sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Daca noi, monahii, nu tinem sarbatorile, atunci mirenii ce sa mai faca?

            Ce duh exista mai demult in manastiri! Imi aduc aminte cum mirenii sarbatoreau ziua Crucii pe calendarul nou si dupa aceea aduceau strugurii in Sfantul Munte. Se intampla ca in ziua cand ajungeau in Sfantul Munte sa avem noi Ziua Crucii dupa calendarul nostru, dar parintii niciodata nu mergeau sa descarce. Atunci ori se intorceau, ori lasau acolo si caicul si strugurii. La fel se petrecea si cu untdelemnul sau cu lemnele, daca veneau in zi de sarbatoare. Si pe atunci manastirile erau sarace, dar parintii se gandeau:”Daca va vedea cineva pe calugari ca lucreaza in aceasta zi, ce va spune?”. Preferau de mii de ori sa le ia furtuna, sa se piarda si strugurii si untedelemnul, decat sa le descarce si sa piarda sarbatoarea si sa sminteasca si suflete.
            Acum insa…. Odata ma aflam la o manastire in ajunul unei sarbatori si descarcau struguri. Dupa aceea au fost trimisi mai multi frati sa calce strugurii. Seara aveau priveghere, dar au mutat-o. si era o sarbatoare mare. ….”la nevoie mutarea legii se face….”. In alta parte, la o manastire care arsese lucrau Duminica la reparatii. Atunci mi-am spus:”Iarasi va arde”. Vad si mirenii lucrurile acestea si dupa aceea spun:”Sarbatorile nu sunt nimic”.
            Mai ales noi, monahii, avem trebuinta de multa luare-aminte ca sa nu lucram in sarbatori, pentru ca facand asa pacatuim si noi, dar ne facem si pricina de sminteala mirenilor, pacatuind astfel indoit. Mirenii cauta pretexte ca sa-si indreptateasca pacatele lor. Se poate ca acestia sa lucreze si zi noapte, sa nu tina sarbatorile, iar atunci cand vad o calugarita sau un calugar lucrand in zi de sarbatoare, siliti de-o mare nevoie, le spune diavolul:” Vezi ca si calugarii lucreaza? Tu de ce sa nu lucrezi?”. Si astfel isi odihneste constiinta. Chiar si o patura sa scuture o calugarita intr-o Duminica, mirenii care o vor vedea vor spune:”Daca lucreaza calugaritele, noi de ce sa nu mergem la serviciu?”. De aceea este trebuinta de multa luare-aminte, ca sa nu ne facem pricina de sminteala.
            -Parinte, dar daca vine vreun mester sa lucreze intr-o zi de sarbatoare, de pilda la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului?
            -Intrarea in Biserica a Maicii Domnului si sa lucreze mester in manastire!? Nu se potriveste! Sa nu lucreze!
            -Parinte, aceasta s-a intamplat pentru ca sora nu s-a gandit sa-I spuna sa nu vina.
            -Atunci sora trebuie sa faca canon.
            -Parinte, intr-o zi de sarbatoare, dupa priveghere, daca motaie cineva, poate face un lucru de mana si sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus?
            -Metanii nu poate face? Sa faca metanii ca sa se trezeasca. De ce sa faca lucru de mana?
            -Nici Duminica, dupa ce si-a facut datoriile lui duhovnicesti, nu poate, de pilda, impleti metanii?
            -De se sa impleteasca metanii? De ce sa nu te saturi duhovniceste in aceasta zi? Din pacate, intra si in manastiri duhul lumesc. La unele manastiri, precum am auzit, in Duminici sau in marile sarbatori, incepand de la amiaza calugarii merg la ascultari. De parca ar muri de foame copiii lor sau ar avea datorii si le-ar scoate casa la licitatie. Este atat de mare nevoie? Altceva este arhondarul, bucatarul. La arhondaric si bucatarie este nevoie. Nu se poate sa nu mearga nimeni.
            Daca se intampla uneori sa-mi aduca cineva peste, ii spun:”Ia-l si du-te!”. Daca unul aduce peste viu, iar altul mort, atunci ar insemna sa ma ocup numai de peste. Si aici (in manastire), daca aduc pestele in zi de sarbatoare si vreti sa-l pregatiti, atunci cum va veti bucura de sarbatoare? Va aduceti aminte de Parintele Mina de la Schitul Sf Ana? Un pescar i-a adus intr-o duminica dimineata peste pentru praznic. “Parinte, este proaspat”, ii spune. “Bine, dar astazi este Duminica. Cand i-ai prins de sunt proaspeti?”, il intreba mirat Parintele Mina. “Astazi dimineata”, ii raspunse pescarul. “Arunca-i, fiule!Acestia sunt afurisiti”, ii spune Parintele Mina. “Si daca vrei sa te convingi, arunca un peste la motan si vei vedea ca nu-l va manca”. Intr-adevar, pescarul a aruncat un peste la motan, dar acela si-a intors capul inapoi, aratand dezgustat. O astfel de sensibilitate o aveau cei de demult.
            Astazi vezi in manastiri la Sarbatorile mari muncitori, mesteri,…..Odata, de Adormirea Maicii Domnului, la o manastire o echipa de mai multi lucratori cu drujbe taiau padurea. Cu toate ca cerul era senin, a venit un nor, au cazut niste traznete langa taietori, care au fugit cuprinsi de atata frica incat, desi padurea a luat foc, n-au mai anuntat. Cu multa greutate au reusit apoi sa-l stinga. In Duminica urmatoare iarasi drujbe; de data aceasta au urcat in padure doua echipe. Incendiile sunt urgia lui Dumnezeu, pentru ca taiem lemne in Duminici si sarbatori. Si raul este ca un pricepem. Am trecut dincolo de limita rabdarii lui Dumnezeu.
            Daca au nevoie, calugarii sa faca un sirag de rugaciuni, o suta de boabe, atunci Dumnezeu va lumina pe cineva si le va trimite o suta de mii. Lucrarea monahului este rugaciunea. Daca noi, monahii, un avem incredere in Dumnezeu, atunci cine sa aiba? Mirenii? Dumnezeu se obliga sa-l asculte pe monahul care ii incredinteaza viata sa. Atunci cand eram in obste, se afla acolo un ajutor de econom. Acesta isi facea repede toate treburile, desi un era sprinten si un pleca niciodata din biserica mai inainte de a se termina Sfanta Liturghie. Eu eram mai sprinten si plecam si inainte de terminarea Sfintei Liturghii ca sa pregatesc sinodiconul, dar toate imi ieseau anapoda. Uneori mi se varsa ibricul cu cafea, aletori imi cadeau cestile si paharele si se spargeau; toate imi mergeau anapoda. Acela pleca la sfarsitul Sfintei Liturghii, isi facea Sfanta Cruce si credea ca Dumnezeu o sa-l ajute. Iar daca il certau, primea cu smerenie. Avea smerenie si se folosea indoit.

            In tot cazul, cand oamenii nu dau importanta la amanunte care nu vatama daca se trec cu vederea, atunci se folosesc si slavoslovesc indoit pe Sfintii pe care ii praznuiesc. Sa luam aminte pe cat putem ca tot ceea ce facem sa nu fie in [aguba celor duhovnicesti, ci sa le dam intaietate acestora, ca sa se sfinteasca toate lucrarile noastre si sa avem si binecuvantarea lui Dumnezeu. Daca cineva pune mai inainte treburile si pe urma rugaciunea, pretuieste mai mult cele materiale decat cele duhovnicesti. Iar lucrul acesta dovedeste mandrie si lipsa de evlavie. Lucrul ce se face nu se sfinteste prin falimentul duhovnicesc. Daca vom da intaietate la cele duhovnicesti, Dumnezeu pe toate le va randui. Daca noi, monahii, un tinem sarbatorile, atunci mirenii ce sa mai faca? Daca noi nu facem cele duhovnicesti si un rugam pe Sfintii sa ne ajute, cine se va ruga lor? Spunem ca noi credem in Dumnezeu, dar un avem incredere in El. Daca noi, monahii care purtam rasa, un respectam Canoanele, ci pe toate le calcam si le necinstim, ce sens mai are atunci viata noastra?

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

Niciun comentariu: