OKTOBER FEST

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – DRUMUL SPRE CASA

            In dimineata zilei de 8 septembrie, cu regret si parare de rau am pornit spre casa, nu inainte de aprovizionarea cu delicioasele lor produse si de cateva fotografii de rams bun.

 Am facut popas la Brasov, pentru ca in acea perioada era Festivalul “Oktober Fest”. Nu puteam sa nu ne plimbam putin si sa degustam bunatatile de acolo.

Inainte insa ne-am plimbat pe la targul de vechituri din apropiere de unde am plecat cu un set de pahare pentru vin achizitionat doar la pretul de 30 lei si un gratar foarte bine realizat, la numai 200 lei.

            La Oktober Fest, multa veselie, atmosfera de relaxare si multe, multe produse delicioase.

Cei de la Sergiana ofereau produse delicioase la preturi acceptabile. Noi ne-am delectat cu frigarui asortate, cartofi prajiti si usturoi, mmmmm – Delicioase. Modul de preparare, modul de prezentare si gustul deosebit al preparatelor oferite a facut ca la standul lor sa fie chiar aglomeratie.

Au fost prezenti si cei de la caravana racilor cu produsele lor specifice, un regal de preparate pentru cei care apreciaza fructele de mare.

Dupa acest popas am pornit la drum cu destinatia ACASA.

IMPREJURIMILE SIBIULUI

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – ULTIMA ZI

In ultima zi de concediu ne-am propus sa vizitam doar statiunea Ocna Sibiului. Zis si facut. Dupa micul dejun ne-am pregatit pentru o “scurta” plimbare – Ocna Sibiului, aflata doar la aproximativ 70 de km.

Statiunea dispune de numeroase lacuri saline, cu valoare terapeutica, unele dintre acestea fiind declarate chiar monumente ale naturii. Din pacate nu le-am putut vizita, intrucat acestea sunt inchise sub forma unei baze de tratament. Localitatea ni s-a parut destul de trista, nu ne-a incantat prea mult. Chiar faceam o comparatie intre aceasta statiune si statiunea Baile Boghis vizitata in primavara.

Dezamagiti, am vrut sa vedem ce se mai poate vizita in aporpiere. Asa am ajuns la Schitul Sadinca, la numai 19 km de statiune, in localitatea Loamnes. Aici am dat de un colt de rai, de liniste si flori.

Intrand in biserica, am vazut icoane ale parintelui Arsenie Boca. Stand de vorba cu parintele care era in biserica am aflat ca staretul schitului, parintele David, l-a cunoscut pe parintele Arsenie Boca. Acesta chiar i-a spus ca va deveni monah si va ridica propria manastire.

Era totusi devreme pentru a ne intoarce la Albota, dar foamea incepea sa isi faca aparitia, asa ca am hotarat sa revenim la pensiune. Pe drum ne-am hotarat sa vizitam si Muzeul Satului in aer liber de la Dumbrava Sibiului. Spre marea noastra bucurie, chiar la intrarea in muzeu se afla “Hanul din Tulghes”, unde am servit o delicioasa ciorba de legume si o fasole iahnie care ne-a mers la suflet.

Dupa o masa copioasa am pornit in sa vizitam muzeul. Din pacate nu am reusit sa-l vizitam pe tot, intrucat se intinde pe o suprafata destul de mare, ce nu poate fi vizitata intr-o singura zi.  In cadrul muzeului pot fi admirate mori de apa, mori de vant, case specifice fiecarei zone. Ceea ce am vizitat ne-a placut, ne-a aratat cat de gospodari erau inaintasii nostri

Pe una dintre alei ne-am intalnit cu un domn ce lucra in cadrul muzeului si care ne-a aratat  casa ce se afla pe bacnota de 10 lei.

Dupa aceasta frumoasa vizita, am pornit spre…manastirea Nochrich. Ce ni s-a parut interesant aici a fost faptul ca chiliile si trapeza se afla in apropierea soselei, iar biserica se afla sus pe deal. Am mers si am vizitat biserica, i-am multumit Lui Dumnezeu pentru inca o zi frumoasa pe care ne-a daruit-o, dupa care am coborat la pangar de unde am luat numeroase amintiri placute.

Urmatoarea destinatie a fost, de data aceasta, Albota. Am plecat pentru cativa kilometri si 2-3 ore de relaxare si am ajuns la destinatie la ora apusului. Concluzia la care am ajuns impreuna cu sotul meu este aceea ca nu avem leac, ca nimic nu ne poate tine intr-un loc.

LA VALEA ZANELOR

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – ZIUA A CINCEA

            O alta noapte ploioasa, iar a doua zi ne-a intampinat o dimineata de toamna autentica; ceva nori, ceva ploaie, apoi din ce in ce mai mult soare. Deci, o dimineata numai buna de plimbare. Nu departe, doar 3 obiective: palatul Brukenthal, castelul de lut de la “valea Zanelor” si muzeul lui Badea Cartan.

            La cativa kilometri de Albota, in localitatea Avrig, se afla palatul Brukenthal, resedinta de vara a baronului Samuel von Brukenthal. Parcul si gradinile sunt extrem de frumoase.

Palatul propriu-zis, desi aflat in stare avansata de degradare, gazduia doua expozitii care ne-au facut sa ne intoarcem in timp: expozitia medievala si expozitia saseasca.

In cadrul expozitiei medievale am admirat portul specific perioadei respective, armele din cele vremuri de mult timp apuse.

  Am incercat sa ridic o lance. Doamne, ce forta trebuia sa ai ca sa ridici o astfel de arma, sa tii si scutul si sa te mai si bati.

            Expozitia saseasca a adus in prim plan obiectele si uneltele specifice sasilor.

Oranjeria palatului a fost amenajata si transformata intr-un mic hotel. Bineinteles ca l-am trecut pe lista noastra cu dorinte de cazare, cel putin pentru un week-end.

Dar ceea ce ne-a placut cel mai mult a fost parcul palatului. O oaza de liniste si un loc de relaxare minunat.

 Urmatoarea destinatie in micul nostru circuit l-a constituit palatul de lut de la Valea Zanelor din comuna Porumbacu. Pe malul raului ce trece prin comuna, proprietarii construiesc un castel ce parca este coborat din povesti. Acest castel in final va avea destinatia de pensiune, astfel ca turistii pot petrece clipe minunate, intr-un decor de vis, rupt din povesti. Deocamdata castelul este in constructie, insa poate fi vizitat. Se pot petrece clipe frumoase pe malul raului, savurand o ciocolata calda sau o bautura racoritoare. Ne-a placut ceea ce am vazut, asa ca le dorim succes proprietarilor la finalizarea lucrarilor. V-ati dat seama, desigur ca vom poposi si noi aici.

Asa cum arata un anunt pus chiar la intrare, castelul poate fi vizitat de luni pana duminica intre orele 10.30-17.30 pentru suma modica de 5 lei.

In drumul spre Albota, ne-am oprit la Cartisoara, unde am vizitat muzeul satului, ce are o camera dedicata lui Badea Cartan. Despre cel care a ajuns pe jos la Roma, care a procurat din Regat carti si le-a adus in Transilvania numai pe cai de el stiute, care s-a inrolat ca voluntar in razboiul de Independenta, sperand tot timpul la unirea romanilor, ne-a vorbit cu deosebita amabilitate ghidul muzeului. Tot el ne-a vorbit si despre istoria satului, despre vitejia satenilor spunand ca foarte multi dintre ei au luptat ca voluntari atat in razboiul de Independenta, cat si in Primul Razboi Mondial. Ca amintire am facut cateva fotografii.

De la Cartisoara, am mers la pensiune si astfel s-a incheiat si cea de-a cincea zi a concediului.