesti ceea ce-ti doresti, trebuie sa-ti schimbi gandurile si sa te multumesti cu ceea ce primesti.

Nu suntem numai noi la lucru cand e vorba de lupta duhovniceasca, ci e Dumnezeu cu noi. Undeva in Scriptura chiar se spune ca Dumnezeu lupta pentru noi (Deuteronom 20, 1). Si atunci, grija noastra trebuie sa fie aceea sa fim in legatura cu Dumnezeu, ca Dumnezeu sa biruiasca sau sa biruim impreuna cu Cel ce a biruit lumea.

 

(Parintele Teofil Paraian)

marți, 27 august 2024

JURNAL

 Jurnal…..ocazional

Afara este o seara placuta de vara, vantul bate incetisor, au cazut si cativa stropi de ploaie. Este racoare si placut. Doamne, dupa o perioada atat de lunga de canicula, de temperaturi la care cred ca, efectiv ne-am copt, mi se pare un vis. In sfarsit suntem in vacanta si ne-am bucurat de o cina la aer curat.

Sunt recunoscatoare pentru foarte multe lucruri.

La inceputul lunii august mama a fost operata de hernie de disc, iar acum se simte foarte bine. Fiind operata cu ajutorul chirurgiei minim invazive, recuperarea este relativ usoara.

Cu ajutorul parintilor si al copiiilor am reusit sa igienizam si sa facem curatenie la “Casuta” (locul unde ne desfasuram activitatea cu copiii de la Centrul Educational al parohiei Sfantul Gheorghe Nou din Ploiesti). Am amenajat camerele atat pentru “Micii creatori”, cat si pentru “Tinerii ortodocsi”.







Cu toate ca activitatea principala a fost curatenia, impreuna cu micutii mestesugari am continuat sa lucram cu nodurile.


Cu tinerii ortodocsi, fiind la inceput de activitate, am stabilit impreuna proiectele viitoare. Pentru inceput, incercam sa redactam un “Buletin informativ lunar”. Lucram cu spor la primul numar, pe care, sper sa reusim sa il distribuim in biserica pe la mijlocul lunii septembrie. Tinerii isi doresc drumetii, isi doresc sa invete despre bani si finante, despre investitii si economisire, proaspetii liceeni vor sa ii sustina pe cei de clasa a opta sa treaca cu bine de examenul de evaluare care le bate la usa. Insa, stiind ce lucruri frumoase au invatat cand erau si ei mici creatori, isi doresc sa gateasca, sa organizeze ei zilele de nastere ale celor mici. Si multe, multe alte proiecte. Bineinteles ca, pentru aceste idei si proiecte vom cere si ajutorul enoriasilor, dornici sa impartaseasca din experienta lor.

Atat cei mari, cat si cei mici, ne-am unit fortele si manutele si am pregatit, alaturi de doamnele din Comitet, hramul Sfantului Fanurie.






Pentru ce mai sunt recunoscatoare? Pentru faptul ca, in sfarsit, sunt in concediu si prima parte o vom petrece la Eforie Sud, la “Arome 22”, o oaza de liniste si un décor ce indeamna la relaxare. In anul ce a trecut au avut loc numeroase schimbari. Despre acestea insa intr-o postare separata.




Bucataria este in vacanta.

Mesteresc – am multe proiecte incepute si neterminate, asa ca, pentru plaja am luat cu mine goblenul. Este inceput de mult timp si mi-as dori sa reusesc sa il termin cat mai curand.

Citesc. Mi-a placut foarte mult cum scrie Kate Morton, astfel ca am terminat de citit a doua carte – “Casa de pe lac”. Cateva cuvinte despre aceasta, intr-o postare viitoare. Pentru acest sejur la mare am pus in bagaj volumul 2 din cartea “Cuviosul Gherontie de la Tismana”.

Urmaresc: a fost o perioada foarte aglomerata, o perioada in care pe primul loc a fost recuperarea mamei, astfel ca nu am reusit sa urmarim nici un film.

Sper si ma rog: sa ma odihnesc si sa ma relaxez in aceasta perioada de concediu, pentru ca ma simt foarte obosita atat fizic, cat si psihic. Sper sa reusesc sa citesc si eu blogurile pe care le urmaresc cu drag.

vineri, 23 august 2024

PILDA

 Pentru Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului si pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Lup si ale Sfantului Sfintit Mucenic Irineu, episcop de Lugdunum, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Dragostea Domnului

Se spune că, odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. în afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.

Deodată însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:

- De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur? Cine eşti şi de ce nu te văd? Dar o voce i-a răspuns:

- Sunt Dumnezeu! Nu eşti singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău şi vei ajunge cu bine la capăt!

Omul a căzut în genunchi şi i-a mulţumit Domnului că S-a îndurat de el, după care şi-a continuat drumul, convins că acum va reuşi. Şi a mers, a mers, până când într-un final a simţit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genunchi, a privit în spate şi ... ce i-a fost dat să vadă? Pe nisip, nu se vedeau decât urmele paşilor săi.

- Doamne - a spus omul îndurerat - de ce m-ai părăsit, de ce nu sunt decât două urme în nisip?!

Dar, aceeaşi voce i-a răspuns cu blândeţe:

- Pentru că, până acum, Eu te-am dus în braţe.

Deodată, omul nostru a simţit ceva rece, rece, şi a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseală, încins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului, fusese găsit de o caravană. Câţiva negustori îl ridicaseră şi îl stropiseră cu apă. Atunci când a simţit apa rece pe faţă s-a trezit, amintindu-şi de visul său.

- Binecuvântat să fie Domnul! a strigat omul. Cum de m-aţi găsit?

- Am văzut nişte urme în nisip şi ne-am dat seama că cineva s-a rătăcit. Erau, într-adevăr, urmele tale.

-. Voi credeţi că urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, Care S-a îndurat de suferinţa mea, El v-a călăuzit paşii spre mine, altfel aş fi murit.

Sunt unii oameni care nu văd că Dumnezeu se îngrijeşte de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu să îi ajute. Ei uită de cele sfinte şi de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de el. Ferice de aceia care văd că toate - sănătatea, puterea de muncă, fericirea - ţin de Dumnezeu şi că doar prin puterea Lui putem fi mântuiţi. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului.

"Chiar dacă noi ne îndepărtăm uneori de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne mereu aproape de noi." (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 

(Leon Magdan – Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe).

 

joi, 22 august 2024

PILDA

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Agatonic si cei impreuna cu el, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Răsplata bunătăţii

Un om, trecând pe o stradă, a văzut în faţa unei biserici un bătrân sărman, cerşetor, ce trăia din milostenia credincioşilor. De bătrân, s-a apropiat o fetiţă care i-a întins câţiva bănuţi. Impresionat de gestul ei, trecătorul a întrebat-o pe copilă:

- Spune-mi, de ce i-ai dat bătrânului bănuţii tăi?

- Ştiţi, domnule, tatăl meu a murit, iar mama, deşi munceşte mult, nu prea are bani, aşa că o ducem destul de greu. Dar aseară mama mi-a spus că, atunci când faci un bine, Dumnezeu te răsplăteşte negreşit. Aşa că azi, am luat bănuţii aceştia pe care eu i-am strâns şi i-am dat bătrânului din faţa bisericii. El are, cu siguranţă, mai multă nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindcă am făcut un bine, se va îndura şi de mine.

Cucerit de bunătatea fetei, omul a întrebat-o ce îşi doreşte ea cel mai mult.

- O, a spus fata, aş vrea un cojocel, că vine iarna şi va fi foarte frig. Anul trecut am răcit rău de tot, fiindcă nu am umblat bine îmbrăcată, dar Dumnezeu mi-a ajutat şi m-a însănătoşit. Mama a vrut să-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump şi nu se poate.

- E, uite că se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine!

Ajunşi în faţa unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumpărat fetei un cojocel călduros şi tare frumos. Fetiţa nu ştia cum să-i mai mulţumească străinului ce se îndurase de ea.

- Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te răsplăteşte pentru binele făcut. Tu l-ai ajutat pe bătrân, iar Domnul mi-a dat mie ocazia să te întâlnesc tocmai în acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, şi, fii sigură, Dumnezeu îmi va ajuta şi mie mai târziu, fiindcă atunci când ne ajutăm unii pe ceilalţi, şi Dumnezeu ne ajută pe noi.

Cu cât suntem mai buni şi avem mai multă grijă unul de altul, cu atât Dumnezeu ne vede credinţa şi ne fereşte de rele.

"Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providenţial." (Sfântul Marcu Ascetul )

 

(Leon Magdan – Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe).

miercuri, 21 august 2024

MFC-INIMA

INIMI.......MULTE INIMI










 Sursa foto: internet
Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Tadeu, ale Sfintei Mucenite Vasa, cu fiii ei si ale Sfintilor Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul si Venust, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Încredere

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.

- Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniştească omul - lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!

- Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu avem unde sta peste noapte?!

în sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.

Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.

- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? "Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine."

"Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine. " (Sfântul Vasile cel Mare )

 

(Leon Magdan – Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe).

marți, 20 august 2024

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Samuel si ale Sfintilor Mucenici Sever, Eliodor si Teoharie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

- Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Imi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

- Nu - i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

- Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

- Da, părinte, un puiet de brad.

-Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.

- Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:

- Smulge-l acum pe acela.

- Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te şi mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.

- Acum scoateţi bradul falnic de acolo.

- Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-ani fi şi o sută de oameni.

- Acum vezi; fiule? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor,

dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou." (Sfântul Grigorie Dialogul )


(Leon Magdan – Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe).

vineri, 16 august 2024

Despre Dragoste

 Pentru Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol si pentru rugaciunile Sfintilor Martiri Brancoveni: Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si sfetnicul Ianache, ale Sfantului Cuvios Iosif de la Varatec si ale Sfantului Mucenic Diomid, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Dragostea

1.Cel ce cunoaste unirea cea intru dragoste este dator sa-si infranze limba sa de la orice disputa. (Sfantul Ciprian al Cartaginei).

2.Dragostea poate ramane intotdeauna statornica, ea poate schimba toate. (Sfantul Ciprian al Cartaginei).

3.Daca il dobandim pe fratele nostru, atunci il dobandim pe Dumnezeu, iar daca il smintim pe fratele nostru, atunci pacatuim impotriva lui Hristos. (Sfantul Antonie cel Mare)

 

(Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste).

joi, 15 august 2024

LA MULȚI ANI!

 La multi ani dragul meu!

Azi soțul meu și-a serbat atât ziua de naștere, adăugând un nou trandafir in buchetul vieții, cât și ziua onomastică.

Dragul meu, îți doresc multi ani sănătoși, îți doresc să ți se împlinească toate dorințele, îți doresc multa fericire.

La multi ani!



MAICA DOMNULUI

 Pentru Adormirea Maicii Domnului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Arătarea Maicii Domnului după Adormirea sa

După învierea lui Hristos şi după ce s-a înălţat la cer şi s-a pogorât Duhul Sfânt, până s-au împărţit Apostolii la propovăduire, erau toţi dimpreună într-un gând. Când stăteau la prânz, lăsau un loc de stat şi puneau acolo o pernă, şi pe pernă puneau o parte din acea pâine, întru cinstea lui Hristos. Apoi, sculându-se de la masă, luau acea parte de pâine, pe care o puneau în cinstea lui Hristos - şi o ridicau în sus şi mulţumeau,zicând: „Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, iar în locul acelor cuvinte, până la înălţarea lui Hristos, ei ziceau: „Hristos a înviat”, iar după înălţarea lui Hristos, ziceau numele Sfintei Treimi, adică: „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, apoi: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”.

Acest lucru îl făcea Apostolii şi când erau laolaltă şi îndeosebi fiecare dintre dânşii, până la adormirea Maicii Domnului.

Iar când s-au adunat Apostolii pe nori la îngroparea Precistei, după îngroparea ei, a treia zi, sculându-se la prânz, după prăznuire, au înălţat partea de pâine în cinstea lui Hristos, după obicei, zicând: „Mare este”. În acea vreme, Maica Domnului s-a arătat în nor, cu o ceată de îngeri luminaţi, şi le-a zis lor: „Bucuraţi-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele”.

Acum Apostolii, în locul cuvintelor ce ziceau de obicei: „Doamne Iisuse Hristoase”, au strigat: „Preasfântă Născătoare a lui Dumnezeu, ajută-ne nouă”. După aceea au mers la mormântul ei şi nu au mai aflat-o pe dânsa în mormânt, şi aşa au crezut că s-a sculat şi ea din morţi a treia zi, ca şi Fiul ei, şi că este luată la Cer şi cu trupul şi cu sufletul (53, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)