"Bijuterii" – Danielle Steel
Danielle Steel
este, din punctul meu de vedere, o scriitoare apreciata de regizori, dovada
numeroasele filme realizate avand la baza cartile scrise de ea. Filmele
vizionate mi-au placut, insa, cand a fost vorba de a citi cartile, de fiecare
data am evitat cautand altceva. Nu as putea spune motivul, pur si simplu, nu
m-au atras.
In week-endul
prelungit ce tocmai a trecut, a fost o perioada de relaxare fortata (o
pardalnica de gripa a facut ca „motoarele” mele sa functioneze la capacitate
redusa) si, stand in camera la fiica mea, am vazut pe noptiera ei cartea
„Bijuterii”. Am inceput sa o rasfoiesc, ceva-ceva m-a atras, asa ca m-am
hotarat sa o citesc. Si chiar mi-a placut.
Cartea reprezinta,
de fapt, viata eroinei Sarah, ducesa de Whitfield, prezentata atat de realist
incat chiar pot spune ca viata fiecaruia dintre noi poate fi un roman, cu bune
si cu rele.
De-a lungul vietii
ei, Sarah, a avut momente de suferinta ca urmare a unei casatorii facute doar
pe iluzia de existenta a dragostei, momente de regret pentru pasul facut. In
toate aceste perioade parintii si sora i-au fost alaturi si au sustinut-o. Dar,
asa cum de fiecare data, dupa ploaie apare soarele, si viata eroinei s-a
schimbat. L-a cunoscut pe ducele de Whitfield, s-au indragostit unul de
celalalt si, bineinteles, s-au casatorit. Dragostea lor a fost o dragoste
frumoasa si profunda in acelasi timp, sentiment ce i-a insotit de-a lungul
casniciei si care i-a ajutat sa treaca prin alte momente grele ale vietii:
razboiul, nasterea copiiilor, pierderea unuia dintre copii, dar sa se si bucure
impreuna de realizarile lor. Sentimentul atat de puternic dintre ei doi au
facut ca intotdeauna sa se completeze unul pe celalalt si sa se sustina
reciproc.
Toata aceasta
dragoste s-a rasfrant si asupra copiiilor, astfel ca, cei doi parinti au
incercat, din urmbra, sa ii calauzeasca pe drumul vietii. La fel ca si in
viata, nu iese totul cum te astepti, astfel ca atunci cand copiii au luat-o pe
cai considerate gresite, i-au lasat sa mearga pe drumul lor, insa atunci cand
acestia si-au dat seama de greseala lor si au avut nevoie de ajutor, parintii
le-au fost aproape imediat si i-au sustinut.
Mesajul pe care
cartea ar vrea sa-l transmita este acela ca totul se face mai usor in doi, ca
totul este mai frumos cand la baza unei casnicii sta nimic altceva decat
DRAGOSTEA.
Poate o sa spuneti
ca totul este doar fictiune, ca intotdeauna in romane lucrurile sunt frumoase.
In general as inclina sa fiu de acord cu voi, insa de data aceasta, chiar mi s-a
parut ca povestea eroinei poate fi un crampei din povestirea oricaruia dintre
noi.
Si tot gandindu-ma,
chiar mi-am dat seama ca in jurul meu sunt oameni care si-au intemeiat casnicia
pe acest sentiment frumos (pe care, din pacate, multi l-au uitat in ultima
vreme), pe dragoste, iar casniciile lor emana bucurie si fericire. Sunt oameni
frumosi si luminosi, pentru care unele momente mai dificile sunt „sare si
piper” in casnicie si care dau puterea de a merge mai departe impreuna.
Va recomand cu tot
sufletul sa cititi aceasta carte.