CALATORII

SINAIA, O MARE DRAGOSTE

Stiind ca ultimul week-end din ianuarie este o minivacanta, avand doua zile libere (Ziua societatii la care lucram si Ziua Unirii), inca din octombrie ne-am propus sa ajungem la Sinaia, o statiune draga sufletului nostru, dar pe care am ocolit-o in ultimii ani din cauza aglomeratiei. Am riscat totusi si am mers. Nu pot sa spun decat ca a fost minunat, desi foarte aglomerat.

Pentru cazare, am dorit o locatie foarte aproape de centru, asa ca am ales vila „Hotel Regal 1880” o vila veche renovata de curand. Vila se afla foarte aproape de Hotel Palace, iar una dintre iesiri este spre parc. Atmosfera retro pastrata la restaurare, ambianta locului, amabilitatea personalului, totul a facut sa ne simtim minunat si sa ne dorim sa revenim. Camerele au numere, dar si nume de personalitati: Ferdinand, Maria, Nicolae, Carol I, Carol II, Josephine, etc. Noi am stat la Jospehine, camera din fotografiile de mai jos. Pentru ca, pe booking fotografiile sunt bine realizate, de data aceasta vi le-am prezentat pe cele de acolo.

 (sursa: internet)

Joi, am pornit spre Sinaia in jur de ora 13, nu inainte de a ne lua de la Mc Donalds cafeluta ce urma a fi savutata pe drum.

Am ajuns in jur de ora 15, asa ca ne-am cazat si am pornit sa ne plimbam prin centru, bineinteles si in cautarea unui restaurant, pentru a servi un pranz intarziat. La recomandarea doamnei de la receptia vilei ne-am oprit la Restaurantul Carpati. Ambianta placuta, mancare delicioasa la preturi accesibile si….cel mai important la “gradul” nostru de infometare……servire rapida.

Cu burtica plina, ne-am continuat plimbarea prin vechiul oras. Desi au aparut multe constructii noi, inca isi pastreaza frumusetea. Plimbarea s-a incheiat destul de tarziu, cand, obositi, ne-am retras la vila pentru odihna. Seara, am ales sa servim ceva usor in camera, pentru ca in oras aglomeratia era din ce in ce mai mare.

Vineri, dimineata devreme, am pornit spre Busteni pentru a incerca sa ne plimbam prin oras. Maaare greseala: atat pentru faptul ca drumul a fost destul de aglomerat, cat si pentru faptul ca la intoarcere nu am gasit loc de parcare. Dupa-amiaza, ne-am plimbat prin parc si, la insisntentele sotului, am patinat. Doamne, ce senzatie placuta, de zbor, de eliberare. A fost o ora minunata. Sper ca timpul sa imi permita sa mai merg la patinoar in zilele de week-end.

Seara tarziu am gasit loc de parcare aproape de vila, asa ca am zis ca masinuta va sta linistita pana cand vom pleca acasa.

Sambata dimineata, dupa un somn odihnitor, fara griji, fara telefon care sa sune si dupa un mic dejun copios, am pornit pe jos spre manastirea Sinaia si spre Castelul Peles cu gandul de a-l vizita. Desi am plecat destul de devreme, cand am ajuns la castel era ceva lume care astepta, asa ca am renuntat. Am admirat Pelesul si Pelisorul doar de afara, ne-am bucurat de timpul frumos si am pornit spre oras. Cand noi coboram, lume foarte multa urca spre castel. Cand am ajuns in centrul orasului, ne-am oprit, de data aceasta, la restaurantul Bucegi pentru a servi pranzul. Restaurant elegant, meniu bogat si delicios, preturi acceptabile, asa ca il recomand cu mare drag.

Dupa o masa copioasa, am vrut sa savuram o cafeluta, dar undeva aproape de vila, pentru ca oboseala si-a facut simtita prezenta. Si pentru o cafeluta buna, ne-am oprit la micul bistro de la intrarea in parc. Soarele placut ne incalzea cu razele lui, cafeluta delicioasa, atmosfera din jur, toate ne-au mers la suflet.

Duminica dimineata, dupa ce am participat la Sfanta Liturghie, am pornit spre casa, pentru a evita aglomeratia. Si tare bine am facut, pentru ca desi doar ora 12,00 se circula in coloana.

Una peste alta a fost o minivacanta reusita, dar parca mai mult mi-ar fi placut sa ma plimb prin ninsoare si sa simt zapada cum scartaie sub bocanci.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA  32

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Duminica, 19.01.2020, orele 20.00

Afara:

E frig, ceata si umezeala de nu-ti vina sa da nici un caine afara, un timp numai bun de stat la “gura sobei” si citit.

Mă gândesc:

Ca incepe o noua saptamana, cu noi provocari. Din fericire este o saptamana scurta, dupa care urmeaza relaxare. Dar, ma gandesc si la ce activitati as putea face in luna februarie cu copiii de la parohie.

Invat:

Despre aceeasi rabdare, despre renuntarea la “eu”, un lucru foaaarte greu de realizat. Caut si tot caut metode de a scapa de “eu”.

Sunt recunoscătoare pentru:

Ca am reusit sa termin de citit cartea, asa cum mi-am propus si pentru multe alte lucruri marunte pe care am reusit sa le fac.

Din bucătărie:

In bucatarie e liniste si pace. Dupa ce mancarica a fost pusa la pachete si a “pornit” spre Bucuresti la copii, ma delectez cu o portie de pasat cu lapte, unul dintre deliciile copilariei.

Ce mai mesteresc:

Avansez, cu mult spor la fusta.

Ceea ce astept (sper):

Sper la un week-end prelungit cu muuuulta plimbare si relaxare. Sper ca saptamana aceasta sa termin fusta. Sper sa reusesc sa fac un program si sa gasesc teme pentru activitatile cu copiii.

Citesc:

“Singuratatea unei regine” de Pilar Eyre

Ascult:

Nimic

În casa:

E cald si bine, al meu sot se uita la “Scorpion”, iar eu ma delectez putin la calculator.

Ce planuri am:

Planurile saptamanii sunt simple: sa ma bucur impreuna cu sotul meu de excursia la Sinaia si sa termin fusta.

O fotografie:

asa era vineri la Ploiesti.

TREZIRE DUHOVNICEASCA

Prezenta crestinului este marturisire de credinta

-Parinte, diferitele miscari, protestele ce se fac de catre crestini au vreun oarecare rezultat?

-Prezenta crestinilor este o marturisire de credinta. Cineva poate ajuta mai mult cu rugaciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalti si vor spune:”Cutare si cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastra, sunt de acord cu noi”. Daca nu incep unii sa loveasca raul, adica sa mustre pe cei care smintesc pe credinciosi, se va face mai mult rau. Astfel se vor intari putin cei credinciosi, dar vor fi impiedicati putin si cei ce lupta Biserica. Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, ci este corabia lui Hristos. Acestia sunt de blamat. Singurul lucru care ii intereseaza este sa aiba salariu mare, masini de lux, saq alerge la distractii… Si dupa aceea fac legi sa se casatoreasca cu casatorie civila, legifereaza avorturile….. Ce va face Dumnezeu este alt subiect.

Iar cu filmele hulitoare pe care le prezinta vor sa-si bata joc de Hristos. O fac ca sa spuna:”Acesta a fost Hristos, acum insa va veni Mesia”, dupa care il prezinta pe “Mesia” al lor. Intr-acolo merg.

-Parinte, oamenii chiar cred si se vatama.

-Cel stricat se vatama. Le cred deoarece vor sa justifice cele nejustificabile si sa-si odihneasca gandul. Prin toate aceste blasfemii vor sa justificie neregulile morale. Au intrecut limitele. S-au facut reclamatii ca filmul “Ultima ispita” loveste in religie, dar procurorii au spus: “Nu-I nimic”. Astfel de blasfemii nu s-au auzit niciodata. Pentru noi, protestul impotriva acelui film hulitor a fost o marturisire de credinta. Desigur ca prin toate aceste blasfemii se face si un bine, caci se separa graul de neghina, adica se cerne lumea.

-Parinte, exista unele subiecte fata de care trebuie sa se apere cineva, fie ca persoana, fie ca grup, si unele fata de care nu trebuie? De pilda, atunci cand v-au spus ca sunteti eretic Sfintia Voastra ati raspuns, in timp ce la alte acuzatii ati tacut.

-Aceasta o spun Sfintii Parinti, n-o spun eu. Orice alta clevetire ma ajuta in viata duhovniceasca, in timp ce a fi numit “eretic” ma desparte de Hristos.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

CARTI

“Buchetul de nu-ma-uita si alte povestiri”

“Buchetul de nu-ma-uita si alte povestiri” de Alexandru Bogatarev este o carte in care autorul povesteste despre diferitele moduri de manifestare a credintei ortodoxe intr-o Rusie ateista. Astfel, el ne descopera chipuri ale unor preoti ce au ignorat regimul comunist si au propovaduit credinta crestin-ortodoxa, de multe ori indurand multe neajunsuri: parohii sarace, in sate uitate de lume, cu enoriasi putini si cu o credinta slaba.

In alte povestiri autorul incearca sa scoata in evidenta faptul ca, lucrurile facute fara Dumnezeu au ca rezultat o goana nebuna care are ca finalitate doar neajunsuri si durere, iar in altele povesteste despre intoarcerea la credinta.

Sunt si cateva povestiri dedicate Sfintei Xenia, cea nebuna pentru Hristos, o sfanta mult iubita de poporul rusesc, o grabnica ajutatoare si rugatoare la Dumnezeu pentru cei necajiti, suparati si bolnavi.

Va recomand sa cititi aceasta carte si, pentru ca sa va conving, am sa redau mai jos, doua fragmente.

“…..In lumea de astazi atee, rece si cruda iubirea lui Hristos este mai mult decat o minune. Aceasta iubire nu doar biruieste randuiala firii, atunci cand bolnavii lipsiti de nadejde dintr-o data se ridica si, “luandu-si patul, pleaca sanatosi”,ci, mai mult cedat atat, ea dezgheata raceala inimii pacatosilor incorigibili care fac viata insuportabila pentru cei din jur si pentru ei insisi…...”

“…. Deseori omului simplu ii este incomod sa-L deranjeze pe Domnul. Cu mult mai usor ii este sa se adreseze unui sfant, caci acestia ne cunos nevoile pamantesti si au patruns intelesul multor lucruri din propria experienta a vietii. La cine sa mai apelezi daca nu la Sfantul Nicolae care este gata sa ajute in orice necaz? La cine, daca nu la Sfanta nevazatoare Matrona atunci cand albeata sau glaucomul impaienjeneste vederea? Caci draguta de ea stie cat de greu e sa nu vezi!... Si sotia barbatului betiv alearga la Sfantul Bonifatie, iar Bonifatie ajuta (ca are multi rugatori in Rusia). Si al mucenicul Antipa in cazul durerii de dinti….

          Eu insumi, in urma cu vreo zece ani, nu puteam in nici un fel in mijlocul noptii sa-mi calmez durerea de dinti. Dupa ce am citit acatistul Sfantului Antipa, i-am compus imediat o rugaciune:”Mucenice Antipa, trateaza-mi gripa, durerea de dinti si patima celor nesfinti”. Si ce? Nici nu am observat cum am adormit. Iar dimineata, nici pomana de durere……”

BUCURIE

PACE, LINISTE SI BUCURIE

Saptamana trecuta a fost o saptamana destul de grea. Fiind prima, dupa un concediu de o luna de zile, a fost de lucru (nu foarte mult datorita colegelor care m-au inlocuit lucrand din greu – si le multumesc), dar cel mai rau a fost ca m-am readaptat destul de greu la ritmul alert in care lucram de obicei. Doamne, e tare bine acasa, insa iti dau slava ca in aceste vremuri eu am un serviciu bun. Saptamana s-a terminat, iar marea bucurie a fost ca duminica, la Sfanta Liturghie, am simtit o stare de liniste si pace. Am avut senzatia ca cineva a venit si a smuls toata nelinistea si presiunea sufleteasca, lasand in loc pace si liniste.

Iar la pacea si linistea dobandite s-a adaugat si bucuria, pentru ca una dintre doamnele tare dragi sufletului meu, la sfarsitul slujbei mi-a daruit (cu ocazia Sfantului Ioan) o bratara ce are culoarea ochilor mei. Ceea ce m-a impresionat tare mult a fost faptul ca atunci cand a cumparat-o s-a gandit la fiica dansei si la mine. Cata bucurie in sufletul meu sa stiu ca sunt in sufletul dansei alaturi de fiica.

Va multumesc doamna Aurelia, atat pentru darul dumneavoastra, cat si pentru dragostea pe care mi-o purtati.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA  31

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Duminica, 12.01.2020, orele 20.00

Afara:

Din pacate, este un timp ca de luna martie, nicidecum luna ianuarie. Anul acesta, pana acum, vremea este secetoasa: nici ploaie, nici ninsoare, nimic. Azi am fost la socri si ma uitam prin gradina, la pomi. Dragii de ei, deja au muguri.

Mă gândesc:

Ca saptamana aceasta chiar am reusit sa fac tot ceea ce am planificat. Asa ca incerc sa planific si saptamana viitoare.

Invat:

Sa am mai multa rabdare cu cei din jurul meu. Din pacate, toooot incerc, dar nu-mi iese aproape deloc.

Sunt recunoscătoare pentru:

Nici nu stiu pentru ce sa fiu recunoascatoare mai intai: pentru sanatatea de care ne bucuram intreaga familie, de casatoria fiicei noastre, de toate realizarile de pana acum ale intregii familii. Dam Slava lui Dumnezeu pentru toate

Din bucătărie:

Fiind duminica, bucataria este “linistita”. Este pregatita pentru maine dimineata, cand voi pregati un delicios smoothie rosu.

Ce mai mesteresc:

Lucrez la aceeasi fusta pe care am abandonat-o anul trecut.

Ceea ce astept (sper):

Sper ca saptamana aceasta sa reusesc sa merg la patinoar. Atat de mult imi doresc sa patinez iar.

Citesc:

“Buchetul de nu-ma-uita si alte povestiri” de Alexandru Bogatarev

Ascult:

Nimic

În casa:

Ne pregatim pentru o noua saptamana cu cateva lucruri interesante de realizat, in rest rutina obisnuita.

Ce planuri am:

Pe termen scurt, adica pentru saptamana viitoare, sa desfac masina de cusut si sa o pregatesc pentru lucru si sa termin de citit cartea.

O fotografie:

cei mai buni prieteni-animalutele parintilor mei

TREZIRE DUHOVNICEASCA

Nestiinta nu se justifica

-Parinte, nu cumva unii sunt nepasatori din cauza nestiintei?

-Ce nestiinta? Sa-ti spun o nestiinta? Filolog din Halchidiki si nu stia ce inseamna Sfantul Munte. Un profesor german i-a vorbit despre Sfantul Munte si au venit impreuna. Germanul stia chiar si cate manastiri sunt in Sfantul Munte. Si cu toate ca era protestant, stia si ce Sfinte Moaste exista aici si unde se afla, etc. Aceasta nestiinta se justifica? Altul din America a spus unuia din Halchidiki sa vina la mine sa-l ajut intr-o problema. Tocmai din America! Sa va mai spun ceva. A venitla Coliba unul ce era din Florina. “Chiar din Florina esti?”, il intreb. “Da, chiar din oras”, imi raspunde. “Da, chiar din oras”, imi raspunde. “Voi aveti mitropolit bun”, ii spun. “ In ce echipa joaca?”, ma intreaba. Acesta credea ca este fotbalist! Era robit de fotbal. Nici pe episcop nu-l stia. Cel putin pe mitropolitul Augustin Kantiotis aproape toti il stiu. Lucrurile acestea nu se justifica.

Nu, astazi in lume nu se mai justifica nestiinta. Lipseste dispozitia cea buna, marimea de suflet. Cel ce are dispozitie buna de a-L cunoaste pe Hristos, il va cunoaste. Va porni. Si chiar daca nu se va afla pe aproape nici un teolog sau calugar si nu ar auzi cuvantul lui Dumnezeu, daca are intentie buna, va lua pricina sa creada sau de la un sarpe, sau de la o fiara, sau de la un fulger, sau de la un potop, sau de la vreo alta intamplare. Pe unul ca acesta il va iconomisi Dumnezeu. Un copil razvratit a plecat in Germania. Acolo l-au inchis intr-un centru de reabilitare, deoarece s-a incurcat cu droguri, etc. Nu fusese ajutat de nicaieri. Acolo cineva i-a dat o Evanghelie. A citit-o si s-a schimbat imediat. “Ma duc in Grecia”, a spus, “acolo este Ortodoxia”. S-a intors in satul sau, iar rudele l-au sfatuit sa se insoare. S-a insurat, a dobandit si un copil. Citea Evanghelia, mergea la biserica, respecta zilele sfinte. Ceilalti care il vedeau traind asa spuneau:” Acesta, de vreme ce citeste Evanghelia, inseamna ca sufera, a innebunit!”. Dupa putin timp l-a parasit si femeia lui, luind cu ea si copilul. Dupa ce a plecat femeia sa, acela a parasit si el tot ce avea in sat, ogoare, tractor, etc. si s-a dus prin pesteri unde se pustincea. Insa un duhovnic i-a spus:”Trebuie sa-ti gasesti femeia, sa va intelegeti si dupa aceea sa hotarasti ce vei face”. A pornit spre Tesalonic, Hristos nu i-a descoperit pe femeia sa. Intre timp a aflat niste germani, pe care i-a catehizat. Unul dintre ei chiar s-a botezate. Acestia i-au platit biletul, iar el s-a dus in Atena, insa nici acolo n-a aflat-o. Aceia i-au platit iarasi biletul, iar el s-a dus in Creta. Acolo a gasit ceva de lucru si s-a dus la duhovnic, care, de indata ce a auzit problema lui, i-a spus:”Nu cumva femeia si copilul tau sunt asa si asa? Aici undeva lucreaza o femeie. Nu are mult timp de cand a venit”. Si i-a descris cum arata acea femeie. “Ea trebuie sa fie”, a spus el. Atunci duhovnicul a instiintat-, iar aceea, atunci cand l-a vazut, a ramas uimita. “M-ai aflat cu ajutorul vrajilor”, i-a spus. “Esti vrajitor!”. Si a plecat mai inainte de a apuca sa ii vorbeasca. A pierdut-o iarasi. A aflat apoi despre mine si a venit la Coliba. A batut odata si astepta. S-a dat intr-o parte si, pana sa deschid, a inceput sa faca metanii. Purta niste haine vechi. Mi-a povestit totul. Aveam cateva smochine uscate si i-am dat.”Vrei smochine?”, l-am intrebat. “Nu am dinti”, mi-a raspuns. “Nici eu nu am”, ii raspund. “Pe Sfintia Ta te dare?”, ma intreaba din nou. “Pe mine ma doare, dar dinlauntrul durerii iese bucuria lui Hristos”, imi spune. “vrei vreo flanea?”, il intreb. “Am doua”, imi raspunde. “Daca se va incalzi timpul, una am sa o dau”. “Asculta”, ii spun “pana se vor lamuri lucrurile si te vei intelege cu femeia ta, sa ai grija de sanatatea ta, pentru ca ai raspundere si pentru copil”. Ce lepadare de sine! Ce credinta! Nu avea nici 27 de ani. Sa fi cunoscut acesta viata monahala! Era cu desavarsire nestiutor, dar avea intentie buna si de accea Dumnezeu l-a ajutat si a sporit mult duhovniceste.

De aceea spun ca nestiinta nu se justifica deloc astazi. Numai daca cineva este putin la minte sau prunc este indreptatit sa fie nestiutor. Dar astazi si copiii mici sunt spirt. Atunci cand vrea omul, poate afla multe posibilitati ca sa cunoasca adevarul.

ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – ULTIMA ZI

In ultima zi petrecuta pe meleaguri hunedorene, dimineata, am fost si am vizitat cetatea Deva. De fapt, sotul meu a vizitat-o, pentru ca eu nu am urcat cu acel funicular.”)).

Tot ce pot sa va spun, este ca i-a placut foarte mult.

Dupa-amiaza am fost la Orastie pentru a vizita Fares, fabrica de produse farmaceutice din plante. Citisem intr-un articol, pe net, fiind an aniversar se organizeaza zile de porti deschise. Ne-am urcat in masina, cu directia Orastie-strada Plantelor. Numai ca, la poarta am aflat ca nu putem vizita fabrica, pentru ca trebuia sa facem programare prealabila. Asta e! Mi-a parut tare rau ca am ratat aceasta sansa, dar asta e.

Din viteza masinii mi s-a parut un oras frumos, asa ca am parcat masina in centru si am pornit la plimbare. In drumul nostru, am gasit un magazin cu pantofi din piele la preturi foarte avantajoase si modele elegante. Dar, ghinion: nu mi s-au potrivit.

La iesire din Orastie am oprit la magazinul de desfacere a produselor de piele Geronimo. Am intrat, am admirat si…nu am plecat cu mana goala: eu cu o geanta si un portofel si sotul cu un portofel pentru acte.

Si cu aceasta concediul s-a terminat.

ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – ZIUA A CINCEA

Mai este putin si vine perioada concediilor din acest an, iar eu nu am terminat sa va povestesc despre Hunedoara.:))).

Deci, in penultima zi de concediu, am fost la castelul Corvinilor, la Salonul de Carte de la Deva si la Schitul Sfantul Nectarie.

Dar, sa le luam pe rand: dimineata am pornit spre Castelul Corvinilor, ce se afla la o distanta de aproximativ 10 km de Deva.

Castelul este impresionant, o adevarata fortificatie, cu incaperi imense. Din punct de vedere arhitectural reprezinta o adevarata capodopera, dar mie mi s-a parut putin cam sinistru, mai ales ca la intrare esti intampinat de camerele de tortura de unde se auzeau zgomote destul de sinistre.

Au fost insa si locuri din castel care mi-au placut: sala dietei (mare, somputoasa), camera de aur, camera domnitelor.

Interesanta povestea Fantanii aflata pe una dintre terasele castelului. Asa cum am aflat de pe panoul din apropiere, acea fantana, adanca de 28 de metri, a fost sapata in piatra de trei prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis libertatea la finalizarea lucrarii. Numai ca, in cei 15 ani, cat a durat saparea fantanii, Ioan de Hunedoara a murit, iar sotia acestuia a refuzat sa isi tina promisiunea. Atunci, turcii au scris pe una dintre cheile fantanii :”Apa ai, inima n-ai”.

Dupa vizitarea Castelului, pe drumul de intoarcere spre Deva pentru a merge la Salonulo de Carte, am vazut un indicator cu Schitul  Sfantul Nectarie. Ne-am abatut din drum si, dupa cativa kilometri parcursi intr-un peisaj de vis, am ajuns la schit. Ne-am inchinat, am multumit Sfantului Nectarie pentru toate, am facut ceva fotografii si am pornit mai departe spre Deva.

La Salonul de Carte am avut placuta surpriza de a gasi, intr-un spatiu de expunere relativ mic, o oferta foarte variat de carti, la preturi accesibile. La unul dintre standuri era chiar o lansare de carte pentru copii. Autorul, inconjurat de o multime de copii,  povestea foarte frumos despre cum a creat personajul cartii respective (daca imi aduc aminte era vorba de o pisicuta).

La unul dintre standuri se aflau doar carti de gastronomie pe care le vindea chiar autoarea: dna Maria Cristea Soimu. Am fost foarte uimita sa aflu ca dansa este autoarea cartii "Retete culinare pentru toti",

(sursa: internet)

 carte care a fost pentru mine "abecedarul" in bucatarie. La inceputul casniciei, nu stiam sa gatesc, asa ca am luat aceasta carte, am incercat retete si incet-incet am patruns in tainele gastronomiei. Nu se putea sa plec de acolo fara o carte si, mai ales fara o carte cu autograf.

Nu am plecat cu mana goala de la un astfel de eveniment, ci am cumparat cateva carti: