TARGUL MIERII

TARGUL MIERII

Sambata, vreme geroasa ca de mijloc de iarna, nu ca si cum primavara este la doi pasi. Intr-o astfel de vreme, cand toata lumea sta acasa, la caldurica, noi ne-am trezit dimineata, cand soarele abia rasarea cu gandul de a pleca la obor sa luam lapte.

Dupa ce sotul s-a „luptat” aproape o jumatate de ora sa dezghete masina, cu chiu, cu vai am pornit spre obor. Ajunsi acolo, am gasit lejer loc de parcare. Cine sa iasa pe o astfel de vreme? Cativa oameni, zgribuliti ca si noi, veniti sa cumpere te miri ce chilipiruri.

Dupa ce lactatele au fost cumparate, ne-am mai aruncat ochii pe la cateva standuri, dupa care am pornit spre Cora pentru alte cateva scurte cumparaturi. Tot eram in zona, tot era dimineata si liber in supermarket. Zis si facut. Dupa o jumatate de ora, cumparaturile erau gata si, pentru ca, soarele isi facuse aparitia, am hotarat sa mergem la Campina la Targul Mierii.

Odata ajunsi in oras, in dreptul Casei de Cultura, am ramas putin dezamagiti, crezand ca tot targul se rezuma la cateva standuri, asezate in fata acesteia. Spre uimirea noastra, loc de parcare am gasit foarte greu si destul de departe deTarg.

Desi soare, aici ne-a intampinat gerul si vantul. In cele cateva sute de metri parcurse pe jos pana la targ mi-au inghetat mainile si fata.

Cand am ajuns in dreptul Casei de Cultura am realizat ca Targul Mierii reprezinta de fapt o manifestare de larg interes, atat pentru producatori, cat si pentru vanzatori. De fapt erau atat de multe standuri, cu diverse produse, atat de jur-imprejurul Casei de Cultura, cat si in interior, la parter si la etaj, incat am realizat ca de fapt am putea vorbi de o adevarata industrie de producere a mierii si nu numai.

Cei mai multi ofertanti si cumparatori erau in zona standurilor cu produse necesare activitatii de stuparit. Din franturile de discutii pe care le-am auzit, mi-am dat seama ca cei ce cumparau erau foarte exigenti, dar ca nici producatorii nu s-au lasat mai prejos.

Pe de alta parte nici apicultorii nu s-au lasat mai prejos. Multe staduri, numeroase produse, care de care mai gustoase, mai interesante. Pe langa produsele cu care suntem obisnuiti (mierea poliflora, de salcam, de tei, polen, propolis), acum apicultorii au venit cu o gama mult mai diversificata de produse. De la mierea de diverse tipuri - de tei, de flori de padure, de zmeura cu flori de bujor de munte, de anghinare, de menta – pana la produse combinate. 

polen

produse cosmetice

 

lumanari de ceara

faguri

La unul dintre standuri, am gasit un produs interesant: produs energo-proteic forte, o combinatie de laptisor de matca, miere de salcam, polen poliflor proaspat si tinctura de propolis. Asa cum se specifica si in brosura pe care am primit-o, acest produs este realizat de dl dr. Gavrila Dragos, care are o experienta in domeniul apiculturii de peste 30 de ani.

Unul dintre participanti a fost si Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, ce a prezentat publicului numeroase produse apicole si apiterapeutice.

Ne-a placut la Campina, am realizat ca apicultura este un domeniu de mare interes pentru romani, atat pentru producatori, cat si pentru consumatori, un lucru nemaipomenit, mai ales ca aceasta tara frumoasa asigura toate resursele necesare pentru practicarea stuparitului. 

Nu-mi ramane decat sa le urez tuturor celor care practica aceasta activitate: spor la munca si rezultate pe masura.

BARBARA CARTLAND

AM CITIT…..

La inceputul anului, am dat de cartea “Doar dragoste” a Barbarei Cartland. Am citit-o cu multa placere. Mi-a placut modul de a scrie al autoarei, un mod elegant si rafinat, asa ca am cautat si alte carti pe care le-am citit cu aceeasi placere.

1.    Doar dragoste

O carte placuta, ce lasa in suflet un sentiment de bucurie. Personajul principal este Iola, o tanara de numai 18 ani, ce traieste alaturi de o matusa necasatorita si de tatal ei, un general ce pretinde familiei si servitorilor un stil de viata cazon. Astfel, pe principiul ca toata lumea trebuie sa faca ceea ce spune el, o anunta pe fiica lui ca urmeaza sa se casatoreasca cu lordul Stoneham, un batran a carui sotie a murit doar de un an de zile si care doreste neaparat sa aiba mostenitori.

Speriata, si neavand cu cine sa vorbeasca, Iola fuge de acasa si merge la Nanny – prima ei bona – care stia sigur ca ii va da un sfat bun. Odata ajunsa la casuta bonei, stau amandoua de vorba si isi spun una alteia noutatile: Bona- fericita ca o asteapta o noua sljuba care ii va schimba viata, iar Iola – suprarea si disperarea de a se casatori cu un batran ce ar putea sa ii fie bunic. Iola isi da seama ca bona ei nu se simte foarte bine, insa aceasta ii spune ca are doar o indigestie.

A doua zi dimineata devreme, Iola aude zgomote si crede ca bona deja s-a trezit pregatindu-se de plecare dar, cand ajunge in camera acesteia constata ca este….moarta. Iola realizeaza ca are doua variante: sa se intoarca acasa si sa se casatoreasca cu lordul Stoneham sau sa fie curajoasa si sa ii ia locul lui Nanny. Alege cea de-a doua varianta si porneste spre sudul Frantei pentru a avea grija de fetita celui mai bogat om de la vremea respectiva, Sir Wolfe.

V-am povestit doar o mica parte a acestui roman, doar pentru a va trezi curiozitatea. Va las pe voi sa descoperiti ce urmari a avut decizia luata de Iola si in ce mod i-a schimbat viata.

2.    Casa fericirii

Eugenia Dovendale, eroina cartii, traieste impreuna cu mama ei la matusa Cloris, o batrana bogata, insa destul de zgarcita. Acestea au fost nevoite sa se mute in casa batranei, dupa ce tatal Eugeniei a ales sa plece de la Buckbury, unde era administrator.

Mama Eugeniei, isi doreste foarte mult sa o casatoreasca pe Eugenia, astfel ca o obliga pe aceasta sa participe la numeroase baluri. La unul dintre aceste baluri, Eugenia il revede pe marchizul de Buckbury si isi aduce aminte de un Craciun special din copilaria ei.

In acelasi timp insa, matusa Cloris este foarte hotarata sa isi faca un portret si il angajeaza pe pictorul Gregor, care, prin cuvinte frumoase o face pe Eugenia sa se indragosteasca de el. Din pacate, acesta nu avea nici un sentiment pentru ea, ci doar voia banii matusii Cloris, pe care credea ca ii va mosteni Eugenia.

Oare pe cine va alege Eugenia? Cui isi va darui inima?

Cartea este plina descrieri minunate, dar si de momente de suspans ce tin cititorul cu sufletul la gura.

3.    Iubire, minciuni, casatorie

Eorii principali ai romanului sunt Sir Hupert, un important om de afaceri, vaduv, ce are o fata nespuns de frumoasa si marchizul de Walstoke, un mare iubitor si cunoscator de arta, proprietarul palatului Stoke si tutorele nepotului sau Harry. Cei doi eroi ai romanului sunt foarte buni prieteni.

In momentul in care marchizul afla ca nepotul sau doreste sa se casatoreasca cu o actrita, stabileste, impreuna cu prietenul lui, Sir Hupert, un plan foarte ciudat, in care o implica si pe fiica acestuia din urma, Tereza. Pentru a evita o casatorie nedorita, cei doi prieteni pun la cale o casatorie falsa intre Harry si Tereza.

Va las pe voi sa aflati ce s-a intamplat in urma punerii in aplicare a acestui plan.

4.    Luminile dragostei

Elita Garson, eroina cartii, este fiica omului de afaceri Granit Garson, un tip care nu tine cont de dorintele fiicei lui, totul reducandu-se doar la bani si raport la avere. Pentru a-i demonstra tatalui ei ca se poate descurca si singura, pleaca de acasa, de fapt de la hotelul unde erau cazati. Coborand pe scara de serviciu, se loveste de tanarul Hans Knudsen. Intalnindu-se

Cum va fi ajutata de acest tanar, cine este el de fapt, veti afla citind acesta carte minunata.

5.    Sarutul diavolului

Cei doi eroi ai romanului sunt domnisoara Skye Standish si Guido Tremayene. Domnisoara Standish este o tanara englezoaica, dar si cu gene americane, foarte bogata in urma mortii bunicului ei american, fericita ca a ajuns la varsta majoratului si ca poate calatori dupa bunul plac, fara restrictiile matusii ei. Tanara a fost fascinata de povestile auzite la bunica din partea mamei, care era de origine din Mariposa, asa ca primul loc pe care a dorit sa il viziteze a fost Mariposa.

Guido Tremayene cunoscut si sub numele de El Diablo sau El Cabeza, este un tanar originar din Anglia, dar care in urma unei mari dezamagiri din dragoste si a nedreptatii facute de unchiul sau, a plecat la Mariposa, acolo de unde era originara bunica lui. In Mariposa, el a devenit un luptator impotriva nedreptatilor dictatorului Alejo. Una dintre dorintele lui cele mai aprige era sa se razbune pe femei, sa le faca sa se indragosteasca de el si apoi sa rada de ele.

In momentul in care cei doi se intalnesc, Skye a venit la Mariposa pentru a vedea cu ochii ei frumusetile despre care ii povestea bunica. Cand a vazut-o El Diablo, si-a dat seama ca ea reprezinta instrumentul razbunarii lui. Asa ca, imediat si-a pus planul in aplicare: a rapit-o, s-a casatorit cu ea si a facut tot posibilul pentru ca Skye sa se indragosteasca de el. Numai ca s-a lovit de o fata frumoasa, cu un caracter foarte puternic, cu multa neincredere in barbati si care nu s-a lasat impresionata usor.

Ce s-a intamplat pana la final, va las pe voi sa descoperiti.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 30

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Duminica, 03.02.2019, orele 21.300

Afara:

Liniste si pace. Desi este februarie, parca natura se pregateste de primavara. Azi toate geamurile au fost deschise si ne-am bucurat din plin de cele 11 grade din termometre.

Mă gândesc:

La minivacanta pe care am avut-o si fac planuri pentru saptamana ce tocmai a inceput.

Invat:

In continuare ma ocup, printre picaturi, de lenjerie. Pentru ca am invatat, cu ajutorul prietenei mele, Lavinia, sa pregatesc materialul si sa-l croiesc, am luat un nou cupon si il pregatesc pentru croit. Trebuie sa imi fac curaj sa incep sa cos la masina.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru cele doua zile de sarbatoare, in care m-am odihnit din plin.

Din bucătărie:

Mai devreme, la cina, i-am avut „invitati” pe fiica mea Anduta si prietenul ei, Mihai. Ne-am delectat cu o mamaliga zdravana ce a mers extrem de bine cu piftie (primita de la socrela), ficatei la gratar si branza de oi. Acum, dupa ce am aerisit, din bucatarie vine un miros delicat de zambile.

Ce mai mesteresc:

In continuare lucrez la fusta. De fapt, am luat-o de la capat, pentru ca am gresit masurile si era prea scurta.

Ceea ce astept (sper):

Ca totusi, saptamana aceasta sa lucrez cat mai mult la fusta.

Citesc:

„Triumful dragostei” – Barbara Cartland.

Ascult:

De fapt vizionez (revad) cu mare drag filmul serial turcesc „1001 nopti”. Nu-mi plac telenovelele, insa acesta chiar a fost frumos.

În casa:

Liniste si pace.

Ce planuri am:

Pentru aceasta saptamana nu am facut nici un plan. Vedem e voi reusi sa realizez in fiecare zi, in afara de rutina zilnica.

O fotografie:

Un tort de lamaie facut cu multa dragoste pentru o persoana speciala.